Părinții tăi văd cu "bătaie lungă", se gândesc că ăla nu e de tine. Din descrierea ta, chiar nu e, dar nu e ca și cum te măriți cu el. Teoretic, ar trebui să le spui lucrul ăsta, este o relație de adolescență, o să treacă, dar nu chiar așa, când vor ei. Probabil au iubit și ei la viața lor și poate-si amintesc ce înseamnă să suferi după cineva.
Practic, am senzația că nu poți să ai discuții de-astea cu ei.
P.S. Dragostea chioară pe rogojină goală nu durează mult. Nu-ți pierde timpul cu loseri. Când o să te mănânce să te măriți, caută unul nu neapărat cu bani, dar care știe sau ar fi capabil sa-i facă.
Faptul că al tău se descurcă cu orice, nu îți garantează că va reuși în viață. Îți spun din propria experiență. Așa că... ăsta micu' nu e mare pierdere, până la urmă.