E ziua mondială, planetară, intergalactică și Interurbană a femeii, săracilooor!
Cum se simt fetele mele de 8 Martie
Ne trezim dimineață cam năuce, cam buhăite și cam ciufulite, ca de obicei.
Deodată, ca prin vis, ne aducem aminte ce zi este.
E ziua mea! Ziua internațională.. a mea! Mondială! Interplanetară, interstelară, intergalactică și interurbană, ce pana mea, că nu mă doare tastatura!
Simțim că mereu ar trebui să fie 8 Martie, pentru că ne simțim ca niște împărătese care ar trebui celebrate, canonizate, sanctificate și beatificate zilnic.
Ne facem cafeaua și ne uităm puțin șui la cele doo cuburi de zahăr. Măcar azi ar fi trebuit să fie de aur. Să fie așa... special și aniversar! Eventual servite de un valet, pe o tavă de diamant. În fine..
Ne îmbrăcăm să plecăm la muncă. Din păcate șefii noștri nu au înțeles cât de importantă este această zi și cât de importante suntem noi și insistă prostește să ne cheme la muncă.
Niște idioți!
Dacă mai este cineva cu noi în casă, se chinuie să ne convingă să nu plecăm îmbrăcate în crinoline și cu tiara pe cap, prin autobuze, că e pericol să ne ia salvarea. Fără succes.
Ne suim în tramvai, unde pe unul din primele locuri din față, stă o mămăiță gârbovită. Ți se face milă tare. De ea, nu de tine. Împărătesele nu îmbătrânesc.
Te uiți la băbuță cu drag și brusc te traversează un delir mesianico-vindecător. Te-ai duce la ea, i-ai pune mâna pe frunte și i-ai spune:
- ridică-te și umblă, bre!.. da e problemă, că lumea e îngustă la mine. În plus, mamaie are un baston și noi ne învinețim imediat.
Asta e, pierderea ei.
Coborâm din tramvai și după câțiva pași, un polițist ne oprește să ne dea o p*lă de frezie (în loc de un camion de trandafiri, așa cum am merita).
- mulțumesc bunule și vajnicule domn, care ne aperi de infractori de ne dă borșul pe nas! (asta cu voce tare).
În gând avem alt discurs:
- în sfârșit ați înțeles, săracilor, cât de importante suntem. Suntem alfa și omega, suntem mama și tata la lucrurile importante și esențiale, il capo di tutti frutti! În genunchi, amărâților!
Suntem Femei, cu F mare. Înainte de sufragete, eram femei cu f mic, dar odată cu dreptul de vot, s-a întâmplat ceva. Am înțeles. Am înțeles că fără noi n-ar mai răsări soarele, planeta ar sări de pe axul ei și ar bănănăi de-a-n pulea prin univers, s-ar întâmpla calamități de tot felul, ar eșua balenele, s-ar tute ecosistemul, ar lua-o razna flora și fauna, ce mai, nici nu vreau să mă gândesc!
Bărbații ar duce-o rău de tot!
S-ar frige cu supa și-ar muri, că nu le-am spus noi că e fierbinte.
Ar pleca iarna de acasă în maiou, ar răci și ar muri, pentru că nu le-am spus noi că e frig.
S-ar umple asociațiile alcoolicilor anonimi (și ar muri), pentru că nu le-am spus noi că nu e bine să bea.
Ar crede veșnic că mamele lor (socroșeniile, cumarveni) sunt deștepte, dacă nu le-am spune noi că sunt proste. Și-ar muri...
S-ar târî pe coate, nemâncați, nespălați, neîngrijiți, ne... în fine, ați prins ideea.
.. și-ar muri.
Asta voiam să zic, că noi am înțeles!
Voi când aveți de gând să înțelegeți, nu de alta, da poate ne enervăm într-o zi și..
Fragment din ”Texte dubioase la cap”, M. Baran