Leaderboard

Am fost nevoita sa ce? Si ce mi s-a impus? Nu mi-am vazut parintii din 2019 din cauza pandemiei si a restrictiilor. Mi-am pus toata viata pe hold din cauza bolilor autoimune, pentru ca sunt in grupa de risc. La job nu am avut probleme, am lucrat tot timpul, ba chiar mai mult de la inceputul pandemiei. Relatiile cu prietenii nu s-au schimbat, doar au fost mai de la distanta. M-am certat si tiganit luni de zile cu o echipa de medici dintr-un spital universitar din Olanda, care pana la final nu si-au dat acordul sa ma vaccinez. Pentru ca trebuia sa-mi vad parintii, sunt batrani, cine stie cat o mai duc, am decis sa ma vaccinez pe riscul propriu. Am semnat o hartie ca ma vaccinez fara acordul medicilor, ca-mi asum si alte bla bla. Am facut-o. Am avut zile naspa, cu perfuzii si imunosupresoare, dar au trecut, still here. Pe de alta parte, mi-am facut si datoria civica. Pentru ca asa e normal atunci cand iti pasa, nu trebuie sa-ti impuna nimeni nimic. Dar ce stiu covidiotii in afara de conspiratii? Nu le pasa nici macar de cei dragi lor, d-apoi de altii. Go on, vaccinul nu este obligatoriu, simte-te liber sa te infectezi oricand doresti. Dar si asuma-ti atunci cand, poate chiar din vina ta, vor muri oameni. Iar cacatul asta de pandemie nu se va sfarsi niciodata, pentru ca aveti voi avioane conspirationiste in cap. LE: Parintii mei s-au vaccinat cu multe luni in urma in Romania, fara mici si fara sa-i corupa nimeni, asa au decis. Zilele trecute mi s-a vaccinat 'copilul' de 17 ani, autist, si-a facut programare singur si nu ne-a anuntat decat in ultimul moment, cand a avut nevoie sa-l duca ma-sa cu masina.

Inca una pe tema Elvetia - Franta

S-a terminat 1-1 și urmează prelungirile... Nu mai stau, că-s oleacă obosit și plus de asta m-a cam plictisit meciul ăsta. Ne-auzim în sferturi, da? Adică, vineri, la meciurile: Elveția - Spania Belgia - Italia Până atunci... să fim buni, scumpi, frumoși și deștepți!

Cukur. C U K U R Pfff...

Multumesc, King. Pentru Blues si pentru tine

Când ești zgârcit și mergi la mare în septembrie:

Felicitari, Alex!

Nu-mi da idei.

Pt tine Blues,felicitari!

După ce am adus în casă toate pisicile din cartier, și au primit toate câte un nume/poreclă, am rămas fără inspirație fix la a noastră. Drept urmare, v-o prezint pe Pisică

Hmm, nu neapărat în mod negativ. Bine, cu o miștocăreală din aia tip „de după blocuri”. Pe pariu că ăia erau o gașcă de puști a căror pasiune nu era mersul la bibliotecă sau filmele lui Tarkovsky.

Ba eu sper sa se repete. E o atmosfera speciala pe Bosfor.

Despre care parte neagra vorbesti? Despre covidiotii care nu respecta masurile, care au vaccin la nas si totusi refuza sa se vaccineze? Care nu inteleg ca, din cauza lor, sistemul de sanatate este supra sufocat? Care nu inteleg ca, odata cu covidul, nu au disparut in neant toate celelalte boli, ca sunt oameni care au murit de pietre la fiere si apendicita, spre exemplu, din cauza ca spitalele sunt pline de covidioti la fel ca si ei? La asta gandeste-te bine, domnule Rayn, pentru ca asta e adevarata problema.

Chiar că nebunie de meci! Și mai e o repriză de prelungiri... Dacă vor mai egala croații (deși sper să nu o facă! ), mai că nu i-aș vedea bine pe spanioli la lovituri de la 11 m.

Modul in care gandesti sufera de un viciu de analiza. Nu vrei sa scrii, si atunci iti gasesti o explicatie care sa iti calmeze angoasa ca nu scrii. Acesta este mecanismul defensiv al rationalizarii. E foarte perfid si subtil. Explicatia aparent rationala pe care ai gasit-o acum pentru faptul ca nu scrii este aceasta: "Cioran a scris totul, deci nu mai are rost sa vin si eu cu insemnari asupra starilor mele, deoarece Cioran a facut-o mult mai bine, si pot fi acuzata de epigonat". Explicatia pare solida, dar este total irationala in fiecare punct al ei. Nu conteaza cum a scris Cioran despre subiect, nici Schopenhauer, nici Kierkegaard. Pentru ca pentru tine actul de a scrie ar fi important in explorarea ta, si astfel ai intelege cu adevarat ce inseamna sa existi, ai intelege cu adevarat, nu superficial ca acum. Ai avea revelatii, extaze, daca ai trece de aceste blocaje si auto-blocaje. Solutia ca sa reusesti sa ajungi la esenta actului de a scrie, care te-ar trimite imediat la esenta actul de a exista, ar fi sa scrii numai si numai pentru tine, fara sa mai iei ca referinte cititorii cei nemultumiti si criticoizi. Si fara sa te mai gandesti la alti intelectuali morti sau contemporani, ce au zis ei, ce mari sunt ei, si asa mai departe. Sa nu-ti pese ce a zis Cioran, ce a zis Nietzsche despre subiect. Astfel ai ajunge sa simti realitatea ca si cum ai fi singura pe o insula, si ai lua la reanalizat orice concept si orice lucru in sine din realitate. "Ce e norul asta pentru mine? Ce e angoasa asta pentru mine? Ce e valul acesta pentru mine? Ce e singuratatea asta pentru mine? Cine sunt eu daca toti oamenii din lume au disparut, daca toate vorbele lor de duh rostite in trecut s-au pierdut?" Asta te-ar intregi, implini si vindeca. Fericirea de a ajunge la aceasta stare de odihna intru sine nu se poate compara cu nimic. Te rog sa citesti Krishnamurti, orice gasesti pe net in romana, franceza, engleza, sau la biblioteci. Vei intelege profund aceste stari.

Haremul cerebral acuzat pe nederept Scriu cu-n pix aproape-albastru într-un prăpădit de tren, Tren personal ce oprește la un nesimțit de semn de circulație peren Circulație cerebrală. Poartă-o concupiscență asemămănătoare cu cea a fetelor din harem, Poate că e ordinar, general, dar pentru mine devine un moment etern, Ce mă-nundă cu necunoscut, nelămurit nici măcar de dorul emanat din eter. Citeam Freud când mi s-a făcut poftă de-o țigară, Unde să fumez? N-am apucat să fumez în gară. Se instalase frigul năpraznic, căldura era în șomaj de șase luni, iar existența-mi era amară, Ca o turtă coaptă pe plită de-o bătrână necioplită, Focul din vatră-libertate !-mocnea diafan în călimară, Contemplam cerul pe geam, mă gândeam la vremuri bune, fragedă copilărie, Pe timpul în care mergeam spre școală cu-un ghizdan împovărat, entuziasm și veselie ! Zilele nu erau atât de putrede, nopțile erau mai dulci, dar așa s-a fondat a nebuniei temelie, Am descoperit vidul, timp irosit temerar în a mea nepăstuită chilie, Vid intrinsec cerebral, semn de circulație nesimțit, ca din plin harem, cel despre care a spus,cel peren, Gravat în timp transformat în pleavă, visător nebun după veșnicie, închegat și capsular, Semn de circulație neregulamentar, deși părea că este folositor la înțelegerea felului meu de gândi circular. A fost odată post și venise timpul să plătesc facturile, și din nou, blestemata chirie, De unde să scot această resursă pecuniară, când am irosit-o pentru a cumpăra în prostie hârtie pentru a scrie? Graforee, nu-mi ajungeau 10 topuri de hârtie, nouăzeci de carnețele și treizeci de caiete, Am zis că e bine să cutreier în neștire lumea lui Morfeu, să nu-mi mai aud anodinele vaiete, Dar să stau acolo, să stau, să tot stau, când de fapt n-aș mai fi stat, Trezindu-mă în miez de zi, în duminica de Sânziene, Poate apoi m-aș fi plimbat prin parcuri pline de atrofiate impulsuri ale fântânilor arteziene, Luminându-mi mintea-mi nevrotică, ușor observabil, inaptă, cu meditații carteziene, Ca apoi să plec la medic, unde mi s-ar înșira alte nimicuri efemere? Printre care pot să enumăr medicamente pentru neadaptați social, care construiesc turnuri de nisip cu nețărmuită temere, Ce vor fi pe veci nimicite de un vânt aflat sub dominația unui lugubru ospiciu, Ca acela-n care-am fost târâtă când pe-un tren tot fumam și fluieram, Eram bine, pot să zic, dar cui să-i pese c-am avut un imbold de real șacal? Am sărit iute pe-o stâncă, înjuram și șuieram, Acolo am văzut un revenant, cu ochi sclipitori, poate era Luceafăr, Sau poate că era Lucifer ce cu mare bucurie mă purta în nebunie, Să ajungi cu luntrea lui Charon, pe tărâmul lui Hades, teafăr, Nu ca mine, ce adesea, trece doar peste-a malului agonie, Fără minte, doar cuvinte, să facem literatură ! Poate iese mult mai mult, decât o dulce lătură. Nu-s poet, nici nu mă cred, îmi doresc să mă îndrept, Sunt doar o mască ce poartă o mască, acum chiar îți spun pe drept, Află totuși că sememele scrise de mine își fac cinste. Te glorifică pe tine ! Și m-afundă mult pe mine, dar ce să fac căci nu știu bine, Scriitura cea cu rost, rânduită de cuvinte rafinate, Și cu sens, ca o diagramă Venn, în oceanul cognitivului front, Gânduri catharctice ce-au generat cel dintâi simțământ, un clar ontologic orizont, Copleșit de reci văpăi, este lesne de-nțeles, fiindcă n-am să-i dau oricui, Nici în glumă, nici pe bune, motivul de a-nțelege, altfel spus, pe-nfometații de vorbe să-i fac din nou sătui, Am zis alaltăieri la-ntâlnirea cu ieri, că trebuie să estompez-ndeosebi ; amărăciunea, necinstea, chiar nemernicul afront, Mi-aș dori dori înțelepciune să nu mă mai confrunt c-un copil anodont, Copil anodont sărman, ce mă-ndeamnă la tăcere, Taci ! Sunt puerilisme rele, cuvintele devin grele !

Si sa vezi câte vin.... variate si complete... sugestive si edificatoare....de cuvinte din alea zic.

cica eroare de traducere vai de capu lor. MAE retrage informatia pe care a publicat-o aseara. Cat de jenant, cat de jenaaant...

Blues

Pentru Vriies si cine a mai castigat inainte de aseara.

Nu am intalnit prea multi calugari si maicute pana acum, doar cativa, dar toti acesti cativa (sigur ca nu toti sunt asa) erau foarte modesti si relaxati, ba chiar am primit ca sfat ca viata trebuie luata usor si detasat, fara habotnicisme. Nu as putea spune acelasi lucru despre multi preoti. E interesant ce spui, cred ca s-ar putea face o dezbatere aici. Personal, nu cred si chiar neg existenta unui altruism pur. Totul izvoraste si se intoarce la sine (Dumnezeu nu e o entitate exterioara), deci prima data e iubirea de sine, apoi cea de lume. Cine se dezbara de sine, practic se stinge. Asa ca dedicarea fata de lume nu are cum (si nu vad cum ar trebui) sa se rupa de dedicarea fata de sine. Cel putin asta e conceptia mea.

Tocmai mi-am dat seama că sunt sucit rău... 7 grade Celsius: 25 de grade Celsius: Gizăz...