Ne-am întors acasă.
Impresii din tot ce am vizitat...
Cel mai frumos și autentic oraș, mie și băieților mei, ni s-a părut Granada. Cel mai dificil de străbătut pentru că e numai urcușuri și coborâșuri, dar e langă Sierra Nevada și se vedeau munții acoperiți de zăpadă, in timp ce în oraș muream de cald. Aici sunt și cele mai multe restaurante și magazine arăbești, ceaiuri, mirodenii, baclavale, rahat turcesc, shisha, e un mix fascinant de culturi.
Sevilla am pus-o pe locul 2, centrul istoric e foarte frumos, dar nu are farmecul și personalitatea pe care le-am perceput la Granada. Extraordinar de multe grupuri mari de turiști, care sufocau tot și stăteau în calea tuturor.
Cordoba pt mine e al treilea, pt "patios" și străduțele înguste, trebuia să stăm pe vârfuri și să ne lipim de ziduri când treceau mașini, dar frumos orașul. Puțin mai murdar și degradat decât celelalte, dar nu ieșit din comun.
Malaga... nu mi s-a părut nimic senzațional, e drăguț și atât. E oraș la mare, dar eu cu plajele nu prea am treabă. Are o catedrală monstruos de mare, dar am stat puțin în oraș și nu am prins-o deschisă, din păcate.
Ronda e o bijuterie, mică, cochetă, autentică, curată, situată într-un peisaj de vis. De neratat dacă mergeți vreodată în Andaluzia.
Ce ne-a surprins cam neplăcut au fost oamenii. Cred că sunt sătui până peste cap de turiști. Totuși, nimeni nu-ți zâmbește la magazine, când ne intersectam pe stradă nu se dădea unul la o parte, asta ni s-a părut foarte dubios și am mai întrebat și pe alții și au confirmat că nu se dau, pur și simplu. Am testat cu una, am dat umăr în umăr, nici o reacție. Nimeni nu zice "scuză-mă", nimic. Fiu-meu a zis că ni s-a urcat Anglia la cap, că aici "sorry" si "thank you" sunt ca "bună ziua". Overall, destul de ostili, ce să zic.
Nu vreau să pun o etichetă, că Spania e mare, dar zona asta nu mi-a transmis cine știe ce emoție. Prin comparație, Portugalia e mult mai caldă și primitoare.