Salutare, fetele. Sunteti din Iași cumva? Sigur ati spus pe aici, dar eu sunt baba si am uitat.
Xylia, stii ca eu spun ce gandesc in fata, fara sa imi pese daca atrag ura cuiva, de-aia mi-am si atras ura multor persoane in ultima vreme (nu ma refer la forum cand spun asta), dar si parerea mea e ca iti gasesti scuze pentru a consuma in continuare toate porcariile alea si, daca nu incetezi, te vei afunda din ce in ce mai mult. Urciorul nu merge la apa la infinit, asta e clar si o stii si tu. Te admir ca incerci sa lupti cu demonii tai, ti-am mai spus asta, dar nu imi place ca nu esti consecventa si asumata. E clar ca drumul renuntarii e unul extrem de dificil, dar daca iti inchipui ca treci prin el senina, fara durere, te inseli amarnic. Dar durerea face parte din viata noastra, cine nu isi asuma asta, nu va reusi sa aiba succes in nimic din ceea ce va voi sa faca, daca am fi fost mereu multumiti si fericiti, am fi disparut ca specie, durerea e inscrisa in genele noastre si si ea ne-a ajutat sa devenim cea mai inteligenta specie.
Te inteleg mult mai bine decat crezi, cosmaruri am de cand ma stiu, cand visez frumos, e eveniment, asa ca inteleg prin ce treci noaptea, unele sunt atat de urate, ca altora le-ar crapa inima-n piept daca le-ar avea, dar eu m-am obisnuit cu ele si nu le mai dau atentie. Traumele? Mda, cuvantul trauma e prea des folosit in ziua de azi, prea mult se insista asupra lui, atat de mult incat oamenii ajung sa creada ca faptul ca au avut traume e ceva grav, ireparabil, desi cel mai adesea nu e. De-aia au succes si multe carti de rahat gen "Vindecatea copilului interior". Normal ca nu e placut sa treci prin experiente urate, dar tu alegi daca te lasi mereu influentata de trecut sau mergi inainte fara sa ii mai acorzi o atentie exagerata. Alege sa traiesti in prezent si incearca sa faci tot posibilul sa ai un viitor linistit, da-l dracu de trecut! As spune mai multe, dar nu vreau sa dau experienta mea, cazul meu, drept exemplu nimanui. Tot ce vreau sa spun este ca, in ciuda tuturor experiențelor urate pe care le-am avut, eu am incetat de multa vreme sa ma consider o victima si sa imi plang de mila, sa caut sprijin in cineva sau sa ma bazez pe ajutorul vreunei alte persoane in afara de mine insami. Si din victima am devenit o, hai sa nu ii zicem invingatoare, ca suna pompos si nerealist, nu cred in povestea invingatorilor care merita laude si felicitari si admiratie, bla, bla, bla, ci o supravietuitoare indarjita. Te rog sa reflectezi la ceea ce am spus. Iti doresc tot binele din lume! Nu mai corectez eventualele greseli, intelegi tu.