Malkia 103 Raportează post Postat Octombrie 4, 2013 Nu am mai scris de ceva vreme pe aici... As vrea un sfat de la cineva care a mai trecut printr-o situatie asemanatoare, sunt intr-un impas. Dupa o relatie terminata si o pauza suficienta cat sa imi revin, am cunoscut recent un barbat care imi place foarte mult, ne-am apropiat firesc dar din start sunt probleme. El a trecut nu demult printr-o deceptie, a fost parasit de o femeie la care a tinut foarte mult si ii e teama sa se mai implice. O alta (mare) problema ar fi ca momentan trece printr-o situatie tragica, tatal lui e bolnav de cancer in stadiu terminal... mama lui a murit deja cu cativa ani in urma. La scurt timp dupa ce incepusem relatia el a incercat sa ma indeparteze, mi-a spus ca simte ca nu poate fi cu tot sufletul alaturi de mine si ca nu vrea sa ma faca sa sufar pentru ca si-a dat seama ce fel de om sunt. Am simtit ca problema nu e asta, i-am dat o pauza si am reinceput sa vorbim, a spus si el ca i se pare aiurea sa nu vorbim. Am petrecut apoi un alt weekend impreuna. Un weekend incredibil, ne intelegem foarte bine, ne simtim bine unul in compania celuilalt, radem mult si atractia dintre noi e fantastica, el mi-a spus ca se sperie de asta. Este incredibil de atent si grijuliu cu mine, cauta sa imi fie bine chiar in detrimentul lui, nu am mai cunoscut pe nimeni asa, ma unge la suflet. Problema e cand incepe el sa se gandeasca la ale lui si ii ies la suprafata nesigurantele si temerile. Lucrurile merg bine dar el isi face 1000 de probleme si pune bete in roate. Una calda una rece. Il inteleg ca e confuz, sunt prea multe sentimente amestecate. Altceva nu mi-a povestit din trecutul lui dar se pare ca a avut parte numai de relatii nefericite... Nu reuseste sa aiba incredere, se vede asta. Stiu in ce m-am bagat, nu imi va fi usor. Cu tatal bolnav e ingrozitor - ce e mai rau abia incepe. Va fi pierderea, o perioada neagra... am trecut si eu prin asta acum cativa ani, stiu cum e. Vreau sa ii fiu alaturi, sa il scot dintr-ale lui, am reusit sa il fac sa rada si sa mai uite. E un om care merita toata dragostea de care sunt capabila, dar un om cu multe cicatrici din care pe majoritatea inca nu le cunosc. Cel mai complex si mai minunat om pe care l-am intalnit, dar si cel mai dificil. E foarte schimbator, cand e cald si apropiat, cand e cinic si sarcastic si cumva incearca sa nege ce e intre noi. Are un suflet bun, am simtit inca de la inceput ca pot avea incredere in el si nu m-a dezamagit, dar ii e teama s-o arate. Cum devenim mai apropiati, cum il simt ca se blocheaza si incepe iar sa se gandeasca la ale lui... Nu vrea sa vorbeasca despre trecut... nu vreau sa fortez nota, poate imi va spune cand va capata incredere in mine... sau deloc. Daca as sti prin ce a trecut as intelege ce e cu el si cum ar trebui sa abordez problemele... Nu am o "reteta" despre cum ar trebui sa fie, nu am nici cea mai vaga idee daca avem sanse sa ramanem impreuna, cu toate problemele si framantarile pe care le are dar despre care nu imi vorbeste... In momentul asta eu sunt cea care il cauta mai mult dar el nu ma indeparteaza. Nu imi respinge niciodata apelurile, imi raspunde la toate mesajele, ii stiu programul (ii stiu pe prietenii lui si ei au zis ca daca am ajuns sa ii stiu programul probabil e serioasa treaba... :) ). Nu imi dau seama insa daca e ok sa fie asa avand in vedere situatia data, inteleg ca deocamdata e oarecum indisponibil emotional dar uneori mi-as dori sa ma caute si el mai des, nu as vrea sa fiu doar un umar pe care plange si atat... Ce sanse are relatia noastra fragila sa reziste in paralel cu o tragedie? 1 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
SeqenenreTao 2600 Raportează post Postat Octombrie 4, 2013 Esti int-o situatie ingrata. Vrei nu vrei esti pansament. Si oricat de imbecil sunt eu vei vedea ca am avut dreptate. Nu ai nicio sansa cu omul asta. Si gata. 5 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
S.R. 5188 Raportează post Postat Octombrie 4, 2013 Da. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Fernandaa 2770 Raportează post Postat Octombrie 4, 2013 nimeni nu stie ce va fi. 1 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
SeqenenreTao 2600 Raportează post Postat Octombrie 4, 2013 Daca ea il iubeste pe individ o sa treaca prin iad. Dar printr-un iad inimaginabil. Asta e...si gata. Punct. Te asteapta iadul femeie si fi gata sa-i faci fata. Daca te ajuta cu ceva iti pot spune ca poate fi depasit. Cu cat te minti mai mult cu atat mai greu... 2 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Malkia 103 Raportează post Postat Octombrie 4, 2013 (editat) Esti int-o situatie ingrata. Vrei nu vrei esti pansament. Si oricat de imbecil sunt eu vei vedea ca am avut dreptate. Nu ai nicio sansa cu omul asta. Si gata. Asa de drastic sa fie? Am uitat sa precizez varstele "participantilor" - eu pe la 30, el pe la 40. Normal ca sunt pansament - nu ma astept ca un om singur la varsta asta sa nu aiba cicatrici... nici eu nu sunt fara de trecut... As fi fost curioasa daca cineva a trecut printr-o situatie asemanatoare, si ce a iesit... Doliul e o incercare dura pentru oricine. Eu am trecut singura prin experienta mea, nu stiu cum ar fi fost daca aveam o relatie la inceput atunci... nu pot vizualiza. Daca te ajuta cu ceva iti pot spune ca poate fi depasit. Cu cat te minti mai mult cu atat mai greu... Stiu cum e in iad, am fost acolo si nimeni nu a fost cu mine. Acum vreau sa ii fiu alaturi unui om care merita. Poate fi depasit, da, eu l-am depasit pe al meu. Cu ce sa ma mint, nu inteleg? Poate sau nu poate fi depasit... in 2? Editat Octombrie 4, 2013 de Malkia 1 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
SeqenenreTao 2600 Raportează post Postat Octombrie 4, 2013 Tu crezi ca varsta are importanta? Sa dea dumnezeu ca experienta mea de om de 30 sa dea gres. Dar dupa tot ce m-a invatat viata - iar ea ne preda aceleasi lectii la nesfarsit pana le bagam la dovleac-, tot acolo vei ajunge. Ia-ti mintea de la el. In cel mai bun caz, daca sunteti sufficient de maturi vei ajunge sa-i fi amica aia care il vede cum se insoara. Asta vrei? Ca si cuplu sanatos voi sunteti zero. Poate intervin obligatii ce ti de scrupule. Dar te intreb - tu cu ce il mai poti cuceri pe el? Mai ai arme? 2 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
The Bitch 15151 Raportează post Postat Octombrie 4, 2013 (editat) Pentru ca o relatie sa aiba succes trebuie sa inceapa pe picior bun si in imprejurari pozitive de la bun inceput. Asta e valabil in cele mai multe cazuri, cu exceptiile de rigoare desigur. Daca unul din parteneri este marcat emotional, ramas cu schele, are probleme personale, samd, sansele scad cu fiecare problema existenta. Cel care ofera si se ofera, risca sa ramana cu ochii in soare la un moment dat, intrebandu-se cu ce oare a gresit, ce nu a facut, ce nu a oferit deajuns incat a fost parasit, folosit, etc. Mai e un topic pe aici cu exact aceiasi dilema, numai ca in povestea aia, respectivul a pus deja capat relatiei, iar ea care-i oferise totul, se tortureaza cu fel si fel de ganduri despre ce neajunsuri a avut de a parasit-o ala. Si ala tot iesit dintr-o deceptie era + probleme personale. Tot la fel i-a spus ei ca nu merita sa sufere pentru el, ca este o fiinta buna, sufletista si ca el nu o merita...ca nu stie ce vrea...bla bla bla...Exemple din astea sunt cat haul si pamantul. De cele mai multe ori explicatia este una clisheu "It's not you, it's me" care in unele cazuri este adevarul iar in altele este doar o eschivare. Parerea mea directa: te va folosi (constient sau nu) pana ii va fi mai bine emotional, va avea fun cu tine, ii vei distrage atentia de la partile negative ale vietii lui, poate pe parcursul relatiei se va atasa oarecum de tine ca de o plasa de siguranta si confort + tomberon emotional, dar in final cand va iesi la liman si va vedea din nou soarele stralucind pe strada lui, colac peste pupaza in razele alea va aparea o noua femeie de care de data asta se va simti cucerit si pregatit sa-i ofere el totul ei, nu invers. Mark my words... Editat Octombrie 4, 2013 de Naeema 1 3 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Malkia 103 Raportează post Postat Octombrie 4, 2013 (editat) Tu crezi ca varsta are importanta? Sa dea dumnezeu ca experienta mea de om de 30 sa dea gres. Dar dupa tot ce m-a invatat viata - iar ea ne preda aceleasi lectii la nesfarsit pana le bagam la dovleac-, tot acolo vei ajunge. Ia-ti mintea de la el. In cel mai bun caz, daca sunteti sufficient de maturi vei ajunge sa-i fi amica aia care il vede cum se insoara. Asta vrei? Ca si cuplu sanatos voi sunteti zero. Poate intervin obligatii ce ti de scrupule. Dar te intreb - tu cu ce il mai poti cuceri pe el? Mai ai arme? Sincer, nu vreau sa par cinica dar nu stiu cate sanse sa cunosti pe cineva ok mai ai de la 40 de ani in sus. Ma uit la mine la 30, plaja de posibilitati se ingusteaza. Si oricum, toti au un trecut de un fel, fantomele lor. Si eu le am pe ale mele, e normal. Varsta are importanta, daca aveam 20 si ceva de ani era clar - pansament, apoi neeext! La 40 de ani cred ca problemele se pun altfel... Eu cu ce il pot cuceri? Ce ar trebui sa zic aici? Ca stiu sa gatesc, sunt frumoasa desteapta si devreme acasa? Ceva exista intre noi, suficient de puternic cat sa il sperie ca pierde controlul. Am apreciat ca e practic primul barbat care a privit problema de la inceput si din punctul meu de vedere. E constient de ce urmeaza, nu vrea sa ma faca sa sufar. Si in paralel e destul de confuz... Ma bucur sa te citesc din nou Naeema, been a long time... Ma pune pe ganduri ce imi scrieti... oare oamenii de genul asta nu mai pot fi "reparati" cu dragoste? Sunt.... hopeless? Problema asta ar avea-o cu oricine, nu doar cu mine... doliul trece dar nu se vindeca niciodata complet, si eu sunt mancata de asta. Cu problemele din relatiile trecute, nici eu nu sunt sfanta. Am ramas extrem de neincrezatoare in oameni si suspicioasa in urma ultimei relatii cel putin. Sunt defecta, mai merit ceva bun de la viata? Ar trebui sa imi caut un Fat-Frumos care nu a suferit o zi si nu are cicatrici sa ma vindece? Nu, ma vindec singura. Asa si el, ma gandesc... E adevarat, situatia e mai complicata pentru ca aici nu poate fi vorba de scenariul clasic, in care barbatul cucereste femeia si initiaza pasii in relatie... asta ma face sa fiu confuza pentru ca nu sunt obisnuita sa fac eu pasii si nu vreau sa par prea disponibila si sa ma transform in "amica care il vede cum se insoara cu alta"... Editat Octombrie 4, 2013 de Malkia 1 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
S.R. 5188 Raportează post Postat Octombrie 4, 2013 Malkia, ca analist al tau de prin 2008, iti atrag atentia ca ai un talent deosebit sa te bagi plina de sperante in relatii cu diversi care sunt cumva loviti in aripa, si nush, tu speri la marea dragoste p-acolo, la cum or sa se vindece ei de la dragostea ta, sau ceva de genu'. Deschide topic la psihologie - "de ce ma implic in relatii cu barbati suferinzi". E doar o parere, nu dau cu paru'. Plus ca te omoara chimia pe tine (lust = dorinta). 8 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
