Implantarea de amintiri false, la un pas de realitate?

Implantarea de amintiri false este una dintre temele preferare ale science-fictionului, in carti si filme (Total Recall, de exemplu), functionand dupa diverse scenarii de suspans. Nici thrillerele nu ignora procedura, tinandu-si publicul cu sufletul la gura, insa, undeva in fundal, spectatorul (ori cititorul) contempla detasat aventura pentru ca stia ca lui nu i se poate intampla asa ceva. Este prea sci-fi.

implantare amintiri false

Dar s-ar putea ca, nu peste mult timp, implantarea de amintiri false sa devina o realitate. Cercetatorii afirma ca au reusit sa insereze unor soareci de laborator amintiri „hibride", care dilueaza limitele dintre fantezie si realitate. Ei i-au fortat pe soareci sa-si aminteasca lucruri in timp ce acumulau altele noi, prin reactivarea unor neuroni specifici. Este un prim pas, care poate deschide calea spre implantarea de amintiri cu totul false.

Formarea amintirilor si folosirea lor reprezinta procese neurologice incredibil de complexe si sunt destule aspecte inca neintelese. Dar, spre exemplu, se stie ca neuronii activati cand se apeleaza la o amintire vor functiona din nou cand ne reamintim acelasi lucru. Daca se poate urmari care neuroni sunt folositi la crearea unei anumite amintiri si reglementa activitatea lor, extragerea de amintiri ar putea fi un proces foarte ordonat si derulat fara cusur. Doctorandul Aleena Garner si colegii ei de la Universitatea din San Diego au folosit modelul experientei pe soareci pentru a atinge acelasi nivel de control neuronal si al memoriei.

Experimentul de la San Diego University se bazeaza pe tehnici foarte avansate de manipulare genetica si celulara. Aleena Garner si cercetatorii din laboratorul ei au reusit sa modifice genetic soarecii in asa fel incat anumiti neuroni sa produca un anumit receptor – numit hM3Dq – printr-o metoda indusa de o activitate specifica; acest lucru inseamna ca desi informatia necesara pentru producerea receptorului hM3Dq poate fi gasita in neuronii din creierul soarecilor, numai acele celule care sunt suficient de active vor exprima proteina.

Acest aspect le-a permis cercetatorilor sa marcheze modelele specifice ale retelelor neurale care devin active cand soarecii sunt expusi unui mediu specific: o incinta de testare, cu un colorit anume, un miros. Insa receptorul hM3Dq face mai mult decat sa marcheze neuronii. El poate fi folosit si pentru activarea lor. Garner si echipa sa au putut activa retele neurale foarte precise. Cu alte cuvinte, puteau fi activati numai anumiti neuroni, intr-un context specific.

Soarecii au fost conditionati, cu mici socuri electrice, sa se teama de o anumita incinta de testare, definita clar prin colorit si miros. Mutati din „camera groazei" in alta zona de testare, lasati 24 de ore acolo si adusi iarasi in prima incinta, soarecii incremeneau de frica la intrare. Isi aminteau nu numai mediul, ci si senzatiile si evenimentele. Prin activarea receptorului hM3Dq, cu soarecii lui Garner s-a intamplat ceva senzational: ei si-au vazut de treaba ca si cum nu se intamplase nimic neplacut cu ei. Prin manipularea neuronala, cu ajutorul receptorului, ei „uitasera" ce li s-a intamplat si au asociat „camera groazei" cu cea de repaus.

Concluzia cea mai la indemana dupa seria de experimente ar fi ca soarecilor li s-a implantat o falsa amintire, blocandu-se accesul la inregistrarea experientei traumatizante. Ceea ce s-a constatat cu certitudine este faptul ca inserarea de false amintiri depinde de interactiunea cu o activitate neurala prestabilita.

Procesul formarii de noi amintiri este legat de „notiuni pre-existente", explica Garner; ceva retinut astazi, pe baza mediului fizic inconjurator, va fi format in contextul experientelor trecute, asa cum sunt ele imaginate. Implicatiile nu sunt deloc minore: daca amintirea unui eveniment se bazeaza pe o experienta anterioara, cat de obiective sunt amintirile recent formate?

Abilitatea creierului de a apela la amintiri depinde de o varietate de situatii. Daca soarecilor li s-a indus o amintire hibrida, artificiala, dependenta de un anumit context, se poate merge mai departe cu manipularea, dar eficienta se va raporta la acel mediu specific. Sau se poate altera perceptia amintirii, care, afirma Garner, poate deveni cu totul imaginara.