ACT - Terapia prin acceptare si angajament

[Renaissance'91 6088]

Perceptiile le poti schimba intr-o oarecare masura.

Dar realitatea nu.

Si cine insista inversunat numai pe schimbarea perceptiei in pofida realitatii, isi cumpara sigur bilet pentru candidatura la tulburari emotionale.

Ma deranjeaza ca exista soarta de care depindem toti. Si ma mai deranjeaza unele "aranjamente" ale Mamei Natura.

 

Corect, eu insistam pentru schimbarea perceptiei in asa fel incat sa fie conforma cu realitatea, dar cu o realitate privita obiectiv. Sunt multe nuante. Relitatea nu o poti schimba, dar poti schimba lucrurile pe care le crezi despre ea. Omul tot moare, tot imbolnaveste, dar nu te mai raportezi la fel la aceste lucruri. Moartea nu mai inseamna decat ceva banal, comun, nu o spaima existentiala. Aici bat eu, si nu am pretentia ca asta sa fie o cale de nedemontat. E doar o cale care pe mine personal m-a ajutat. Totul a inceput cand mi-am dat seama ca e o diferenta imensa intre ceea ce crezi despre un lucru, si lucrul in sine. Lucrul in sine nu are trasaturi, ci noi i le gasim. Noi asociam infailibilul cu spaima, dar nu ne gandim ca totusi atat de multe lucruri sunt la fel, si asta nu ne sperie. Nu se sperie faptul ca entropia nu scade niciodata intr-un sistem izolat. Ne sperie insa ideea ca intr-o zi trupul nostru de la atatea efecte ale entropiei va degenera intr-o masa de tesut organic urat mirositor. Problema care mi se releva mie aici e ca identificarea e sursa suferintei. Conceptul in sine, e un concept ca oricare altul. Desi eu sunt ateu convins, cred ca spiritualitatea are un mare rol in viata, dar spiritualitatea care urmeaza adevarul, calea rationala, nu cea care urmeaza dogme si inchipuiri.

 

O mana taiata ramane totusi o mana taiata.

Si chiar daca schimbi perceptia suferintei , acceptand acest dat, tot iti doresti sa ai doua maini si nu doar una.

Iar ruperea de mediu, pentru unii, este riscanta. Pentru ca poate pun in joc propria existenta.

Nu pare sa fie data omului puterea de a face totul la nivel optim, dupa cum a fost structurat genetic, ci numai intre limite.

 

Ramane, e drept, dar unii se impaca, altii nu. Realitatea e aceeasi, cum ai zis, mana e taiata. Totusi ei se raporteaza diferit la situatie. Iti doresti doua maini, dar nu suferi atat de tare ca ai doar una. E o diferenta, pare mica, dar isi poate avea importanta ei.

 

Ruperea de mediu e riscanta pentru ca au fost conditionati de el, s-au identificat cu el, nu se pot imagina singuri in afara lui.

 

Nu este in puterea lui, corect, dar poate sa traiasca intre limite largi, sau stranse. Practic exista si alegere, mai mult sau mai putin libera.

 

Acceptarea nu este decat cea mai fezabila solutie la neputinta modificarii unui fapt dat.

 

Asa e, dar acceptand poti ajunge la concluzia ca poti fi fericit si fara sa modifici acel fapt. Ca de fapt, ceva irational, spaima, voia acest fapt. Nu vorbesc aici de cazuri gen amputare, ci de majoritatea tulburarilor nevrotice. Simpla acceptare ar face multe.

 

In copilarie vrem multe, sa zburam, sa mutam muntii, etc. Dupa ce accepti ca nu poti, iti dai seama ca nu aveai nevoie de ele pentru a fi multumit. Ori aici e baiul : sa-ti corectezi perceptia, sa stii ceea ce e important cu adevarat.

Editat Iunie 27, 2012 de Renaissance'91

[5 o'clock 4406]

Practic exista si alegere, mai mult sau mai putin libera.

 

Admitand existenta sortii, nu mai pot sa vorbesc de alegere libera.

Alegerea intre limite, nu-mi pare a fi libera.

Mai mult mandat de libertate conditionata.

[Renaissance'91 6088]

Admitand existenta sortii, nu mai pot sa vorbesc de alegere libera.

Alegerea intre limite, nu-mi pare a fi libera.

Mai mult mandat de libertate conditionata.

 

Exista soarta, da, din moment ce toate sunt cauza-efect. Daca o cauza a fost amputarea unui membru, efectul nu poate fi decat ceea ce ramane dupa, adica o lipsa. Nu e o alegere cu adevarat libera in momentul in care o faci, dar dupa ce accepti si te obisnuiesti, practic iti dai seama ca nu ai fost limitat de nimic, decat de mintea ta care voia lucruri ce nu-i trebuiau. :) Prioritatile omului se pot schimba, multe se pot schimba, unii pot descoperi fericirea si in exil. Totul e sa inveti cumva sa te rupi de anumite tendinte. E foarte greu insa sa te rupi de ceva ce practic face parte din tine la momentul actual. Dar nu imposibil. Bine ca avem ratiune...asta e salvarea noastra.

Editat Iunie 27, 2012 de Renaissance'91

[Fiero 23210]

Cand ai un anumit grad de afazie, sa nu iti permiti sa imi faci mie referiri ironice la intelect.

Deci sa nu iti mai permiti.

Afazia imi afectează capacitatea de exprimare (cum am mai spus, intapin dificultati in a reda cu usurinta ceea ce gandesc), nu si capacitatea de perceptie si intelegere aceasta este nealterata, n-am afazie severa. Neafectat de afazie, intact, este si simtul observatiei, uneori deranjant de ascutit, de-aia nu mi-a scapat aprecierea gresita pe care ai facut-o la adresa unei persoane, acuzand-o ca gandeste irational, desi persoana in cauza a oferit de nenumerate ori un excelent exemplu de gandire rationala, critica, iar pe tine te observasem (chiar in aceeasi zi in care facusei acuzele) sustinand o teorie nefalsificabila (complexul lui Oedip). Teoriile nefalsificabile sunt izvorate din gandira intuitiva si desi sunt inca acceptate, din nefericire, de multi psihologi, n-au fost niciodata si nici nu vor fi vreodata validate, pt. ca n-au suport stiintific, deci n-au nicio valoare. N-am avut intentia sa pun sub semnul indoielii inteligenta ta, m-a amuzat doar sa constat inca o data ca nici cei mai inteligenti oameni (ce poseda laolalta o capacitate mare de acumulare a informatiilor, o buna capacitate de analiza, spirit critic, gandire rationala

[Icebreaker* 3782]

Iar daca teoria mea este corecta, atunci avem un Creator monstruos.

 

 

Cel mai monstruos creator este omul. ;)

 

Ateismul se alatura celorlate religii

 

 

 

http://www.cem.va.gov/hm/hmemb.asp

[5 o'clock 4406]

 

Ateismul se alatura celorlate religii

 

http://www.cem.va.gov/hm/hmemb.asp

 

 

 

Religiile sunt credinte in supranatural, divin, practica ritualuri, au dogme, etc

Ce are ateismul din astea?

[Icebreaker* 3782]

Religiile sunt credinte in supranatural, divin, practica ritualuri, au dogme, etc

Ce are ateismul din astea?

 

 

cu exceptia credintei in puteri divine, are absolut de toate.

[5 o'clock 4406]

Listeaza-mi ritualurile si dogmele.

Desi, admiterea existentei unei divinitati este o conditie obligatorie pentru a defini o religie.

Ar trebui intrunite toate conditiile pentru a admite o religie.

[soogee 2866]

Poti sa imi spui in ce sens are legatura postarea ta cu acceptarea?

 

 

Desigur! Chiar iti multumesc ca imi permiti sa developez putin tema acceptarii, care mi se pare foarte importanta.

 

Uite legaturile:

"Pentru a pastra calea regala e nevoie de echilibru si intelepciune si autoanaliza."

 

In aceasta fraza eu invit toti cititorii sa avanseze in practica acceptarii.

Il invit pe 5 o clock sa il accepte pe Pippo ca persoana, si sa nu respinga a priori tezele sale, chiar daca ele ii par califrangelistice.

Il invit sa le examineze, si sa deceleze partea scientifica de partea de joc cu ipotezele.

La urma urmelor, asa faceau si Freud si Jung la inceputurile psihologiei.

 

Il invit pe 5 o clock ca, in cazul in care o parte din teoriile lui Pippo i se pare rezonabila, sa o accepte, si sa ii faca loc in angrenajul sau memetic.

 

Pippo le are cu acceptarea intr-o masura mai mare ca multi de pe acest forum. Mai are si el de lucrat insa la asta, se enerveaza cateodata prea repede.

Firea sa impulsiva eu o accept, insa ii recomand si lui sa progreseze in acceptare.

 

Acceptarea nu inseamna acceptarea tuturor ideilor celuilalt. Ci acceptarea neconditionata a persoanei celuilalt, si examinarea ideilor sale.

 

Prin fraza mea inteleapta "Pentru a pastra calea regala e nevoie de echilibru si intelepciune si autoanaliza"

 

eu ajung la intersectie cu principiile ACT prezentate de initiatorul topicului:

 

"Pentru ca schimbarea sa aiba loc, va trebui sa fii prezent in momentul actual, chiar daca acest moment este dureros,

 

si sa lasi deoparte impulsul de-a te proiecta intr-un viitor in care toate problemele vor fi disparut.

 

Sa fii prezent in propria viata.

 

Sa observi ca gandurile sunt doar evenimente mentale, nu sentinte ori judecati de valoare, adevarate ori false, despre natura realitatii.

 

Aceasta realizare presupune insight, nu doar la nivel analitic ci si visceral.

 

Pana la urma scopul terapiei nu este sa elimine anumite parti din experienta de viata, ci mai degraba sa te ajute sa experimentezi/traiesti viata fara atat de multa lupta, mai vital, mai deplin, mai flexibil si angajat in urmarirea scopurilor tale.

 

Difuziunea cognitiva - gandurile sunt doar ganduri, nu in mod necesar realitati;

 

Acceptarea - facand loc pentru senzatiile, impulsurile si emotiile dureroase, si lasandu-le sa vina si plece fara lupta;\

 

Dezvoltarea unui sens transcendent al sinelui - gandurile, judecatiile, emotiile trecatoare nu pot fi si nu trebuie confundate cu sinele; el are rol de observator (metacognitiv); "

 

Eu, prin postarile mele, prin prezenta mea agreabila si fermecatoare pe acest topic, sunt un factor care duce la acceptarea reciproca intre useri, intre cititorii topicului. Prin toata gandirea mea (din ultima perioada, admit), prin corpusul de emotii in mars, prin viziunea rogersiana, prin cultura mea generala vasta si formarea psihologica, merg in directia acceptarii de sine, a acceptarii celuilalt (cu rezerva examinarii la sange a gandirii/atitudinii/emotiilor sale), a acceptarii daturilor ontologice (conditia umana de care vorbesc existentialistii), a acceptarii a ceea ce nu se poate schimba.

 

Militez pentru acceptarea de sine, cu defecte si scaderi, lipsuri,nu pt a le nega sau cocolosi, ci pt a oferi o privire empatica si compasionanta copilului interior ranit (iubeste=te pe tine insuti, recomand cartea psiholoagei Kingma).

 

Promovez acceptarea celuilalt. Aici am fost cateodata mai aspru, mai demult,si sunt mult mai empatic de o vreme, de cand sunt indragostit (de viata). Oameni buni, iubiti-va pe tunuri!

 

Promovez acceptarea reciproca.

(Dragi useri,nu va mai frecati intre voi, ca si asa viata e grea. Suntem in aceeasi mlastina de gunoi.)

Cum spune maestrul spiritual Bono de la U2:

We're one, but we're not the same

We get to

Carry each other

 

 

Sa revin la ce spune initiatorul topicului, om foarte destept de altfel, ca fiind esenta ACT:

 

"va trebui sa fii prezent in momentul actual"

 

(am facut progrese enorme in trairea in prezent, binecuvantat sa fie Eckhart Tolle, pot da si sugestii celor doritori)

 

"Sa observi ca gandurile sunt doar evenimente mentale, nu sentinte ori judecati de valoare,"

 

Aici e aici. Aici progresez in ultima vreme, si va invit pe toti sa practicati aceasta!

Nu zic ca sunt expert in asta, dar ceva ceva se simte.

 

"Acceptarea - facand loc pentru senzatiile, impulsurile si emotiile dureroase, si lasandu-le sa vina si plece fara lupta"

 

Fac progrese si aici. E neplacut sa vad cum mi se aplica sabotaje si sapari pe la spate si muscaturi de fund, nedreptatiri pe fatza si favorizarea celor ce se isterizeaza, dar le accept ca fiind inerente vietii complexe sociale.

Ma accept in stadiul in care sunt, pipernicit in unele ramuri ale psihicului, superb in altele.

Ma accept ca fiind doar un om, nu un demiurg titanesc precum mi-ar placea sa fiu.

Ma accept ca fiind om supus durerii si suferintei,dar cu atat mai predispus spre extazul iubirii si fericirii.

O minge pe care o bagi adanc in apa va tasni cel mai sus cand o lasi libera.

 

"Pana la urma scopul terapiei nu este sa elimine anumite parti din experienta de viata, ci mai degraba sa te ajute sa experimentezi/traiesti viata fara atat de multa lupta, mai vital, mai deplin, mai flexibil si angajat in urmarirea scopurilor tale. "

 

Exceptional insight. Am descoperit asta cu cateva saptamani in urma, singur, fara sa meditez la ACT (topicul era crapat, si a reinviat de curand).

A fost pentru mine o mare usurare sa inteleg asta.

 

 

Prin tot ce fac, scriu, gandesc, simt, resimt, experimentez, comunic, impartasesc pe acest forum, eu merg in directia acceptarii neconditionate de sine si de altii, cu rezerva ca nu trebuie sa acceptam ceea ce nu e de folos, ci doar ceea ce serveste progresului personal/reciproc.

 

Mi-am cumparat de curand 10 carti de Paul Ferrinni, cel mai tare specialist in acceptare neconditionata, si chiar daca nu sunt de acord cu unele idei extremiste ale sale, totusi observ o imbunatatire in viata mea. Imi merge mai bine, e evident pentru toti.Relatiile mele in real life si pe net s-au imbunatatit, sunt multumit de progresul meu spiritual si emotional, s-au deschis orizonturi nesperate in viata mea, si am reusit sa salvez vreo 3 consiliati de la sinucidere, iar altii si-au imbunatatit drastic viata in urma sfaturilor mele in care i-am acceptat,i-am invatat sa se accepte si sa accepte pe altii,dar sa si progreseze eliminind gunoiul mental/emotional.

 

Acceptarea nu inseamna acceptarea defectului, agresivitatii prostesti, gunoiului ideatic/emotional (stroke negativ) la sine insusi si la ceilalti,ci acceptarea persoanei care emite acestea, acceptarea ca este la un nivel mai scazut de evoluare si ca nu intelege/constientizeaza mai mult.

 

Acum te invit pe tine, Aseneth, sa ridici manusa,si sa spui ce inseamna acceptarea pentru tine.

[Renaissance'91 6088]

Toate bune si frumoase, dar... nu ca as vrea sa te trollez, insa te-ai gandit vreodata ca motivul pentru care esti atat de "neacceptat" e tocmai faptul ca pari fals ? Sustii aici acceptarea, iubirea intre oameni, dar in acelasi timp parca intepi printre picaturi, faci paranteze in care iti lasi orgoliul sa se autovictimizeze nitel, aduci acuze desi tu insuti spui ca esti intelegator, etc. Nu zic cu rea intentie, zic doar ce vad. Parca prea iti faci reclama...

 

Fara suparare, nu cred ca accepti atat de multe pe cat vrei sa crezi/credem.

Editat Iunie 27, 2012 de Renaissance'91