Spasmofilie

[iulia_ 0]

Buna Iulia.

Eu tocmai ce am avut un atac. Si incerc sa stau cat mai linistit ca sa ma calmez cat mai repede.

 

Teoria conform careia trebuie sa-ti infrunti teama e buna, dar pana la un anumit punct. Adica trebuie sa inveti sa o accepti, sa o tolerezi nu sa lupti impotriva ei, asta nu face decat sa inrautateasca lururile.

 

Te rog citeste pagina aceasta > http://www.anxietycoach.com/pan7.htm Iti poate fi de mare ajutor.

 

 

Buna si multumesc pentru raspuns. Si eu am avut astazi un atac, chiar inainte sa va scriu, dar m-am linistit si m-am hotarat sa renunt la Frontin. De astazi nu mai iau. Am intrat pe site-urile pe care ni le-ai trimis, am citit tot (m-am culcat la 4 dimineata noaptea trecuta...). M-a ajutat f. mult, ca o terapie. Este foarte greu sa accept teama, dar o sa-ti urmez sfatul si o sa incerc sa privesc totul ca pe o experienta mai putin placuta prin care trec acum, sa-mi evaluez singura starile si gradul de teama si sa "ma detasez un pic de mine", cum spui tu... sa accept ce mi se intampla.

O zi buna va doresc!

Mai vorbim!

[GK_FAN 2]

Inca un articol foarte bun > http://www.phobics-awareness.org/copingtechniques.htm :jester:

[iulia_ 0]

Buna si multumesc pentru raspuns Tavi_ar,

Senzatia de moarte iminenta o am si eu. Initial am crezut ca am o boala cardiaca, dar dupa nenumarate EKG-uri mi s-a dovedit contrariul. Este foarte greu sa accept aceasta teama pentru ca eu tot timpul am fost o persoana puternica si sigura pe mine, iar acum nu ma mai recunosc. Mai rau este ca imi afecteaza viata: parintii, care sunt ingrijorati (ca sa nu spun speriati), relatia cu prietenii mei cu care ma intalnesc din ce in ce mai rar. Oricum, nu ma las invinsa de anxietate, o sa lupt, nu o sa permit sa-mi controleze viata.

Numai bine si tie!

Ne mai auzim!

[GK_FAN 2]

[...]nu o sa permit sa-mi controleze viata.

 

Ei...aici e problema noastra. :jester: Cu cat suntem mai convinsi de asta cu atat va fi o piedica mai mare. Ea nu ne poate controla viata si nici macar mintea, ci reactioneaza conform gandurilor (RELE!) ale noastre. De aceea tehnicile cognitive sunt foarte importante oricat de banale are parea. Sa vorbesti cu tine (chiar si cu voce tare) si sa-ti repeti intr-una ca esti in regula si ca nu are ce sa ti se intample nu inseamna ca ai luat-o razna. :crazy: E trezirea la realitate.

 

Mi-aduc aminte dintr-unul dintre articolele de mai sus.

Panica nu poate exista in prezent. Ea provine din trecut sau din (ceea ce credem despre) viitor. Atata timp cat ne aplecam atenita asupra ceea ce facem in prezent panica nu poate exista.

[tavi_ar 1]

Buna si multumesc pentru raspuns Tavi_ar,

Senzatia de moarte iminenta o am si eu. Initial am crezut ca am o boala cardiaca, dar dupa nenumarate EKG-uri mi s-a dovedit contrariul. Este foarte greu sa accept aceasta teama pentru ca eu tot timpul am fost o persoana puternica si sigura pe mine, iar acum nu ma mai recunosc. Mai rau este ca imi afecteaza viata: parintii, care sunt ingrijorati (ca sa nu spun speriati), relatia cu prietenii mei cu care ma intalnesc din ce in ce mai rar. Oricum, nu ma las invinsa de anxietate, o sa lupt, nu o sa permit sa-mi controleze viata.

Numai bine si tie!

Ne mai auzim!

 

Buna Iulia,

 

Se pare ca, intr-adevar, nu este vorba de pseudo atacuri de panica, atata vreme cat spui ca ai si senzatia de moarte iminenta. Este bine ca esti luptatoare si te caracterizeaza optimismul. Dar, retine faptul ca te afli intr-o faza incipienta a sindromului anxios-depresiv si trebuie intervenit repede pentru a preveni acutizarea sau cronicizarea. Neaparat mergi si la un psiholog si incearca remedii naturiste. Vei redeveni ceea ce ai fost, o persoana puternica si sigura pe tine. Dupa ce vei depasi impasul, in lupta cu tine si autosugestia, vei redescoperi si alte resurse si calitati. Succes ! Ne mai auzim !

[iulia_ 0]

M-ati convins. O sa merg la un psiholog, promit!!

Va tin la curent cu ce se mai intampla si va rog si pe voi sa scrieti. Vreau sa aud ca va este bine. Trebuie sa scapam de starile astea. Intre timp eu ma incarc cu enegie pozitiva gandindu-ma ca nimic in viata nu este intamplator, chiar si lucrurile mai putin placute au un sens si poate ar trebui sa le luam ca atare. Am renuntat sa ma intreb de ce trebuie sa trec prin toate astea. Le iau ca atare si imi repet in minte ca n-am cum sa mor din asa ceva.

Haideti sa incercam sa ne gandim la lucruri placute si sa ne bucuram de micile placeri ale vietii. Cred ca noi, anxiosii, cerem prea mult de la viata, avem asteptari si teluri prea mari si toate asteptarile acestea se intorc impotriva noastra.

Eu o sa incerc sa iau totul mai "usor"... Hai ca va plictisesc....

Va pup si vreau sa aud numai de bine!!

O seara placuta va doresc si somn usor!

[GK_FAN 2]

Asa vreau sa te aud. :jester:

Ceea ce ni se intampla e neplacut dar nu e sfarsitul, nici al nostru nici al lumii. Ne asteapta inca multe bucurii si placeri. Sa ne straduim sa nu le punem frana acestora.

[GK_FAN 2]

O intrebare:

 

A incercat cineva exercitile "Daoisme Interne" ? Am o carte despre asa ceva si nu stiu, sunt un pic sceptic cu privire la ea, desi pare destul de interesanta.

 

Detalii depsre daoism/taoism > http://en.wikipedia.org/wiki/Taoist

[tavi_ar 1]

O intrebare:

 

A incercat cineva exercitile "Daoisme Interne" ? Am o carte despre asa ceva si nu stiu, sunt un pic sceptic cu privire la ea, desi pare destul de interesanta.

 

Detalii depsre daoism/taoism > http://en.wikipedia.org/wiki/Taoist

 

Am citit ceva pe NET, foarte vag si fugitiv. Poti sa ne spui exact titlul cartii si autorul ? Personal am mare incredere in terapiile orientale. Multumesc !

[GK_FAN 2]

DR. STEPHEN T. CHANG

 

SISTEMUL COMPLET DE AUTOVINDECARE

 

Exercitii daoiste interne

 

Editura ROM DIRECT IMPEX

 

Am gasit pe net o referinta la aceasta carte > http://www.formula-as.ro/reviste_567__55__...i-intreaba.html

 

Intr-un mesaj un domn raspunde:

A aparut mai demult in librarii cartea dr. Stephen T. Chang, intitulata