Sari la conținut
Forum Roportal

Evaluează acest topic

Postări Recomandate

Buna!! Sunt Iulia si astazi am avut un atac de panica!! Ma lupt cam de 1 an cu aceasta boala! Am consultat o gramada de medici, am facut EKG-uri, am ajuns la urgenta de vreo 3 ori... toti mi-au spus ca n-am nimic. O asistenta (ultima data cand am ajuns la urgenta) mi-a spus " Clinic esti sanatoasa!" :stars:.....

In fine, nu stiu ce sa mai fac.. iau Frontin (mi l-a recomandat psihiatrul meu) dar nu simt ca ma ajuta. Singurul medicament care are efect este Metroprololul - este un beta-blocant care imi mai 'pondereaza' bataile inimii care ajung la 120 pe minut. In momentul atacului de panica simt ca fac infarct... inima imi bate f.f. tare si simt o emotie extrem de puternica in piept... ca si cum inima imi pulseaza f. tare (nu gasesc o exprimare mai buna...), si de aici incepe calvarul...

Spuneti-mi aveti si voi aceasta senzatie de "pulsare" a imimii care am inteles ca se numeste - sinapsa...??

Ma ajuta cineva cu un sfat?

Mercik...

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Atacurile de panica revin intotdeauna, orice ai face. Intr-adevar, perioadele stresante si excesiv de incarcate de agitatie si nervozitate pot duce in mai mult de 90% din cazuri la reaparitia atacurilor de panica.

De aceea, este mai mult decat necesar evitarea acestor factori. Pe cat de mult posibil. Chiar daca suna imposibil ceea ce spun, este o conditie absoluta pentru controlarea reaparitiei atacurilor de panica.

Numa bune :o:

 

Buna!! Sunt Iulia si astazi am avut un atac de panica!! Ma lupt cam de 1 an cu aceasta boala! Am consultat o gramada de medici, am facut EKG-uri, am ajuns la urgenta de vreo 3 ori... toti mi-au spus ca n-am nimic. O asistenta (ultima data cand am ajuns la urgenta) mi-a spus " Clinic esti sanatoasa!" :stars:.....

In fine, nu stiu ce sa mai fac.. iau Frontin (mi l-a recomandat psihiatrul meu) dar nu simt ca ma ajuta. Singurul medicament care are efect este Metroprololul - este un beta-blocant care imi mai 'pondereaza' bataile inimii care ajung la 120 pe minut. In momentul atacului de panica simt ca fac infarct... inima imi bate f.f. tare si simt o emotie extrem de puternica in piept... ca si cum inima imi pulseaza f. tare (nu gasesc o exprimare mai buna...), si de aici incepe calvarul...

Spuneti-mi aveti si voi aceasta senzatie de "pulsare" a imimii care am inteles ca se numeste - sinapsa...??

Ma ajuta cineva cu un sfat?

Mercik...

Buna, Iulia si bine ai venit. Daca ai sa citesti ce am scris putin mai sus, ai sa vezi ce provoaca aceste atacuri.

Iti recomand sa renunti la medicamente, este a mia oara cand spun asta. Medicamentele va fac mai mult rau decat bine.

PS: Incearca sa renunti la limbajul de mirc, adica la "k" in loc de "ca", "tz" in loc de "t", "sh" in loc de "s", samd.

Numa bine :-

Editat de heidy2006

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Buna!! Sunt Iulia si astazi am avut un atac de panica!! Ma lupt cam de 1 an cu aceasta boala! Am consultat o gramada de medici, am facut EKG-uri, am ajuns la urgenta de vreo 3 ori... toti mi-au spus ca n-am nimic. O asistenta (ultima data cand am ajuns la urgenta) mi-a spus " Clinic esti sanatoasa!" :stars:.....

In fine, nu stiu ce sa mai fac.. iau Frontin (mi l-a recomandat psihiatrul meu) dar nu simt ca ma ajuta. Singurul medicament care are efect este Metroprololul - este un beta-blocant care imi mai 'pondereaza' bataile inimii care ajung la 120 pe minut. In momentul atacului de panica simt ca fac infarct... inima imi bate f.f. tare si simt o emotie extrem de puternica in piept... ca si cum inima imi pulseaza f. tare (nu gasesc o exprimare mai buna...), si de aici incepe calvarul...

Spuneti-mi aveti si voi aceasta senzatie de "pulsare" a imimii care am inteles ca se numeste - sinapsa...??

Ma ajuta cineva cu un sfat?

Mercik...

Iulia draga,

Afirmi ca psihiatrul ti-a prescris Frontin(substanta activa este Alphrazolamul) care este identic cu Xanax-ul. Anxioliticele, in general medicatia, ajuta numai la atenuarea simptomelor, nu si la vindecare. Numai prin autosugestie, autoanaliza, vointa si incredere in fortele proprii vei scapa de atacurile de panica si de sindromul anxios-depresiv. Sa retii faptul ca noi, anxiosii, nu avem nimic organic si, probabil, nu suntem nici ipohondrii. Incearca sa consulti si un psiholog, de preferinta unul care practica terapia cognitiv-comportamentala. Daca elimini facorii declansatori, in masura in care te poti detasa de stress sau alte elemente traumatizante, vei elimina si efectele. Eu ma lupt in aceasta directie de cca. 5 ani si sunt aproape vindecat. La mine problema nr.1 nu mai sunt atacurile de panica sau dispozitia anxios-depresiva, ci o insominie cronica de care nu pot scapa nicicum. Poate te confrunti si tu cu asta. De aceea, te rog sa-mi dai sugestii. In rest, multa vointa si curaj. Se poate !

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Buna,

va multumesc pentru sugestii si incurajari...

Cu insomnii m-am confruntat cu cativa ani in urma, acum nu mai am probleme. SPORTUL ajuta foarte mult, plimbatul in aer liber. Incearca sa mergi la o sala de sport (ar fi bine sa mergi seara). O sa te ajute!

 

O zi frumoasa va doresc si... tinem legatura!!

:D

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Salutare. Inca un nou venit cu aceeasi problema. :stars:

 

Am parcurs toate paginile, ce-i drept n-am citit peste tot cuvant cu cuvant, dar constat cu stupoare ca s-a tot prezentat atacul de panica ca fiind aceea senzatie extrema de frica excesiva fiind asociata cu dureri in piept, tremuraturi, scadere temeraturii membrelor (maini - picioare), hyperventilatie , etc. Dar nu am observat nicaieri sa spuna careva ca atacul de panica este o REACTIE DE SUPRAVIETUIRE PE TERMEN SCURT. Acesta se declanseaza din acumularea stresului sau a fricii excesive, si este actionat de un declansator ("trigger"), de regula un soc emotional. Fiind inteles in mod eronat de catre subconstient ca o amenintare.

Prin atacul de panica , creierul directioneaza resursele "de supravietuire" catre organele cele mai importante supravieturii in dauna celorlalte. Prin aceasta se intelege oxigenarea excesiva a organismului (hyperventilatie), care poate produce neplaceri precum "nod-in-gat" ,senzatia de sufocare , ameteli etc. Un alt "simptom" al atacului de panica este golirea stomacului de sange si directionarea sa catre inima si catre muschii bratelor si picioarelor (pentru a putea fugi sau lupta, retineti, creireul uman percepe "o amenontare" si reactioneaza in consecinta). Cati dintre voi n-au avut probleme digestive serioase si s-au intrebat de ce ? Acesta este raspunsul.

DE RETINUT ! : Atacul de panica este un raspuns normal al organismului pentru a supravietuii in situatii extreme. Asta inseamna ca desi in acele momente nu ne simtim deloc puternici, sau stapani pe sine, suntem de fapt mai bine pregatiti sa luptam sau sa trecem peste un soc. Chiar daca uneori e ingrozitor si ne vin cele mai negre ganduri, constientizati permanent ca nu se poate muri din asta ! Ba din contra !

 

Cateva observatii importante:

 

- Acceptati anxietatea. Asa este creat omul. Este naturala, si daca invatam sa o intelegem, invatam si sa o controlam

- Nu fa din aceasta "neplacere" centrul tau de univers. Nu te gandi la ce vei face cand/daca vei scapa de anxietate. Stabileste-ti teluri marunte, accesibile, si fa-le fara sa stai pe ganduri. In acest fel eviti ca scaparea de anxietate sa devina sigurul tau scop in viata.

- Aveti grija de sufletul vostru. Rugati-va. Imi permit sa citez din Marcu (CAP 11 VERS. 24) "De aceea va spun ca, orice lucru veti cere, cand va rugati, sa credeti ca l-ati si primit, si-l veti avea."

 

Pentru detalii suplimentare referitor la ce am scris mai sus, accesati cu incredere situl http://www.panic-attacks.co.uk/panic_course_contents.htm , si cititi toate cele 7 pagini ale cursului. Va promit ca nu veti regreta. Pe mine unul m-a ajutat enorm. Atacurile depind in intensitate si frecventa de mentalitate si frica. Odata ce realizezi macar partial ca nu ai motive serioase sa te temi, anxietatea va mai scadea in nivel.

 

PS: Ma deranjeaza faptul, ca desi m-am hotarat sa abordez problema cu calm, si sa caut solutii, citind o multime de situri/reviste romanesti, a trebuit sa ajung pana la urma tot pe un site strain (UK) ca sa primesc un raspuns multumitor. Si cand ma gandesc ca multe dintre articolele romanesti de le-am citit sunt scrise de doctori specializati... :tease:

 

Revin cu niste situri de mare ajutor. Evident, din nou straine...

 

http://www.anxietycoach.com/index.htm

http://www.anxietycoach.com/panic.htm

http://www.nomorepanic.co.uk/default.asp?t...&c=symptoms

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Salutare. Inca un nou venit cu aceeasi problema. :stars:

 

Am parcurs toate paginile, ce-i drept n-am citit peste tot cuvant cu cuvant, dar constat cu stupoare ca s-a tot prezentat atacul de panica ca fiind aceea senzatie extrema de frica excesiva fiind asociata cu dureri in piept, tremuraturi, scadere temeraturii membrelor (maini - picioare), hyperventilatie , etc. Dar nu am observat nicaieri sa spuna careva ca atacul de panica este o REACTIE DE SUPRAVIETUIRE PE TERMEN SCURT. Acesta se declanseaza din acumularea stresului sau a fricii excesive, si este actionat de un declansator ("trigger"), de regula un soc emotional. Fiind inteles in mod eronat de catre subconstient ca o amenintare.

Prin atacul de panica , creierul directioneaza resursele "de supravietuire" catre organele cele mai importante supravieturii in dauna celorlalte. Prin aceasta se intelege oxigenarea excesiva a organismului (hyperventilatie), care poate produce neplaceri precum "nod-in-gat" ,senzatia de sufocare , ameteli etc. Un alt "simptom" al atacului de panica este golirea stomacului de sange si directionarea sa catre inima si catre muschii bratelor si picioarelor (pentru a putea fugi sau lupta, retineti, creireul uman percepe "o amenontare" si reactioneaza in consecinta). Cati dintre voi n-au avut probleme digestive serioase si s-au intrebat de ce ? Acesta este raspunsul.

DE RETINUT ! : Atacul de panica este un raspuns normal al organismului pentru a supravietuii in situatii extreme. Asta inseamna ca desi in acele momente nu ne simtim deloc puternici, sau stapani pe sine, suntem de fapt mai bine pregatiti sa luptam sau sa trecem peste un soc. Chiar daca uneori e ingrozitor si ne vin cele mai negre ganduri, constientizati permanent ca nu se poate muri din asta ! Ba din contra !

 

Cateva observatii importante:

 

- Acceptati anxietatea. Asa este creat omul. Este naturala, si daca invatam sa o intelegem, invatam si sa o controlam

- Nu fa din aceasta "neplacere" centrul tau de univers. Nu te gandi la ce vei face cand/daca vei scapa de anxietate. Stabileste-ti teluri marunte, accesibile, si fa-le fara sa stai pe ganduri. In acest fel eviti ca scaparea de anxietate sa devina sigurul tau scop in viata.

- Aveti grija de sufletul vostru. Rugati-va. Imi permit sa citez din Marcu (CAP 11 VERS. 24) "De aceea va spun ca, orice lucru veti cere, cand va rugati, sa credeti ca l-ati si primit, si-l veti avea."

 

Pentru detalii suplimentare referitor la ce am scris mai sus, accesati cu incredere situl http://www.panic-attacks.co.uk/panic_course_contents.htm , si cititi toate cele 7 pagini ale cursului. Va promit ca nu veti regreta. Pe mine unul m-a ajutat enorm. Atacurile depind in intensitate si frecventa de mentalitate si frica. Odata ce realizezi macar partial ca nu ai motive serioase sa te temi, anxietatea va mai scadea in nivel.

 

PS: Ma deranjeaza faptul, ca desi m-am hotarat sa abordez problema cu calm, si sa caut solutii, citind o multime de situri/reviste romanesti, a trebuit sa ajung pana la urma tot pe un site strain (UK) ca sa primesc un raspuns multumitor. Si cand ma gandesc ca multe dintre articolele romanesti de le-am citit sunt scrise de doctori specializati... :tease:

 

Revin cu niste situri de mare ajutor. Evident, din nou straine...

 

http://www.anxietycoach.com/index.htm

http://www.anxietycoach.com/panic.htm

http://www.nomorepanic.co.uk/default.asp?t...&c=symptoms

 

Extem de pertinente si datatoare de speranta sunt observatiile tale GK_FAN. Faptul ca folosesti underline-ul si 'trigger-ul"(tragaci-ul - chestia asta imi aminteste, volens-nolens, de impulsul initial), si nu numai, ma conduc la concluzia ca esti din domeniul analist-programatorilor. Eu sunt jurist, la baza, dar am cunostinte destul de avansate in Oracle si VisualFoxpro. Mi-a placut candirea ta analitica, determinista. Cu alte cuvinte, raportul cauzal. Chestia asta m-a ajutat si pe mine sa depasesc fazele critice ale sindromului anxios-depresiv. A mai ramas insomnia. Dar, lupt in continuare. Tot de la cauza-efect trebuie pornit, sunt convins. Poate mai am anumite remanente anxioase. Asta ar fi explicatia logica. Daca ai sugestii cu privire la subiect, le accept cu mare placere si incredere. O sa accesez si site-urile propuse. Multumesc mult !

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

k n`am stat sa citesc 16 pagini da` va spun sincer:cel mai bine cristi,e sa o faci pe prietena ta sa uite ceea ce gandeste(negativ).Si eu cik "sufar"dar sincer?nu fac chestii de genul:sa tip,sa ma ghemuiesc.Nope.Stau,si ma gandesc ori la vise ori la altceva rau.Dar nu mi s`a intamplat niciodata sa tip pana nu mai pot.Inainte cand eram speriata rau de tot ma gandeam ca poate doamne fereste nush ce boala am.Era ridicol.Imi facusem analizele ffffffffffffffffffffffffffffffff recent.Nici acum nu mai am "spasmofilia pe cap".adik nu`mi mai e frica.....doar cateodata ma mai dor mainile si picioarele...asta stiu...din cauza lipsei de calciu si poate si magneziu...

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Va salut pe toti si va pup pe toti!!

Am nevoie de putin ajutor. Singurul simptom fizic pe care il am este tahicardia. Inima imi bate extrem de repede si puternic si simt o "pulsatie" foarte puternica in dreptul sternului. Nu am alte simptpme fizice pe care le-am tot citit la voi: tremuraturi, ameteli, dureri in piept etc. Cert este ca inima mi-o ia razna atunci cand sunt pusa in situatii noi, in situatii de stres (de ex. cand am o intalnire, cand am o sedinta, cand trebuie sa plec undeva unde nu ma simt in siguranta). Mai rau este ca lucrez cu oamenii, in marketing - persoane juridice (la o banca) si zilnic trebuie sa merg in vizite la clienti. Numai gandul ca trebuie sa plec, ma inspaimanta. Ce sfaturi imi dati? Incerc sa fac tot posibilul ca acesta stare sa nu-mi afecteze munca. Am citit ca trebuie sa-ti infrunti teama si sa nu fugi de situatiile care-ti provoaca atacul de panica. Totusi, intrebarea mea este daca cineva ia Metroprolol (beta-blocant) - pt. mine este singurul care-mi face bine. Daca iau acest medicament (care sunt convina ca trateaza efectul, nu cauza) ma simt bine.

Voi cum va mai simtiti?

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Buna Iulia.

Eu tocmai ce am avut un atac. Si incerc sa stau cat mai linistit ca sa ma calmez cat mai repede.

 

Teoria conform careia trebuie sa-ti infrunti teama e buna, dar pana la un anumit punct. Adica trebuie sa inveti sa o accepti, sa o tolerezi nu sa lupti impotriva ei, asta nu face decat sa inrautateasca lururile.

 

Te rog citeste pagina aceasta > http://www.anxietycoach.com/pan7.htm Iti poate fi de mare ajutor.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Buna Iulia,

Citind simptomele pe care le ai inclin sa cred si sa te incurajez totodata, ca tu, de fapt, esti numai o persoana extrem de emotiva. Asta este probabil o trasatura inascuta a personalitatii tale. Eu cred ca prin exercitii si vointa poti deveni mai putin emotiva. Un psihoterapeut te-ar putea ajuta enorm. Sa retii ca tahicardie avem cu totii, datorata stresului sau unor situatii inedite care ne provoaca emotii firesti la toti. Un banal EKG va releva si extrasistolele, care sunt absolut normale in astfel de cazuri. Cred ca tu ai pseudo atacuri de panica sau aceste simptome denota un debut, o faza incipienta deci. Atacurile de panica propriu-zise sunt mult mai neplacute in plan somatic, avem inclusiv senzatia de moarte iminenta. Deci, nu te problematiza prea mult. Tu ai numai tahicardie. Inceraca si cu DISTONOCAM sau alt calmant usor. Consulta si specialisti pentru ca ei sunt in masura sa te diagnosticheze corect. Poate ai si putina hipocondrie. Cine stie ? Numai de bine !

Editat de tavi_ar

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Creează un cont sau autentifică-te pentru a adăuga comentariu

Trebuie să fi un membru pentru a putea lăsa un comentariu.

Creează un cont

Înregistrează-te pentru un nou cont în comunitatea nostră. Este simplu!

Înregistrează un nou cont

Autentificare

Ai deja un cont? Autentifică-te aici.

Autentifică-te acum

×