Sinuciderea

[Obsoletus 219]

Asta :P

ajungi imun la rautatile altora..nici nu te mai astepti la altceva..mai bun, in viata ta.

Nu are nici o legătură cu asta :P

Practic ajungi sa consideri ca nimanui nu ii pasa si nu i-ar putea pasa indeajuns incat sa mai incerci sa traiesti.

Te simti singur, iar singuratatea pe termen lung e calea sigura spre introvertire, depresie, denaturare a realitatii si prin urmare - sinuciderea sa para o scapare din nefericire.

Ca d

Editat Martie 28, 2011 de Obsoletus

[Stu' 13015]

E usor sa judeci..stii, sa ajungi sa nu iti mai doresti viata..e un fel de boala.

Cum poti judeca atat de drastic un bolnav?

[Obsoletus 219]

E usor sa judeci..stii, sa ajungi sa nu iti mai doresti viata..e un fel de boala.

Cum poti judeca atat de drastic un bolnav?

Adică un fel de bolnav. :haha:

 

Cam aşa ar veni. :crazy:

[Stu' 13015]

da, depresia e o boala.

 

Asta :haha:

 

Nu are nici o legătură cu asta :crazy:

Poate ca totusi in viata unii s-au nasut ca intr-un anumit moment sa se ajute singuri, pe cand altii s-au nascut sa fie ajutati...si altii sa ajute.

Ca e cu o vorba calda, ca e cu putin timp, ca e cu o incurajare..ca e cu o motivatie.

 

Altfel, ce rost sa mai aiba unii si altii? :P

[Obsoletus 219]

da, depresia e o boala.

Care nu se vindecă

Editat Martie 28, 2011 de Obsoletus

[Stu' 13015]

Care nu se vindecă

[Obsoletus 219]

care toti?

Numa' tu. :P

of, Obse..tu doar trebuie sa ii areti ca se poate si altfel, ca exista si altceva. Si sa oferi uneori din timpul tau si din caldura ta.

Hai că intru iară in depresie. :P

 

Pricepi ? :P

 

Sau tu crezi ca lupii raniti trag la rece?

Trag la cald p

Editat Martie 28, 2011 de Obsoletus

[Stu' 13015]

Bine, s-o lasam asa.

[Malkia 103]

Ca d

[White_flag 39]

De curiozitate, cati ani ai?

Peste 20.

Am trecut recent printr-o trauma majora, dar nu m-am gandit nici macar o clipa sa ma sinucid.

Si asta e vreo lauda? Tu esti tu, eu sunt eu!

Te-as crede ca e asa daca mi-ai spune unde ajungi. Scapi de suferinta si dai de... ? Poate nu mai e nimic "dincolo". Ce preferi, sa suferi sau sa nu mai fii nimic?

Oricum murim. Mai devreme sau mai tarziu, toti dam in primire. Pe cine vrei sa pacalesti?

Am pierdut recent pe una dintre persoanele pe care le-am iubit cel mai mult in viata asta. S-a chinuit ingrozitor, si eu cu ea, langa ea, neputincioasa, fara sa o pot ajuta cu ceva.

De ce nu s-a sinucis? S-a chinuit si pe ea, te-a chinuit si pe tine. Iar mie-mi miroase a egoism puturos.

Crede-ma ca nu e chin mai sfasietor pe lumea asta. Stiu ce inseamna Moartea, are miros intepator de sange negru care curge in nestire... Moartea in sine nu are nimic glorios - e o mizerie, ceva prin care daca ai noroc treci cat mai repede si eventual inconstient...

Pe mine nu ma sperii. Moartea face parte din viata!

Du-te in spitale, in azile de batrani, petrece timp cu cineva care e pe moarte... Ai rabdare si stai pana la sfarsit, si intoarce-te aici si zi daca iti mai doresti sa mori...

Te inseli daca iti inchipui ca... Am uitat ce-am vrut sa zic. Anyway, mi-a murit bunica in 2007. Pe ea o iubeam cel mai mult, ea m-a crescut. Nu mai am de ce sa ma duc prin azile. Stiu foarte bine ce e moartea.

Cat despre antidepresive, scuza-ma dar mi se pare un moft. Sunt si ele o iluzie. Daca TU nu iti poti face singur/a ordine in cap, niciun psiholog si niciun antidepresiv nu o sa-ti faca.

Tu ai luat vreodata antidepresive? Nu sunt degeaba. Sunt bune pentru autosugestia ca iti fac bine. Si cam atat.

E o moda acum, cum te simti un pic deprimat, cum iei antidepresive. Si sinuciderea e o moda mai noua. Bunicii mei cum au rezistat fara antidepresive, psihologi, muzica de relaxare, yoga si alte gaselnite moderne? Au trecut prin doua razboaie, si-au vazut prietenii si familiile ucise... Nu uiti niciodata imaginea mortii unor persoane dragi. In special daca s-au chinuit mult...

Nu-i transforma in eroi doar pentu ca nu au facut nimic concret. Sinuciderea e gest de demnitate suprema in anumite culturi. Gandeste-te la Japonia nu cu mult timp in urma.

Dragul meu (draga mea)... nu traiesti ca sa iubesti neaparat. Traiesti ca sa CUNOSTI toate lucrurile frumoase pe care ti le poate oferi aceasta lume. De la un zambet, o cafea, o carte buna, pana la un apus de soare vazut de pe varful unui munte. Habar n-ai ce mult inseamna, daca ai sti nu ai mai scrie asemenea aberatii.

Lucrurile pe care tu le consideri frumoase pentru mine sunt zero. Altfel spus, mi se rupe de ele.

Scuza-ma daca te-am luat mai dur, dar crede-ma ca altii isi doresc mult de tot sa traiasca si nisipul din clepsidra lor se termina... Ea si-ar fi dorit mult sa mai traiasca... si i-a fost atat de teama de moarte... mi-a sfasiat sufletul... Bucura-te de viata pe care o ai, e cel mai frumos cadou ever.

Mi se rupe de acest "cadou". Nu il vreau! Si daca ma uit pe sondaj, vad ca sunt destui care vor sa se omoare. Poate ar trebui sa o facem cu totii in aceeasi zi, sa o facem organizat!