Terapie individuala…

Detalii

CategoriiSanatate
Taguriconstiinta, maturitate
Ultima actualizareMiercuri 3 iunie 2015
Vizualizari1027

Voteaza & Distribuie

Descriere

Terapie individuală…
Avem nevoie, din când în când, ”să ne cercetăm pe noi”, ”să ne luăm viața la rând”, ca să vedem unde am fost, unde suntem și unde ne-am dori să ne aflăm.

Avem trebuință să ne întrebăm – din când în când -, care este calea pe care ne este „rânduit”, sau calea pe care ar fi bine sa fim, și unde am ales, ori n-am ales (zic unii!), dar suntem!

Uneori, avem nevoie să comparăm stări din trecut cu unele din prezent, să putem vedea pe unde „ne aflăm”, daca suntem, ori nu suntem pe…CALEA CEA BUNĂ!

Copilaria este un pas spre altceva…
Tinerețea înseamnă un pas spre altcineva…
Maturitatea, mai mult decât oricare altă etapă a vieții, ar fi bine să fie un pas spre noi înșine (sau poate chiar spre Dumnezeu!). Timpul bun, de trebuință ca să ne aflam așa cum suntem, când trupul și mintea par să ne asculte; ori, mai mult, să le putem asculta, iar sufletul la fel de tânăr, arată drumul, calea, ”vocea interioară după care să ne orientăm, cumva…”.

Cu cât trec anii, omul se maturizează și ”găurile de cașcaval”, ale minții și ale sufletului, încep să fie acoperite de virtuțile ce le dobândim, de înțelegerile simple și firești aduse de transformare. Sau, cel puțin, așa ar fi bine să fie. Devenim oameni, frumoși, buni, încrezători, lăsând departe ”fala unei minți atotștiutoare”, ale unui suflet ”în căutare”, rătăcitor…

Copilul mic, când începe să meargă, este firesc ”să se rostogolească câteodată pe scară”, ”să se lovească cu capul de balustrade”, să urce pe scaun și să cadă. El nu-și dă seama că, „dacă urcă pe scaun și calcă pe margine, va cădea”. Dar, cu cât crește, dobândește experiență, se maturizează și începe să ia aminte: ”data trecută m-am urcat acolo și am căzut. Acum nu o să mă mai urc, sau altfel am să caut să urc…caut altă cale!” Ne folosim de trecut, de experiența dobândită si de ”căderile avute”, așa este drumul firesc al celui ce deprinde arta vieții, cu fiecare lovitură și cu fiecare mângâiere, cu fiecare pas făcut.

Dacă vrem să ne împlinim, este necesar să reperăm punctele slabe ale caracterului nostru, slăbiciunile noastre și acolo ”să ne întărim”. Avem nevoie chiar de un plan…
Dacă vrem să înaintăm,ar fi bine să învățăm din fiecare cădere, să ne asumăm fiecare durere ca pe un nou început de viziune, ori de cercetare a vieții, cu tot ce aduce ea.

Terapia personală, prin accesarea conștiinței, prin atenție și prin țeluri înalte despre propria accesare a existenței. Nu gânduri înalte în dorințe avem de trebunță, cât o strădanie în năzuințe și o atenție mereu trează și, mereu ”un meres în bună credință!”

Mai bine spus… ”Avem trebuință de noi”, din interiorul nostru izvorăște tot ce-i de folos în drum, spre „calea de acces”, către drumul de success! Iar succesul, nu-i altceva decât o căpătare a conștiinței, prin care fiecare pas, ori fiecare faptă (ce este un nou pas), spre idealul ce-mplinește omul virtuos. Omul ce-i bun, atent, trezit, mereu îngăduitor și de nădejde, tuturor!

Din când în când avem trebuință să ne cercetăm, să ne vedem, să ne zorim…spre a porni mai bine către drum…pe CALEA CEA BUNĂ!