*elle 2848 Raportează post Postat Noiembrie 7, 2013 Cu toate ca i-am spus ca nu vreau Mi-a dat noaptea-n somn sa beau Intuneric, si am baut urna intreaga Ce-o fi sa fie, o sa se aleaga. Puteam sa stiu ca-n zeama ei suava Albastra-alburie, era otrava? M-am imbatat? Am murit? Lasati-ma sa dorm...M-am copilarit. Cine mai bate, nu sunt acasa, Cine intreaba, lasa... Cui mai pot sa-i ies in drum Cu sufletul meu de acum?... Tudor Arghezi- Transfigurare 4 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Nimfa 67 Raportează post Postat Noiembrie 8, 2013 (editat) Călimara George ToparceanuMi-ai dăruit, frumoasă doamnă, o călimară de argintCu două guri întunecate, ca două porţi de labirint,Prin care gândurile mele s-or afunda neştiutoareŞi-adesea n-or găsi ieşire din bezna umedă, la soare.Cu două guri ca de fântână, din care ultimul meu vis,Scafandru mic, privind cu spaimă spre fundul negrului abis,Va încerca, zadarnic poate, s-adune înşirată-n salbeRecolta de mărgăritare a viitoarelor nopţi albe.În călimara asta nouă roiesc ca fluturii imaginiCe vor cădea cândva, inerte, pe câmpul alb al unei pagini,Închipuiri neplăsmuite şi gânduri negândite încăPe care stropul de cerneală le-nchide-n noaptea lui adâncă,Cuvinte şterse peste-o clipă, fantome de idei defuncte,O ploaie miniaturală de-accente, virgule şi puncte -Şi-acele negre arabescuri pe care-o vagă fantezieSau numai mâna mea distrată le zugrăveşte pe hârtie.În ea, tăcute şi smerite stau viitoarele regrete,Alături de bilanţul zilei şi de adresa unei fete;Scrisoarea de condoleanţe pe care, poate, o voi scrieUnui amic în doliu după vreo rudă care-i încă vie;O epigramă inedită; figura unui tip ridicol,Pe care nu-l cunoaştem încă; un titlu mare de articol,Asupra unei chestii care va fi de actualitate,Cu siguranţă, peste-o lună sau peste-un an şi jumătate, -Şi toate cifrele arabe stau, de la 1 pân' la 9,Amestecate şi stupide, în călimara asta nouă...În cupa ei de întuneric dorm viitorul şi prezentul,Cuvintele prin care, poate, îmi voi începe testamentul;O poliţă abia schiţată, un madrigal, o amintireA unei clipe viitoare, - sau o poemă de iubirePe care voi citi-o, poate, atras de noaptea lor bizarăÎn ochii tăi cei mari şi negri ca două guri de călimară.... Editat Noiembrie 8, 2013 de jazmin@ 3 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Salvie 11567 Raportează post Postat Noiembrie 9, 2013 (editat) Adrian Paunescu - Ca un fum de tigara, sufletul Am sa-ti spun buna seara si-am sa plec undevaUnde nu e nimic, numai scrum, numai zat, Am sa-ti spun usurat, am sa-ti spun cu nesat, Ce departe va simt eu de inima mea.Usa-n loc va-ngheta si nimic nu va fi, Ca un fum de tigara voi trece in susUnde stelele sint, unde oamenii nu-s, Am sa-ti spun buna seara, desi va fi zi."Nu serviti o cafea, nu doriti un fistic?"Nu doresc decat drumul spre cer, fara voiSi sa nu ma mai trageti nicicand inapoi.Buna seara pe veci, cred c-asa am sa zic.Buna seara din nou, buna seara adanc, Doamne dragi, domni stimati, eu am treaba, eu plecSi pe urma aici e un fum de ma-necNu-nteleg de ce parca...imi vine sa plang.Doar atat am ramas, o vuire si-atat, Si plamanii de-atata strigare se rup, Buna seara frumos, buna seara urat, Ca un fum de tigara mi-e sufletu-n trup. Editat Noiembrie 9, 2013 de Salvie 3 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Walkiri 2 Raportează post Postat Noiembrie 22, 2013 (editat) Aș vrea să-ți spun ce simt de Igor Melnic Aş vrea acum să-ţi spun ce simt,Dar cum să-ţi spun ce simt acum?Păşind încet peste confuziiÎncerc să îmi croiesc un drum. Un drum clădit doar din suspine,Un drum zidit din gânduri sumbre,Printre copacii doborâţi,Ascunşi încet de tainici umbre. Dar nici cuvinte nu-mi ajungSă fac din drum măcar cărareŞi să trasez uşor condeiul,Să scriu cu slove ce ma doare. Ah, cât aş vrea să-ţi spun ce simt,S-auzi a inimii acorduri,Tonalităţi în vâlvătăi,Gravând în suflet doar fiorduri. Sau să încerc ca să pictezCu sentimente scrijelite,Să zugrăvesc în monocromAfecţiuni nedefinite...? Şi totuşi, cum să-ncerc să-ţi spun,Fără de piedici să-ţi vorbesc,Dezlănţuit să mă destăinui,Suflarea să ţi-o dăruiesc? Dar ceaţa deasă nu mă lasă;M-asediază cu-al ei fum.Aş vrea să-ţi spun acum ce simt,Dar cum să-ţi spun ce simt acum? http://igormelnic.do.am/publ Editat Noiembrie 22, 2013 de Walkiri 1 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Salvie 11567 Raportează post Postat Noiembrie 24, 2013 George Topârceanu Rapsodii de toamnă I A trecut întâi o boare Pe deasupra viilor, Şi-a furat de prin ponoare Puful păpădiilor. Cu acorduri lungi de liră I-au răspuns fâneţele. Toate florile şoptiră, Întorcându-şi feţele. Un salcâm privi spre munte Mândru ca o flamură. Solzii frunzelor mărunte S-au zburlit pe-o ramură. Mai târziu, o coţofană Fără ocupaţie A adus o veste-n goană Şi-a făcut senzaţie: Cică-n munte, la povarnă, Plopii şi răsurile Spun că vine-un vânt de iarnă Răscolind pădurile. Şi-auzind din depărtare Vocea lui tiranică, Toţi ciulinii pe cărare Fug cuprinşi de panică... Zvonul prin livezi coboară. Colo jos, pe mlaştină. S-a-ntâlnit un pui de cioară C-un bâtlan de baştină Şi din treacăt îi aruncă Altă veste stranie, C-au pornit-o peste luncă Frunzele-n bejanie! II Într-o clipă, alarmate, Ies din şanţuri vrăbiile. Papura pe lac se zbate Legănându-şi săbiile. Un lăstun, în frac, apare Sus pe-un vârf de trestie Ca să ţie-o cuvântare În această chestie. Dar broscoii din răstoacă Îl insultă-n pauze Şi din papură-l provoacă Cu prelungi aplauze. Lişiţele-ncep să strige Ca de mama focului. Cocostârci, pe catalige, Vin la faţa locului. Un ţânţar, nervos şi foarte Slab de constituţie, În zadar vrea să ia parte Şi el la discuţie. Când deodată un erete, Poliţai din naştere, Peste baltă şi boschete Vine-n recunoaştere Cu poruncă de la centru Contra vinovatului, Ca să-l aresteze pentru Siguranţa statului... De emoţie, în surdină, Sub un snop de bozie, O păstaie de sulcină A făcut explozie. III Florile-n grădini s-agită. Peste straturi, dalia, Ca o doamnă din elită Îşi îndreaptă talia. Trei petunii subţirele, Farmec dând regretelor, Stau de vorbă între ele: "Ce ne facem, fetelor?..." Floarea-soarelui, bătrână, De pe-acum se sperie C-au să-i cadă în ţărână Dinţii, de mizerie. Şi cu galbena ei zdreanţă Stă-n lumina matură, Ca un talger de balanţă Aplecat pe-o latură... Între gâze, fără frică Se re-ncep idilele. Doar o gărgăriţă mică, Blestemându-şi zilele, Necăjită cere sfatul Unei molii tinere, Că i-a dispărut bărbatul În costum de ginere. Împrejur îi cântă-n şagă Greierii din flaute. "Uf, ce lume, soro dragă!" Unde să-l mai caute? L-a găsit sub trei grăunţe Mort de inaniţie. Şi-acum pleacă să anunţe Cazul la poliţie. IV Buruienile-ngrozite De-aşa vremi protivnice Se vorbiră pe şoptite Să se facă schivnice. Şi cum ştie-o rugăciune Doamna măsălariţă, Tot soborul îi propune S-o aleagă stariţă. Numai colo sus, prin vie, Rumenele lobode Vor de-acuma-n văduvie Să trăiască slobode. Vezi! de-aceea mătrăguna A-nvăţat un brusture Să le spuie-n faţă una Care să le usture!... Jos, pe-un vârf de campanulă Pururea-n vibraţie, Şi-a oprit o libelulă Zborul plin de graţie. Mic, cu solzi ca de balaur, Trupu-i fin se clatină, Giuvaer de smalţ şi aur Cu sclipiri de platină. V Dar deodată, pe coline Scade animaţia... De mirare parcă-şi ţine Vântul respiraţia. Zboară veşti contradictorii, Se-ntretaie ştirile... Ce e?... Ce e?... Spre podgorii Toţi întorc privirile. Iat-o!... Sus în deal, la strungă, Aşternând pământului Haina ei cu trenă lungă De culoarea vântului, S-a ivit pe culme Toamna, Zâna melopeelor, Spaima florilor şi Doamna Cucurbitaceelor... Lung îşi flutură spre vale, Ca-ntr-un nimb de glorie, Peste şolduri triumfale Haina iluzorie. Apoi pleacă mai departe Pustiind cărările, Cu alai de frunze moarte Să colinde zările. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Gâze, flori întârziate! Muza mea satirică V-a-nchinat de drag la toate Câte-o strofă lirică. Dar când ştiu c-o să vă-ngheţe Iarna mizerabilă, Mă cuprinde o tristeţe Iremediabilă... Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
sturlubeata 994 Raportează post Postat Noiembrie 24, 2013 Marin Sorescu - Contabilitate Vine o vreme Când trebuie sa tragem sub noi O linie neagra Si sa facem socoteala. Câteva momente când era sa fim fericiti, Câteva momente când era sa fim frumosi, Câteva momente când era sa fim geniali, Ne-am întâlnit de câteva ori Cu niste munti, cu niste copaci, cu niste ape (Pe unde-or mai fi? Mai traiesc?). Toate acestea fac un viitor luminos - Pe care l-am trait. O femeie pe care am iubit-o Si cu aceeasi femeie care nu ne-a iubit Fac zero. Un sfert de ani de studii Fac mai multe miliarde de cuvinte furajere, A caror intelepciune am eliminat-o treptat. Si, în sfarsit, o soarta Si cu înca o soarta ( de unde-o mai fi iesit?) Fac doua (Scriem una si tinem-una, Poate, cine stie, exista si viata de apoi). 1 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
yakshaver 4 Raportează post Postat Decembrie 25, 2013 Balada gureșei Coquette - Horia Bădescu (pusă pe muzică în mod minunat de Adrian Ivanițchi) Era într-un April -- mi-aduc aminte -Prin nouăsute șaptezeci și cât,Aveam un suflet plin de osemniteȘi îngropat de spaimă și urât. La hanul umbrei de-i ziceam Mongolul,Cu vinuri vechi, cu damf și marafet,Veni o oră când mi-am dat obolulIubirii pentru gureșa Coquette. Sub înserarea mândrelor sprânceneÎmi începui întâia temeneaDin care gura ei foșnind aleneBobocul nopților îl despuia. Ducea în ochi o cumpănă mâhnită,Plecată peste clipele ce curgȘi îmi chema căderea în ispităCu degete de lacrămi și amurg. Și unde-i melcul dulce al urechiiDormind în stinsul tâmplelor culcuș?Și unde-i glasul meu cătând în vechiiPoeți învăluirile de pluș? Și unde rotunjita lâncezealăA vorbelor ce nu ne mai ajung?Și unde-nvinsa sânilor sfialăȘi unde gleznele cu zbor prelung? Și unde, unde-a coapselor umbrireȘi unde-al pântecului alb egret?Ah, unde-i ora dincolo de fireIubirii pentru gureșa Coquette? Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
*elle 2848 Raportează post Postat Decembrie 29, 2013 da-ma la remaiat, du-ma la intors, tese-ma din nou, zugraveste-ma, pune-mi alt guler, alta manseta, alt zbenghi, da-mi alt numar la pantofi, toaca-ma maruntsi umple-ma cu condimentele moralei tale, impunge-ma cu o mie de sfaturi, imprastie-ma in patru vanturisi vei observa ca acolo unde cadse umple locul de mine Lucian Avramescu- Despre ambitia cuiva de a face alt om din mine Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
*elle 2848 Raportează post Postat Decembrie 30, 2013 Se-nlantuie cortegiul. De-a calare, Pe zdrentuirea noptii ma desfacSa trag zavorul portii la intrare. S-adulmec vântul. Paradiziac!Prin legi, ne-nchipuit de legiuite, Bat caldarâmul vietii, arbitrar, Împleticind cohorta de ispiteCu zilele înscrise-n calendar. Si-acelasi vis, ce-ascunde-n el furtuna– Din leagan, punte catre parastas –Ca un balsam, ne-nvolbura întruna:Atât a fost... Atât a mai ramas... Adrian Erbiceanu - Bat cadarâmul vietii Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Stu' 13013 Raportează post Postat Ianuarie 3, 2014 DOR DE TATA Când sunt copiii noștri mici Noi pentru ei suntem TĂTICI. Ce gingaș e, și sună bine TĂTICULE, mi-e dor de tine! Dar anii trec și deodată Din bun TĂTIC, acum ești TATĂ Dar și așa tot sună bine TATĂ, îmi este dor de tine! Dar cresc copiii și te fac Din TATĂ să devii BABAC… Și vorba sună trist si gol BABACULE, mai dă-mi un pol! Cum viața e un foc de paie De vrei, nu vrei, ajungi TATAIE, Iar vorba ta în râs e luată TATAIE ia mai las-o baltă… Și-n anii care-ți mai rămân Te vor numi doar ĂL BĂTRÂN… Și vorba asta te muncește: BĂTRÂNE, ce-ți mai trebuiește ?! Copile, tu să ai știință Am fost un tată cu credință Și din puțin, de-a fost să fie, Eu am răbdat și ți-am dat ție… Dar fă-mi, te rog, o bucurie! La cimitir, de vii la mine, Să-mi zici tot ca-n copilărie: TĂTICULE, mi-e dor de tine…. (Nu se cunoaște autorul. Folclor contemporan…) 3 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
