Poezii/versuri preferate

[*elle 2848]

Atat de mult te-am visat,
Atat am mers, atat am vorbit,
Atat de tare umbra ti-am iubit,
Incat nimic nu mi-a mai ramas din tine.
Eu voi ramane-o umbra printre umbre
De-o suta de ori mai umbra decat umbra,
Ratacitoare umbra ce-o sa vina si-o sa revina
intr-una in viata ta scaldata in lumina.

Robert Desnos- Ultimul poem

[gargbird 9383]

Adrian Paunescu - Ca un fum de tigara, sufletul

Am sa-ti spun buna seara si-am sa plec undeva
Unde nu e nimic, numai scrum, numai zat,
Am sa-ti spun usurat, am sa-ti spun cu nesat,
Ce departe va simt eu de inima mea.

Usa-n loc va-ngheta si nimic nu va fi,
Ca un fum de tigara voi trece in sus
Unde stelele sint, unde oamenii nu-s,
Am sa-ti spun buna seara, desi va fi zi.

"Nu serviti o cafea, nu doriti un fistic?"
Nu doresc decat drumul spre cer, fara voi
Si sa nu ma mai trageti nicicand inapoi.
Buna seara pe veci, cred c-asa am sa zic.

Buna seara din nou, buna seara adanc,
Doamne dragi, domni stimati, eu am treaba, eu plec
Si pe urma aici e un fum de ma-nec
Nu-nteleg de ce parca...imi vine sa plang.

Doar atat am ramas, o vuire si-atat,
Si plamanii de-atata strigare se rup,
Buna seara frumos, buna seara urat,
Ca un fum de tigara mi-e sufletu-n trup.

[yakshaver 4]

DAR DINTRE TOATE SĂ-MI MAI DAI O TOAMNĂ - Daniel Ioniță

 

Zăpezile, mă rog să-mi fie pure

Să vad în geam cum geruri înfloresc

Pe șube lăngă foc, cu gem de mure,

Să beau un ceai, să tac, să te privesc.

 

În ceas verzui de primăvara crudă

Sorbind din roua-n roza dimineații

Ai noștrii pași, căzând pe iarba udă

Răsfire-n muguri zâmbetele ceții.

 

În miezul roșu-al zilelor de vară

Cu flori și inimi pururea deschise,

Regina nopții-n-început de seară

Duios să parfumeze-a noastre vise.

 

Dar dintre toate, să-mi mai dai o toamnă

Când frunze galbene în vânt se-ngână

Și ochii tăi spre ochii mei îndeamnă,

Prin ploi târzii ținându-ne de mănă.

 

(din volumul "Agățat Între Stele" - Editura Minerva - 2013)

[andi_ 350]

Pamant , foc , vant , apa si....iubire

O cascada in lacrimi mi-ai revarsat, in sufletu-mi tulburat,

Stropi de roua in fiinta mea, cu grija i-ai aranjat,

Intr-un ocean de iubire, inima-mi usor ai scufundat,

In adancurile marii,cu mintea mea tu te-ai jucat.

 

In soaptele de vant aduse,in iubire m-ai inaltat,

Printre nori pluteam agale,cand dragostea mi-ai aratat,

In aer se simtea parfumul tau, ce m-a vrajit,

In visul meu,erai mereu tot ce eu mi-am dorit.

 

Trupul iti ardea in dorinta,cand in suflet ma priveai,

Cu buzele-ti fierbinti, usor fiinta-mi mangaiai,

Erai ca soarele salbatic,cand iubirea o consumam,

Si te stingeam cu oceanul,ce in suflet il purtam.

 

Din pamant ca prin magie,noi in lume am rasarit,

Prin nisipuri miscatoare,sufletu-mi l-ai amagit,

Cu inima-mi pustie in noroi m-ai adancit,

Pentru nemurire intr-o clipa, tu pe loc m-ai parasit.

 

Poezie scrisa de mine

[ieri 1199]

Sa ne iubim pe tarmul marii negre

 

Sa ne iubim pe tarmul Marii Negre
Ca doua fragede fierbinti statui
Sa fim intaia clasica pereche
A omenirii noi ce inca nu-i.

Sa ne iubim cat ne intreaba valul
Ce e cu noi, ce santem si ce vrem
Noi sa-i raspundem cufundati cu malul
Ceva-ntre rugaciune si blestem.

Ca un barbar ce tine o tanagra
Asa santem pe-acest nisip noi doi
Si stelele ce cad in Marea Neagra
Ridica valul sangelui din noi.

Sa ne iubim hipnotizati de luna
Cutreierati de-al vaselor tangaj
Si sa ne viscoleasca impreuna
Ninsorile de sare pe obraji.

Sa ne iubim, pagana mea atee
Iubito, marea seamana cu noi
Santem un Dumnezeu si-o Dumnezee
Chemati sa-nceapa lumea de la doi.

Sa ne iubim pe tarmul Marii Negre
Pe unde trec epavele calari
Sa curatam intreaga lume veche
In fluxul si refluxul noii mari.

Sa ne iubim etern, noi, provizorii,
Cum niciodata, valul nu va sta
Eu spun ca ingenunchi in fata marii
Sa nu spun ca-ngenunchi in fata ta.

 

Adrian Paunescu

[ieri 1199]

Nimeni nu e singur pe pamant

 

Nimeni nu e singur pe pamant,
Cineva in grija lui il are,
Nici cei singuri-singuri nu mai sunt
Daca are umbra fiecare.

Singur stai in casa si gandesti
Ca esti singur fara mantuire,
Dar in pragul casei parintesti
Se aude-un greierat subtire.

O scrisoare iti fosneste-n maini,
Un postas la usa ta mai bate,
Latra-n departare niste caini,
N-ai sa mai cunosti singuratate.

Asta este boala cea mai grea,
Dar de ea instantaneu se scapa,
Cand in plinsa sete, cineva
Iti aduce un pahar cu apa.

Umbre jos si norii sus pe cer,
Cai pascand si soarele in scapat,
Om stingher in drum spre om stingher...
Nimeni nu e singur pan' la capat.

 

Adrian Paunescu

Editat Martie 18, 2014 de Steaua Singuratatii

[Stu' 13013]

The Prodigal Son by Rudyard Kipling

Here come I to my own again,
Fed, forgiven and known again,
Claimed by bone of my bone again
And cheered by flesh of my flesh.
The fatted calf is dressed for me,
But the husks have greater zest for me,
I think my pigs will be best for me,
So I'm off to the Yards afresh.

I never was very refined, you see,
(And it weighs on my brother's mind, you see)
But there's no reproach among swine, d'you see,
For being a bit of a swine.
So I'm off with wallet and staff to eat
The bread that is three parts chaff to wheat,
But glory be! - there's a laugh to it,
Which isn't the case when we dine.

My father glooms and advises me,
My brother sulks and despises me,
And Mother catechises me
Till I want to go out and swear.
And, in spite of the butler's gravity,
I know that the servants have it I
Am a monster of moral depravity,
And I'm damned if I think it's fair!

I wasted my substance, I know I did,
On riotous living, so I did,
But there's nothing on record to show I did
Worse than my betters have done.
They talk of the money I spent out there -
They hint at the pace that I went out there -
But they all forget I was sent out there
Alone as a rich man's son.

So I was a mark for plunder at once,
And lost my cash (can you wonder?) at once,
But I didn't give up and knock under at once,
I worked in the Yards, for a spell,
Where I spent my nights and my days with hogs.
And shared their milk and maize with hogs,
Till, I guess, I have learned what pays with hogs
And - I have that knowledge to sell!

So back I go to my job again,
Not so easy to rob again,
Or quite so ready to sob again
On any neck that's around.
I'm leaving, Pater. Good-bye to you!
God bless you, Mater! I'll write to you!
I wouldn't be impolite to you,
But, Brother, you are a hound!

[*tania* 564]

Destin - Romulus Vulpescu

Noi ne iubim in paturi de-mprumut:

Pe-o canapea ingusta, fara perna,

Crezand ca aventura de-un minut

Devine lesne "dragoste eterna".

Noi ne iubim pe scena, -ntr-un decor:

Pe-un sac - umplut cu paie - dintr-o piesa

Eu par un ceas truver ratacitor,

Tu esti o ora magica printesa.

Speram cu disperare amandoi

Ca ni-e de ajuns o-mbratisare-n fuga

Si ca statutul nostru de eroi

Nu poate-apoteoza sa-l distruga.

Noi ne iubim visandu-ne-n secret

Perechea pasionala si celebra

Traind în moarte, fara de regret,

Un scurt si iluzoriu act de febra.

Noi ne iubim... dar cuplu consacrat,

Culcat calm, in culcus fara alarme,

Am deveni doar intr-un simplu pat

In care-am invata cum se si doarme.

Editat Mai 16, 2014 de *tania*

[*tania* 564]

Celei care minte - Ion Minulescu

Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine...

Dar fiindcă azi mi te dai toată,

Am să te iert -

E vechi păcatul

Şi nu eşti prima vinovată!...

În cinstea ta,

Cea mai frumoasă din toate fetele ce mint,

Am ars miresme-otrăvitoare în trepieduri de argint,

În pat ţi-am presărat garoafe

Şi maci -

Tot flori însângerate -

Şi cu parfum de brad pătat-am dantela pernelor curate,

Iar în covorul din perete ca şi-ntr-o glastră am înfipt

Trei ramuri verzi de lămâiţă

Şi-un ram uscat de-Eucalipt.

Dar iată,

Bate miezul nopţii...

E ora când amanţii,-alt'dată,

Sorbeau cu-amantele-mpreună otrava binecuvântată...

Deci vino,

Vino şi desprinde-ţi din pieptenul de fildeş părul,

Înfinge-ţi în priviri Minciuna

Şi-n caldul buzei Adevărul

Şi spune-mi:

Dintre câţi avură norocul să te aibă-aşa

Câţi au murit

Şi câţi blesteamă de-a nu te fi putut uita?...

Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine...

Dar fiindcă azi mi te dai toată.

Am să te iert -

E vechi păcatul

Şi nu eşti prima vinovată!...

Deci nu-ţi cer vorbe-mperecheate de sărutări,

Nu-ţi cer să-mi spui

Nimic din tot ce-ai spus la alţii,

Ci tot ce n-ai spus nimănui.

Şi nu-ţi cer patima nebună şi fără de sfârşit,

Nu-ţi cer

Nimic din ce poetul palid

Cerşeşte-n veci de veci, stingher,

Voi doar să-mi schimbi de poţi o clipă

Din şirul clipelor la fel,

Să-mi torni în suflet înfinitul unui pahar de hidromel,

În păr să-mi împleteşti cununa de laur verde

Şi în priviri

Să-mi împietreşti pe veci minciuna neprihănitelor iubiri.

Şi-aşa tăcuţi -

Ca două umbre, trântiţi pe maldărul de flori -

Să-ncepem slujba-n miez de noapte

Şi mâine s-o sfârşim în zori!

[*elle 2848]

Vreau sa te vad, femeie,
Sau vino sa ma vezi,
Mi-e dor de iarba cruda
A ochilor tai verzi;
De-a tale negre gene
Ce tremura usor
Ca aburul de ploaie
Deasupra codrilor.
Vreau sa te vad, barbate,
Sau vino sa ma vezi,
E timpul coasei, iata,
In ochii mei cei verzi.
Coseste, hai ca iarba,
Cu roua si cu stea,
Mai deasa si mai verde
Sa creasca-n urma ta.

Grigore Vieru- Vreau sa te vad

Vezi, cerul e gri,
Totul e alb si cenusiu,
Seara trece-n noapte,
Gesturi de rana in zambet,
In pasi, in ochi
M-au invaluit, cupinzandu-ma
Ca un abur rece.
Ce tarziu imi pare
Si ce simplu ar fi fost.
Acum te hranesti
Cu partea luminoasa.
M-am intors in mine
Si nu m-am mai recunoscut
Cateva riduri, par alb.
Amintiri, clipe ale unor ochi
Incetosati de bucurie,
Stralucind ca un curcubeu.
Atat a ramas
Si-un joc de ganduri grele
Fulguind cenusa verii
Peste grimasa trista
A iernii.

Laurentiu Oprea- Fulguind cenusa verii