*tania* 564 Raportează post Postat Iunie 12, 2014 Ce faci la ora cand mi-e dor de tine...? Adrian Paunescu Ce faci la ora cand mi-e dor de tine si niciun fel de rani nu te opresc sa-mi reconstitui trupul din ruine si sa-mi refaci tot viciul omenesc? Esti tipatul placerii indraznete si te implor, ca intr-un turn complex, sa-mi regasesc placeri din tinerete, sa-ti pun cu moartea focul meu in sex. Mi-e teama de o varsta fara mila cand am sa cad la pragul tau, infrant, si-ai sa-mi dedici tandretea ta umila sa ma mai scol nebun de la pamant. Nu stiu ce faci, cand eu iti caut gura, cu nebunia de soldat batran, ce-si vindeca in cer harababura si-mi dai motiv in viata sa raman. Ce faci, adolescenta numai noapte? Din jaful care n-are nici un rost, te recompun cu gust de mere coapte si nici nu stiu,de fapt, ce fruct ai fost. Eu te iubesc cu lipsa de rusine a unei far'delegi cu chipul tau si-atat cat te blestem, imi este bine si-atunci cand nu te simt, imi este rau. De sus din avionul ce m-aduce in vatra ta, te vad si te rescriu, esti condamnata la aceeasi cruce pe care-mi este scris sa ma simt viu. Si nu-nteleg ce poti acolo face fara intregul meu absurd blestem, hai, neagra mea, arata-te incoace si-as vrea sorbindu-ti noaptea sa ma tem. Ce faci la ora cand mi-e dor de tine? Iubirea mea, orgoliul meu e frant, te gust pe nesimtite si mi-e bine si te gasesc intrata in pamant. Eu simt ca mor pazindu-te de toate si n-am sa mai rezist macar un ceas sa te culegdin tot ce nu se poate si sa ma-nchin la tot ce mi-a ramas. O,negricioasa fara de lumina, ma tem ca, intr-o noapte, vei pleca si-atunci te rog, din marea mea ruina, inchide viata mea cu viata ta. 4 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
tadayo 3390 Raportează post Postat Iunie 12, 2014 Sa intelegem din versul "Ce faci la ora cand mi-e dor de tine" ca ti-a fost dor de forum cat ai fost la munte? :) Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
*tania* 564 Raportează post Postat Iunie 12, 2014 printre altele :) 1 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Fiero 23210 Raportează post Postat Iunie 13, 2014 (editat) Pablo Neruda - Oda saraciei Cand m-am nascutte-ai luat dupa minesi ma priveai,saracieprintre sipcile putrede,in iarna profunda.Apoitot ochii tai erau ceice ma priveau printre grinzi.Noaptea,stresinilerepetaunumele si prenumele tausau, cateodata,solnita sparta,camasa rupta,ghetele ranjite mi te-aminteau.Stateai acolo,la panda,cu dinti tai viermanosi,cu ochii de mlastina,cu limba ta lesioasacare taie haina si lemnul,oasele, sangele.Stateai acolo,de cand ma nascusem,ma cautai, ma urmareaipe unde mergeam. Cand inchiriaio camaruta la mahalate gaseam sezand pe un scaun;ma asteptai;cand, adolescent,intr-un hotel mohorat,nu intalneam mireasmadespuiatului trandafir,ci numai suierul rece al gurii tale.M-ai urmarit,saracie,in cazarmi si spitale,in razboi si pace.Pe cand zaceam, cinevabatu la usa.Nu era doctorul.Intra iar saracia.Te-am vazut scotandu-mimobila in strada: oamenii o tranteau ca pe niste pietroaie.Tu, cu o dragoste fioaroasa,dintr-un maldar de boarfe,in mijlocul strazii si-al ploii,iti faceai, un tron harbuit si privind spre caliciculegeai de pe jos,cea din urma strachina a mea,facandu-ti din ea diadema. Acum, saracie,eu sunt urmaritorul.Necrutatoare ai fost,necrutator sunt si eu.Langa fiecare sarac ma vei gasi cantand;sub fiecare cearsaf de oribil spitalvei afla cantecul meu.Te urmaresc, saracie,te pazesc, te impresur,te tintesc, te-nchid, ghearele ti le retez,iti frang,dinti pe care-i mai ai.Sunt pretutindeni: pe ocean cu pescarii,in mina, oamenii cand isi sterg de pe frunte naduseala cea neagradau de poeziile mele.In fiece zi o-nsotesc pe textilista.Mainile mi s-au albit impartind painea in brutarii.Saracie, pe oriunde umbli, dai de cantecul meucare canta, de viata meacare traieste, de sangele meucare lupta.Voi infrange ofilitele-ti flamuri oriunde le-ai inalta. Alti poeti, odinioara,sfanta ti-au zis, au adorat mantia ta,cu fum s-au hranit si-au disparutEu te desfid,cu versuri aspre te lovesc in fata,te imbarc, te izgonesc de la noi.Eu, impreuna cu alti,cu alti, multi alti,te-am surghiuni de pe pamant,intr-o temnita de pe luna,ca de acolo, patrunsa de frig,sa privesti, cu un singur ochi,painea si struguriice-or sa acopere pamantul de maine. Editat Iunie 13, 2014 de Fiero 2 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Fiero 23210 Raportează post Postat Iunie 14, 2014 de Rabindranath Tagore Pasărea domesticită sta în colivia ei - iar pasărea liberă în pădure.Întâmplarea le întâlni când vremea apropierii lor se născu.Pasărea sălbatică strigă: "O! Draga mea prietenă - hai să zburăm prin largul pădurii".Pasărea din colivie şoptea: "Vin-o aici, aici amândouă trăi-vom în astă colivie"."Oare între zăbrele - putea-voi să-mi întind larg, larg, aripile mele?" - spunea pasărea liberă."Vai! - n-aş şti în ce loc să-mi fac cuib sub întinsul acestei bolte înstelate" - spunea pasărea întemniţată. Draga mea - vino să cântăm - cântarea pădurilor.Apropie-te de mine şi te voi învăţa vorbirea celor ştiutori.Pasărea pădurilor răspunde: "Nu - niciodată cântecele nu se pot învăţa". Pasărea din colivie spune: "Vai! deloc nu cunosc încă al pădurii cânt". Sunt dornice de atâta dragoste - dar niciodată în zborul lor nu-şi vor putea atinge aripile.Printre zăbrele se privesc şi dorinţa de a se pătrunde le e zadarnică.Îşi flutură aripile şi neîncetat îşi cântă: "Vino lângă mine, dragostea mea!". Cea cu aripile libere strigă: "Nu - nu pot - mi-e teamă de porţile zăvorâte ale coliviei tale".Cea întemniţată rostea: "Vai! cât de vlăguite şi pline de moarte-mi sunt aripile 4 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Fiero 23210 Raportează post Postat Iunie 16, 2014 Cantec de dragoste de Rainer Maria Rilke Cum să-mi împiedec sufletulsă nu-l ajungă cutremurat pe-al tău?Cum să-l înalţ deasupra taspre alte lucruri, altundeva?O, cum, cum l-aş adunalângă ceva pierdut în întunerec,într-un ungher tăcut, străin, nefrămătând,ce nu se-ndepărteazăcând adâncurile-ţi lunecă departe, unduind.Ci tot ce ne-nfioară, pe tine şi pe mine,ne împreună totuşi aşa cum un arcuşdin două strune-un singur sunet scoate.Pe ce vioară suntem înstrunaţi?Şi ce artist ne ţine-n mâna lui,cântec cum altul nu-i? 2 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
sturlubeata 994 Raportează post Postat Iulie 1, 2014 (editat) Viceversamă zbat între marginile aceluiaşi vislăsat în izbeliştea timpuluişi sper să aflu valoarea vieţiicu mai multe necunoscutemizând pe dreptatea unei iubiriîncepute cu stângulmă zbat între marginile aceluiaşi timplăsat în izbeliştea visuluişi sper să aflu valoarea unei necunoscutecu mai multe vieţimizând pe stângăcia unei iubiriîncepute cu dreptuloricât m-aş zbateîntre marginile acestei lumi dintre lumiîntre marginile acestui vis dintre viseîntre marginile acestui timp dintre timpurinu voi afla niciodată calea care mijloceştedrumul către inima taasta pentru că singurul adevăr care mi se permiteeste stângăcia inimii şi dreptatea cruciipoezie de Ionuţ Caragea Şi, dacă ţi-aş spune...Şi, dacă ţi-aş spune, m-ai crede?Ţi-ai frânge degetele-n mâiniŞi ţi-ai zdrobi privirea în perete,Tăcând,Şi poateMi-ai vorbi despre nimicUitând...Şi, dacă ţi-aş spune, m-ai crede?Mi-ai lăsa ochii să vorbeascăŞi ţi-ai strânge sufletul în resemnare,Ştiind,Şi poateMi-ai cânta despre nimic,Plecând...Şi, dacă ţi-aş spune, m-ai crede?Mi-ai curma dorul în răspunsuriŞi ţi-ai opri ecoul în distanţe,Simţind,Şi poateMi-ai striga despre nimic,Trecând...Şi, dacă ţi-aş spune, m-ai crede?Ţi-ai tăia partea din mineŞi ţi-ai scurta vocea din cuvinte,Ieşind,Şi poateMi-ai ura despre nimic,Fugind... Editat Iulie 1, 2014 de sturlubeata 2 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
*elle 2848 Raportează post Postat Iulie 2, 2014 (editat) Iar cand iubesc ma zbat in patimi greleincinerat de-un aspru foc bengalurcand golgota geloziei melesub crucea ca o lama de pumnalsi-o vipera imi da tarcoale, muta,ma musca-n somn si n-o pot alungafantasme mov imi picura cucutaiar frica toarna pui in mintea mea.Nedrept destin, oh, Doamne, pana undeam sa-mi ingrop iubirile de viice atavism in sange mi se-ascunde?prea vanitos si grav, nu pot iubi...pentru un rai de cateva secundeplatesc c-un iad intreg de grozavii!C. V. Tudor Editat Iulie 2, 2014 de *elle 3 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
*elle 2848 Raportează post Postat Iulie 2, 2014 Eu stiu tacea cand visul a murit,Si-n toata clipa-nalt cate-o statuieTacerii, pe un drum ce suieNeispravit.T. Arghezi- Miez de noapte 2 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
sturlubeata 994 Raportează post Postat Iulie 28, 2014 Despre fericirede Grigore VieruSunt fericitCa n-am cantat paunii.Cantat-am marul inflorit:Cel rusinandu-seDe trupul gol al Lunii,Izvorul care reinvataDe unde vine,Cand s-a fost nascutSi malul sfredelitDe tipatul durutPe care-l dau lastunii.Sunt fericitC-am plans oriM-am batut in vatraCu hoardaPloilor de piatra,C-am incalzitCu sangele-mi ranitPamantul(Ori poate-mi incalziiMormantul ?!),C-am fost o trestieCu-ndurerata pleoapaIn aer jumatateSi jumatate-n apa.Sunt fericitC-aud cum suna-n fata,Prea tainic si integru,Un cantec drag,Atat de cunoscut,Si ca ma latra-n urmaCu cerul gurii negruPrapastiaPe care zburatorO am trecut;Ca nu aurul eu numar,Ci stelele din cerSi-n lacrima de lutStrabunii.Erou nu sunt,Mariri nu cer,Sunt fericitCa n-am cantat paunii Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
