Poezii/versuri preferate

[Ea. 8993]

Geo Bogza- Ipoteza

S-ar putea ca intr-o a saptea dimensiune

Soarele sa fie un chibrit cu care

Cine Ste Cine Isi va fi aprinzand tigara,

Si mai mult nu va tine.

Cine o fi?

Si cate tigari va fi fumand pe zi?

[Ea. 8993]

un bărbat amar
ca un gref necurăţat îndeajuns.

aşa că
de tine pot să mă îndepărtez,
pe tine pot să te uit;
dar nu şi pe bărbatul ăsta.

(eva)

[*elle 2848]

Am lunecat. M-am poticnit, strivind

Sub talpi o floare ori o cochilie,

Ori poate mi-am strivit fara sa simt

Inima mea, in piept ascunsa, vie...

N-am sa mai spun ce am gresit si cand...

Vreau soarele-amintirile sa-mi spele...

Un egoism ingrozitor de stramt

M-a coborat in ochii lumii mele.

 

Nicolae Labis

Editat Iulie 27, 2013 de *elle

[Ea. 8993]

În timpul vieţii sale, poetul se reazimă de vreun

copac, sau mare, sau taluz, sau nor de o culoare oarecare,
o clipă, daca îi permit împrejurările. El nu-i sudat de
rătăcirea altuia. Dragostea lui, şi în-ţelegerea, şi
fericirea, îşi au echivalentul în toate locurile unde el
n-a fost, unde nu se duce niciodată, la străini pe care nu-i
va cunoaşte. Când se ridica tonul îm faţa lui, când e împins
către considerente făcute să reţină, dacă sunt invocate
astrele în ceea ce-l priveşte, el răspunde ca e din ţara
de alături, din cerul care tocmai a fost înghiţit.
Poetul însufleţeşte apoi aleargă la deznodământ.
Seara, deşi păstrează pe obraji multe gropiţe de
ucenic, e-un trecător politicos cel ce grăbeşte despărţirile
pentru a fi de faţă când se scoate pâinea din cuptor.

Editat Iulie 27, 2013 de Ea.

[*elle 2848]

Nur wenn ich dein bin, bin ich mein.

 

 

Georg Maurer

Editat Iulie 29, 2013 de *elle

[gargbird 9383]

miercuri, 3 aprilie 2013

death camp

: mi-e foame și mă aud ca picătura pe tablă.

ademenesc fumul culigheanul de apă.

foamea are o pușcă pe umăr, tendoane de abur,

este un soldat dezertat,

o amuletă care trage de botul peștelui în două direcții.

(dacă ar fi fost un cuvânt, l-ar tot șterge pe mâini.)

hornul ține un dulap cu cârlige,

degetele schiloade par un grătar pe care-i ars samuel.

cămășile au urcat spre patru etaje. în debara împing

frigiderul cu mortăciuni. voi aprinde aici o veioză într-un

sicriu, vor face din oase un lift spre patiserie.

mă vând în castron, în cană,

în mizeria care ne-a făcut patul să alunece.

lumina a fost reținută de gardieni.

 

http://gabriel-dalis.blogspot.ro/

Editat Iulie 29, 2013 de gargbird

[Itsi Bitsi 60]

Mereu mi-a plăcut să analizez substratul filozofic al poeziilor. Aici există unul din plin.

 

Virgil Carianopol - Contraste

 

Sunt bucurii care-ntristează,
Sunt întristări ce fericesc,
Sunt zile fără de lumină
Şi nopţi adânci ce strălucesc.

Sunt adevăruri ce doboară
Şi sunt minciuni care ridică,
Sunt împăraţi, atotputernici
Ce însă tremură de frică.

Sunt vieţi ce-au strălucit în viaţă,
Dar când s-au stins parcă n-au fost,
Palate care nu pot ţine
Cât o cocioabă adăpost.

Sunt oameni albi pe dinafară,
Dar negri în adâncul lor
Şi negri în afară, negri,
Da-n ei de-un alb strălucitor.

Sunt dulciuri ce-amărăsc ca fierea,
Dar şi amaruri ce-ndulcesc
Sunt nedreptăţi care îndreaptă,
Dreptăţi care nedreptăţesc.

Sunt multe contradicţii, multe:
Sunt uri adânci ce nasc iubiri,
Sunt suferinţi ce-aduc lumină
Şi fericiri nefericiri!...

[Ea. 8993]

'Sunt magazin de poezii

Sunt magazin de suflet, domnilor.
Domnite dragi, intrati aici.
Credeati ca numai in povesti
Sunt mari iubiri, mari intalniri
Sunt mari plecari si mari raniri
Sau prea marete renuntari?
Oh, dar va rog, poftiti aici
De toate avem. Si sunt pe bune doamnelor
Traite pana am murit- in vers, normal.
Nu, poezia n-a murit. Nu, nici iubirea din povesti
Nici oamenii ce ar muri pentru o clipa de amor
Mai sunt prin lumea asta doi. Sau trei.
Cativa pierduti, prea suferinzi
De prea mult suflet, doamnelor...
Intrati, intrati va rog.
Sunt magazin de poezii.
Cand lumea-ntreaga va parea
Ca si-a pierdut - dar chiar de tot!-
farama ce-abia palpaia
de suflet cam anchilozat
- Biata de ea!
Nu plangeti dar, nu disperati
Nu, nu, iubirea aceea ce-o visati
Nu a murit. Exista, da!
Nu, nu, nebunii n-au pierit de tot
Mai sunt prin lumea asta doi. Sau trei.
Intrati aici, intrati va rog...
Sunt magazin de poezii
Sunt magazin de suflet, doamnelor! '

[*elle 2848]

Mereu mi-a plăcut să analizez substratul filozofic al poeziilor. Aici există unul din plin.

 

 

 

imi aminteste de "Antiteze"- Radu Gyr

 

N-ai dezmierda, de n-ai şti să blestemi,

Surâd numai acei care suspină,

De n-ai fi râs, n-ai fi ştiut să gemi,

De n-ai fi plâns, n-ai duce-n ochi lumină.

 

Şi dacă singur rana nu-ţi legai,

Cu mîna ta n-ai unge răni străine,

N-ai jindui după un colţ de rai,

De n-ai purta un strop de iad în tine.

 

Şi nu te-nalţi în slăvi, dacă nu cazi

Cu fruntea grea în pulberea amară,

Iar dacă-nvii în zîmbetul de azi,

E c-ai murit în lacrima de-aseară.

[Ea. 8993]

înserarea

o fată se uită cum dorm îmi pun o ceaţă pe ochi
se distrează şi ea cum poate
până cînd vine înserarea îi dă bomboane cubaneze
(de mentă)
atunci ea începe să zbuare se depărtează
puiko îi strig fiindcă dracu mai ştie cum ne cheamă
pe toţi cum ne cheamă pe fiecare
de ce mă laşi singur departe
pe câmp şi pe deal cu ceaţa pe ochi
lângă fântâna asta nici nu ne sărutăm măcar

dar ea se uită la mine şi zice he he he
ăsta doarme de tot pe cîmp şi pe deal
dar nu-i nimic vine un timp când fiecare face aşa
încolăcit în înserarea lui cum se zice