Andruta* 35 Raportează post Postat Iunie 9, 2007 Ma intreb daca o relatie care nu a mers bine de la inceput, poate sa devina una perfecta?Desigur.Un inceput prost nu inseamna o relatie esuata.Pe masura ce cunosti un om,iti poti imbunatati comportamentul. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Amarena 13852 Raportează post Postat Iunie 9, 2007 (editat) Supunerea femeii in sensul pe care-l propovaduieste biserica... sau cel putin ar trebui... trebuie inteleasa in sensul ca ea nu trebuie sa-si aroge niste prerogative care nu i se potrivesc. Nu stiu ce societate ar privi fara un zambet malitios o familie in care ea comanda si el se supune, asta intre paranteze fie spus. Concret.. deciziile se iau impreuna. Asta-i clar. Se discuta orice decizie. Daca se cade la un acord, e super, asta e si scopul comunicarii. Insa, daca sotul considera ca e mai buna decizia lui, sotia trebuie sa i-o respecte. ;) E greu de inghitit asta, dar casnicia nu e o lupta de orgolii (= egalitate). Este un subiect foaarte vast, e greu de sintetizat in cateva fraze.. Editat Iunie 9, 2007 de Amarena Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
SelectAwoman 6 Raportează post Postat Iunie 9, 2007 De cele mai multe ori femeia are dreptate ;) ... chiar daca barbatilor, le vine greu sa accepte ... Ai un exemplu? Da, relatia pe care o am acuma. Totul merge divin in momentul de fata :jester: ... dar la inceput nu am dat nici o sansa relatiei si uite ca m-am inselat. Probabil ca amandoi veneam din relatii esuate si incercam sa gasim "nod in papura" celuilalt. Acum dupa ce ne-am pus la incercare si am vazut ca ne iubim...mai mult decat orice pe luma ... am devenit un cuplu... E mai mult decat mi-am dorit. Nu regret inceputul .. dar putea sa fie mai usor.. pentru ca ne-am iubit din prima clipa. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Amarena 13852 Raportează post Postat Iunie 9, 2007 (editat) Tocmai in asta consta supunerea :jester: Sa aiba dreptate si totusi sa-i lase lui decizia finala, chiar daca nu-i convine. In felul asta, daca greseste poate sa-i zica pe urma "Ahaaa, ti-am zis eu!" ;) Editat Iunie 9, 2007 de Amarena Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
treispe 7 Raportează post Postat Iunie 9, 2007 (editat) In primul rand trebuie sa te gandesti ce inseamna "perfect" pentru tine, cum ar trebui sa arate acea relatie ca tu sa o incadrezi la capitolul "perfectiune" (nu folosim termenul in sensul lui utopic- chiar tu ai adaugat asta in descrierea topicului, ci in cel metaforic, personalizat). Daca te-ai casatorit cu acest barbat, inseamna ca deja relatia a fost la un anumit grad de "perfectiune" care tie ti-a permis sa iei decizia asta. Daca este bine acum, fa mai mult din ceea ce faci; daca simti ca se poate si mai bine, gandeste-te la lucrurile pe care ai vrea sa le vezi putin diferit, gandeste-te unde ai vrea sa mai adaugi "ceva", si vezi ce tine de tine, in primul rand, sa le transformi in ce iti doresti. Daca nu ai probleme acum, nu ti le crea! Nu le cauta, nu le scoate in evidenta. Te setezi negativ, si in momentul in care chiar vor aparea, vei reactiona disproportionat cu situatia. Nu poti preveni aparitia problemelor, dar poti preveni o rezolvare proasta a lor, si prin lucruri simple, arhicunoscute: comunicarea, sa mentii "contactul" cu partenerul (atat emotional, cat si intelectual), sa mentii o atitudine deschisa fata de schimbare (atat a lui cat si a ta sau a cuplului in sine)- multe probleme apar atunci cand au loc schimbari, pentru ca nu ne putem adapta sau nu putem vedea partea pozitiva din spatele lor. Ar mai fi multe lucruri, ce tin de rolul tau, ca femeie, in relatie, apropos de acea "supunere" de care vorbea Amarena. Editat Iunie 9, 2007 de Ametist Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
samsara 2506 Raportează post Postat Iunie 9, 2007 Pentru ca nu suntem perfecti noi ca oameni cum oare doi oameni imperfecti sa creeze un cuplu perfect? Stiti ca in povesti totul se termina cu o nunta si au trait fericiti pana la adanci batraneti. Dar de abia acum incepe totul. Cei doi se lovesc de "monstrii " lor interiori, convietuirea zi de zi ... dar cu multa incredere, rabdare, mai lasa unul de la el, mai lasa altul ... pana la urma se poate trece peste toate. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
treispe 7 Raportează post Postat Iunie 9, 2007 Pentru ca nu suntem perfecti noi ca oameni cum oare doi oameni imperfecti sa creeze un cuplu perfect? Stiti ca in povesti totul se termina cu o nunta si au trait fericiti pana la adanci batraneti. Dar de abia acum incepe totul. Cei doi se lovesc de "monstrii " lor interiori, convietuirea zi de zi ... dar cu multa incredere, rabdare, mai lasa unul de la el, mai lasa altul ... pana la urma se poate trece peste toate. Asa e, din pacate in basme nu ni se spune si ce se intampla dupa acea nunta extraordinara... Relativ, daca inainte au convietuit. Noul statut, poate discutiile despre aparitia unui copil, relatia cu familiile celor doi soti, poate astea ar fi generatoare de tensiuni. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
elandi 4 Raportează post Postat Iunie 9, 2007 Supunerea femeii in sensul pe care-l propovaduieste biserica... sau cel putin ar trebui... trebuie inteleasa in sensul ca ea nu trebuie sa-si aroge niste prerogative care nu i se potrivesc. Ar trebui sa ne simtim liberi sa apreciem ce ni se potriveste ca barbati sau femei. Fara precepte. Concret.. deciziile se iau impreuna. Asta-i clar. Se discuta orice decizie. Daca se cade la un acord, e super, asta e si scopul comunicarii. Insa, daca sotul considera ca e mai buna decizia lui, sotia trebuie sa i-o respecte. :jester: Cat sa discute pana ca ea sa cedeze si sa faca asa cum propune el? ;) E greu de inghitit asta, dar casnicia nu e o lupta de orgolii (= egalitate). Este un subiect foaarte vast, e greu de sintetizat in cateva fraze.. Si greu de sustinut cu argumente. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Amarena 13852 Raportează post Postat Iunie 9, 2007 Tu ai ceva cu mine? ;) Tu ai accepta sa te conduca femeia? Esti barbat? ok, atunci ia-ti rolul in serios. Nu trebuie discutat mult. Nu se cearta, iau decizii. El ii argumenteaza, ea ii argumenteaza si el ii contraargumenteaza. La care ea ar trebui sa zica "ok". End of story. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
treispe 7 Raportează post Postat Iunie 9, 2007 Tu ai ceva cu mine? ;)Tu ai accepta sa te conduca femeia? Esti barbat? ok, atunci ia-ti rolul in serios. Nu trebuie discutat mult. Nu se cearta, iau decizii. El ii argumenteaza, ea ii argumenteaza si el ii contraargumenteaza. La care ea ar trebui sa zica "ok". End of story. Asta daca ambii parteneri se ghideaza si isi insusesc rolurile traditionale. Daca pentru ea este important sa i se recunoasca meritele atunci cand are dreptate, nu va accepta sa spuna "ok" doar de dragul de a-i hrani lui putin orgoliul. Dar iar, asta ar fi o problema la inceputul relatiei sau a convietuirii, cand inca descoperi in ce mod vede celalalt rolul si indatoririle fiecaruia. Daca a ajuns la casnicie, dupa acea perioada de "testing", se presupune ca e impacata cu modul de relationare.. nu? Mi se pare mie sau am inceput sa scoatem la iveala potentiale probleme? :jester: Mai bine am intreba-o pe ea.. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
