Ce rol pot avea experientele mistice in cunoasterea de sine.

[Lucia N 11235]

 

Singurul lucru care mä intereseazä pe mine este intrebarea: Ce sunt eu?

 

Aceasta intrebare apare mai mult, din cate-am observat io, sub formularea : " Cine sunt eu?"

 

 

Se pare ca astia , lupi imbracati in piei de oaie, reusesc sa se infiltreze din ce in ce mai mult in societatea romaneasca.

 

Din cate-am inteles io , pot sa-ti reamintesc ca nu poti cunoaste niciodata totul si ca acceptarea si a altor puncte de vedere este benefica, chiar daca nu suntem de-acord cu acestea. Sper ca ai inteles ca desi uneori fiecare din noi avem impresia ca stim sau ca intelegem "mai bine" decat celalalt, s-ar putea sa fie doar o iluzie si, de fapt, celalalt (sau ceilalti)semen tocmai ne arata un alt punct de vedere care ne-a scapat noua, poate chiar un stadiu avansat al adevarului pe care uneori vrem sa-l sustinem.

Editat Decembrie 13, 2013 de LuciaD

[Athmy 2564]

 

Noi suntem deja perfecti, dar gândurile noastre ne zic altceva.

 

 

Aceasta este esenta pentru mine. Ce este ''esenta'', si cum o pot cunoaste?

Singurul lucru care mä intereseazä pe mine este intrebarea: Ce sunt eu?

Restul, toate cele pe care le scriu, sunt doar cuvinte in cäutarea esentei pe care nu o cunosc deajuns.

 

Nu cred ca exista asa ceva ca perfectiune si esenta in om. Singurul lucru in care ne putem increde este ca suntem perfectibili, iar esenta consta in devenire. Nu in noi trebuie sa privim, ci in jur, in ideea ca putem sa oferim ceva din ceea ce avem destul si poate sa gasim ajutor unde nu avem suficient. Nu exista esenta statica, ci doar evolutie in functie de idealuri si felul in care intelegem sa ne punem in practica aspiratiile.

[Saya. 30]

Aceasta intrebare apare mai mult, din cate-am observat io, sub formularea : " Cine sunt eu?"

 

 

Punându-mi intrebarea -cine sunt eu - v-oi cunoaste persoana care sunt acum. Ceea ce sunt este ceva care trece peste descrierea persoanei mele ca psihic sau caracter astrologic sau orice alt fel. Intrebându-mä ce sunt eu, e de parcä a-si uita persoana care sunt, si mä deschid pentru dimensii pe care nu le pot sesiza prin intermediul gândirii, ci pur si simplu doar pe nivel intuitiv/mistic. Este ca si cum a-si lua o decizie de a mä privii dintr-o total altä perspectivä. Am momente in care reusesc direct, si astfel primesc din nou un fel de impuls care mä ajutä a merge mai departe. Dar este un proces deosebit de greu de exprimat. Nu numai greu de exprimat, dar si foarte dificil de a realiza aceasta constant.

 

Nu cred ca exista asa ceva ca perfectiune si esenta in om. Singurul lucru in care ne putem increde este ca suntem perfectibili, iar esenta consta in devenire. Nu in noi trebuie sa privim, ci in jur, in ideea ca putem sa oferim ceva din ceea ce avem destul si poate sa gasim ajutor unde nu avem suficient. Nu exista esenta statica, ci doar evolutie in functie de idealuri si felul in care intelegem sa ne punem in practica aspiratiile.

Sunt momente in care mä uit pe mine total, si simt esenta. In acele momente fac parte din ea, deci pentru mine existä esenta si perfectiunea in mine. Ok, in acele momente eu ca personä nici nu m-ai exist ar pärea, dar totodatä nu sunt separatä de existentä/constiintä, chiar sunt eu UNA cu existenta.

Exemple mici, momente in care te uiti la naturä, si te uiti pe tine. In acele momente faci parte din esentä. Dar nu este nici o separatie intre tine si acel moment perfect. Deci perfectiunea si esenta suntem noi, existenta este in noi.

Aceasta este ceea ce simt eu in momentele intense sau momente in care stiu ce sunt.

"fericiti cei saraci cu duhul ca a lor este imparatia cerurilor" ,

poti traduce chiar si altfel aceasta: cei care nu au bagaje inutile (iluzii, idei pline de mândrie), par säraci. Omul care nu are mult este numit särac. Deci cei säraci cu duhul (färä bagaje inutile) sunt liberi si usori.. nimic nu atârnä de ei, pot zbura unde vor si cât de sus vor.

 

Dupä aceea scrii: ''iubeste-l pe aproapele tau ca pe tine insuti.''

Aceasta este o invitatie in a inväta sä te iubesti pe tine asa cum esti.

Noi oamenii suntem: gelosi, plini de ingâmfare, mândrii, fricosi, doritori de a intra in evidentä chiar si pe seama altuia, suntem fiinte cu sentimente omenesti meschine. Deci iubindu-te si acceptându-te pe tine asa cum esti, iubeste si acceptä si pe aproapele täu.

 

scrii aceasta: ."....''acela a carui minte nu se tulbura cand intra in contact cu neprevazutele vietii , lipsit de tristete fara de pata si in siguranta....."

Ok, aici este vorba de maestrii vietii. Fiind incontinu in contact cu esenta nu v-a m-ai exista nici un sentiment de acest gen. Este greu de digerat pentru noi oamenii de rând, dar sigur posibil. Intrebarea este: Aspir aceasta?

Dacä nu aspiri aceasta, asta nu inseamnä cä altul nu este in stare de acest pas.

Strugurii sunt dintr-o datä amari pentru cä nu ai chef de a face un efort de ai culege?

 

Nu-i sta in drum altuia, doar pentru cä tu nu ai fost in stare a realiza ceea ce altul aspirä, sau chiar ceea ce altul a realizat!

 

Editat Decembrie 14, 2013 de Saya.

[Athmy 2564]

Sunt momente in care mä uit pe mine total, si simt esenta. In acele momente fac parte din ea, deci pentru mine existä esenta si perfectiunea in mine. Ok, in acele momente eu ca personä nici nu m-ai exist ar pärea, dar totodatä nu sunt separatä de existentä/constiintä, chiar sunt eu UNA cu existenta.

Exemple mici, momente in care te uiti la naturä, si te uiti pe tine. In acele momente faci parte din esentä. Dar nu este nici o separatie intre tine si acel moment perfect. Deci perfectiunea si esenta suntem noi, existenta este in noi.

Aceasta este ceea ce simt eu in momentele intense sau momente in care stiu ce sunt.

 

Bun. Dar ce te face sa crezi ca ceea ce descrii aici are vreo valoare universala, cat negru sub unghie, ca sa zic asa. Este trairea ta singulara. Unde este valoarea, cu ce anume aduce ceva mai bun in lume, pentru care sa merite sa traiesti? Altfel sunt vorbe goale, cine are nevoie de perfectiunea care nu face nimic si nu inseamna nimic intr-un sistem de valori comun? Tot asa un copac este cu atat mai perfect, pentru ca el serveste cuiva: mentine echilibrul ecosistemic, incanta privirea, pasarile se odinesc in el, omul ii culege rodul etc. Dar omul care se multumeste sa se 'uite pe sine' nu serveste la nimic nici cat un copac. Asta e menirea noastra, sa fim mai prejos decat plantele?

[Saya. 30]

 

Bun. Dar ce te face sa crezi ca ceea ce descrii aici are vreo valoare universala, cat negru sub unghie, ca sa zic asa. Este trairea ta singulara. Unde este valoarea, cu ce anume aduce ceva mai bun in lume, pentru care sa merite sa traiesti? Altfel sunt vorbe goale, cine are nevoie de perfectiunea care nu face nimic si nu inseamna nimic intr-un sistem de valori comun? Tot asa un copac este cu atat mai perfect, pentru ca el serveste cuiva: mentine echilibrul ecosistemic, incanta privirea, pasarile se odinesc in el, omul ii culege rodul etc. Dar omul care se multumeste sa se 'uite pe sine' nu serveste la nimic nici cat un copac. Asta e menirea noastra, sa fim mai prejos decat plantele?

Am impresia cä abordäm un alt inteles cuvântului perfectie. Despre ceea ce vorbesc eu nu are absolut nici un superlativ sau negatif, nici valoare sau devaloare.

In constiinta purä nu existä perfectie, deoarece nu existä nici imperfectie. Este doar existenta care existä in tot ceea ce este pe pämânt si in tot universum. Este existenta in orice vormä.

Materia, si vormele pe care le vedem noi sunt separate pentru ochiul nostru uman. In existenta totalä nu existä nici o separatie, nici o gradatie. Totul doar ESTE!. Aceasta poate fii väzutä cu ochiul constiintei.

 

Dar omul care se multumeste sa se 'uite pe sine' nu serveste la nimic nici cat un copac.

Omul care se uitä pe sine nu face aceasta pentru a servi la ceva, ci pur si simplu pentru cä dintr-o datä face parte din existentä constient, aceasta din toate punctele de vedere. Simtirea si gândirea nu m-ai sunt separate, tu si eu nu m-ai suntem separate, nimic si nimeni nu m-ai este separat. Este doar energie/constiintä.

 

Din când in când simt aceasta, si sunt constientä de 'ce sunt eu'. Aceste momente sunt scurte, dar deajuns pentru a stii care-mi este drumul.

Editat Decembrie 14, 2013 de Saya.

[Athmy 2564]

La ce ar folosi 'constiinta pura' fara un sistem de valori? Pe lumea aceasta, indiferent daca dorim sa vedem sau daca ne inchidem in cochilie, exista o confruntare continua intre bine si rau, si asta inseamna sa fii constient, sa alegi un sistem de valori si nu altul, sa fii viu. A trai nu cred ca inseamna sa respiri si sa te imbeti cu apa rece. Inseamna sa alegi ce fel de om esti si ce lasi in urma, adica a iti pune amprenta, nu a te dizolva. Deci este nevoie de un sistem de valori constient pentru a face alegeri constiente si a trai constient. Uitarea de sine nu este ceva pe care sa ni-l permitem zinic, fiindca ne-am nega statutul de om dotat cu liber arbitru.

 

Cea mai mare fericire pentru om este sa realizeze ceva trainic prin efortul sau. Asta a descoperit Faust si pana si diavolul a trebuit sa se declare invins de acest mod de viata. Iar D-zeu si-a incalcat promisiunea fiindca Faust dovedise ca este vrednic de aceasta 'minciuna' a lui D-zeu. Este o parabola care doar ne atrage atentia ca nu traim degeaba, nu traim nici macar pentru noi sau pentru ca sa uitam, ci traim ca sa facem alegeri si sa ne castigam dreptul de a fi fericiti, de a ne permite momente de uitare. Dar viata adevarata nu este uitare, ci vigilenta. Nu este existenta pura, ci existenta asumata in slujba unor valori umane, unui crez, unor idealuri pentru a caror atingere este nevoie de actiune si perseverenta. Nu primim pe tava nimic de-a gata, nici cei mai norocosi nu sunt scutiti de greutati inerente existentei, pe care nu le putem eluda, ci doar infrunta si rezolva. Ele nu dispar printr-un efort de constiinta sau transcederea in alte dimensiuni, ci necesita rezolvarea imediata, altfel consecintele pot fi dramatice. Nu poti rupe lantul care leaga actiunea de consecinta ei. Iar actiunea inseamna a trai si a constientiza cauzalitatea care ne guverneaza.

[Lucia N 11235]

Punându-mi intrebarea -cine sunt eu - v-oi cunoaste persoana care sunt acum. Ceea ce sunt este ceva care trece peste descrierea persoanei mele ca psihic sau caracter astrologic sau orice alt fel. Intrebându-mä ce sunt eu, e de parcä a-si uita persoana care sunt, si mä deschid pentru dimensii pe care nu le pot sesiza prin intermediul gândirii, ci pur si simplu doar pe nivel intuitiv/mistic. Este ca si cum a-si lua o decizie de a mä privii dintr-o total altä perspectivä. Am momente in care reusesc direct, si astfel primesc din nou un fel de impuls care mä ajutä a merge mai departe. Dar este un proces deosebit de greu de exprimat. Nu numai greu de exprimat, dar si foarte dificil de a realiza aceasta constant.

Sunt momente in care mä uit pe mine total, si simt esenta. In acele momente fac parte din ea, deci pentru mine existä esenta si perfectiunea in mine. Ok, in acele momente eu ca personä nici nu m-ai exist ar pärea, dar totodatä nu sunt separatä de existentä/constiintä, chiar sunt eu UNA cu existenta.

Exemple mici, momente in care te uiti la naturä, si te uiti pe tine. In acele momente faci parte din esentä. Dar nu este nici o separatie intre tine si acel moment perfect. Deci perfectiunea si esenta suntem noi, existenta este in noi.

Aceasta este ceea ce simt eu in momentele intense sau momente in care stiu ce sunt.

poti traduce chiar si altfel aceasta: cei care nu au bagaje inutile (iluzii, idei pline de mândrie), par säraci. Omul care nu are mult este numit särac. Deci cei säraci cu duhul (färä bagaje inutile) sunt liberi si usori.. nimic nu atârnä de ei, pot zbura unde vor si cât de sus vor.

 

Dupä aceea scrii: ''iubeste-l pe aproapele tau ca pe tine insuti.''

Aceasta este o invitatie in a inväta sä te iubesti pe tine asa cum esti.

Noi oamenii suntem: gelosi, plini de ingâmfare, mândrii, fricosi, doritori de a intra in evidentä chiar si pe seama altuia, suntem fiinte cu sentimente omenesti meschine. Deci iubindu-te si acceptându-te pe tine asa cum esti, iubeste si acceptä si pe aproapele täu.

 

scrii aceasta: ."....''acela a carui minte nu se tulbura cand intra in contact cu neprevazutele vietii , lipsit de tristete fara de pata si in siguranta....."

Ok, aici este vorba de maestrii vietii. Fiind incontinu in contact cu esenta nu v-a m-ai exista nici un sentiment de acest gen. Este greu de digerat pentru noi oamenii de rând, dar sigur posibil. Intrebarea este: Aspir aceasta?

Dacä nu aspiri aceasta, asta nu inseamnä cä altul nu este in stare de acest pas.

Strugurii sunt dintr-o datä amari pentru cä nu ai chef de a face un efort de ai culege?

 

Nu-i sta in drum altuia, doar pentru cä tu nu ai fost in stare a realiza ceea ce altul aspirä, sau chiar ceea ce altul a realizat!

 

Atentie la neatentie!

Ceea ce ne tot spui p-aci, se regaseste in literatura "new age" si majoritatea acestor abordari, invataturi, pornesc de la acel imbold transmis mintii omenesti si anume "autoindumnezeirea" si care transmite informatii distorsionate precum : " Singur, omule, vei deveni Dumnezeu! Ce nevoie ai de Dumnezeu! Esti Dumnezeu, numai ca nu o stii!".

[Saya. 30]

La ce ar folosi 'constiinta pura' fara un sistem de valori? Pe lumea aceasta, indiferent daca dorim sa vedem sau daca ne inchidem in cochilie, exista o confruntare continua intre bine si rau, si asta inseamna sa fii constient, sa alegi un sistem de valori si nu altul, sa fii viu. A trai nu cred ca inseamna sa respiri si sa te imbeti cu apa rece. Inseamna sa alegi ce fel de om esti si ce lasi in urma, adica a iti pune amprenta, nu a te dizolva. Deci este nevoie de un sistem de valori constient pentru a face alegeri constiente si a trai constient. Uitarea de sine nu este ceva pe care sa ni-l permitem zinic, fiindca ne-am nega statutul de om dotat cu liber arbitru.

 

Cea mai mare fericire pentru om este sa realizeze ceva trainic prin efortul sau. Asta a descoperit Faust si pana si diavolul a trebuit sa se declare invins de acest mod de viata. Iar D-zeu si-a incalcat promisiunea fiindca Faust dovedise ca este vrednic de aceasta 'minciuna' a lui D-zeu. Este o parabola care doar ne atrage atentia ca nu traim degeaba, nu traim nici macar pentru noi sau pentru ca sa uitam, ci traim ca sa facem alegeri si sa ne castigam dreptul de a fi fericiti, de a ne permite momente de uitare. Dar viata adevarata nu este uitare, ci vigilenta. Nu este existenta pura, ci existenta asumata in slujba unor valori umane, unui crez, unor idealuri pentru a caror atingere este nevoie de actiune si perseverenta. Nu primim pe tava nimic de-a gata, nici cei mai norocosi nu sunt scutiti de greutati inerente existentei, pe care nu le putem eluda, ci doar infrunta si rezolva. Ele nu dispar printr-un efort de constiinta sau transcederea in alte dimensiuni, ci necesita rezolvarea imediata, altfel consecintele pot fi dramatice. Nu poti rupe lantul care leaga actiunea de consecinta ei. Iar actiunea inseamna a trai si a constientiza cauzalitatea care ne guverneaza.

 

In momentul in care ai o constiintä purä nu m-ai este vorba de valori. Dar ca de la sine inteles orice gest, orice gând este valoros, dar färä a urmärii aceasta. Singurul lucru care se schimbä este cä tot ceea ce intreprinzi este in totalä armonie cu viata. Asta nu inseamnä cä nu v-ei m-ai avea probleme sau boli, dar atitudinea se schimbä total. Nu ne inchidem in cochiliile noastre, ci suntem totali deschisi. Dealfel nici nu m-ai existä inchidere sau deschidere, constiinta purä este continu urmatä.

Binele si räul devin total de un alt aspect. Ceea ce se numeste bine este doar decizia de a-ti urma continu constiinta purä. Ceea ce este räu este ceea ce te inpiedicä in a fii intr-o constiintä purä.

Nu este nevoie de a-ti pune amprenta, deoarece solul nu se opreste niciodatä in a exista, nu ai nevoie de dovezi ale existentei tale, deoarece persoana ta nu mai are absolut nici o importantä.

Persoana ta v-a fii doar ca un automobil care transportä constiinta färä granite. Corpul nostru, personalitatea noasträ poate fii o granitä atunci când simtim nevoia de a ne pune amprenta.

Uitarea de sine este posibilä, incontinu, in orice moment. Uitându-te pe tine nu devii dezechilibrat psihic, sau labil. Devii alert, si devii total liber. Nici un gând, nici o iluzie nu te v-a mai oprii din drum. Färä nici o greutate ai grije de corpul täi. i-ti faci serviciul, dai de mâncare copiilor sau câinelui sau pisicii, sau ce ai in casä. Fiind constiintä totalä nu devii un zombi, ci devii pur si total.

 

Suntem acum oameni meschini si cu fricä de ceea ce nu cunoastem. Ceea ce existä in noi este posibilitatea de a ne depäsii.

 

Totul este realizat prin propriu efort, dar nu m-ai simtim nevoia de a primii un compliment pentru aceasta. Nu m-ai avem nevoie de acceptare sau respect, deoarece stim ce suntem.

Crezurile, idealurile sunt des iluzii pe care le folosim pentru a ne consola. Frica de ceea ce nu cunoastem este atât de mare, frica de moarte este ceea ce de multe ori ne inpinge in a crede in ceva sau in cineva (crez). Pentru a uita cä noi ca persoane v-om murii, ne umplem de idei si idealuri.

Ceea ce ne este salvarea, nu este invingerea mortii, dar sansa de a asculta si a vedea constiinta care deja este prezentä in noi. Fiind total deschisi pentru constiintä devenim aceasta.

 

'Uitându-te pe tine' are pentru mine total o altä tradurece decât ceea ce ai inteles tu din cuvintele mele cred.

A mä uita pe mine, inseamnä pentru mine a nu m-ai pune energie in cine sunt eu ca persoanä sau a incerca in a-mi pune ampreta pe viata pe care o duc. A mä uita pe mine inseamnä a träi cu constiinta cä in mine existä ceva netärmuit, si färä granite. Intelegând aceasta, toate actiunile mele v-or fii libere si färä nici un prejudiciu.

Rezultatele v-or fii de o totalä altä substantä.

 

Vorbesti de guvernare, fiind in constiintä cu tine nu m-ai sunt reguli si legi, nu m-ai sunt pedepse si lucruri interzise. Asta nu inseamnä chaos, inseamnä libertate. Orice gest este plin de constiintä si de la sine inteles cä nu v-a ränii pe nimeni. Tot ceea ce faci, faci cu incredere si nu cu fricä sau cu dorinta de a fii un om bun.

Nu mai existä riscul de a ränii pe cineva deoarece intr-un stat de constiintä nu m-ai existä separatii.

Fäcându-ti räu tie i-mi fac mie räu, deci de la sine inteles cä totul v-a fii altfel privit de cum privim acum.

 

Normal cä nu explic bine, atâta timp cât lupt sä fiu inteleasä inseamnä cä nu sunt in constiintä totalä cu existenta.

Atentie la neatentie!

Ceea ce ne tot spui p-aci, se regaseste in literatura "new age" si majoritatea acestor abordari, invataturi, pornesc de la acel imbold transmis mintii omenesti si anume "autoindumnezeirea" si care transmite informatii distorsionate precum : " Singur, omule, vei deveni Dumnezeu! Ce nevoie ai de Dumnezeu! Esti Dumnezeu, numai ca nu o stii!".

 

 

Eu nu vorbesc despre adevär acum sau de indumnezeire, ci de ceea ce am invätat eu din proprie experientä.

Normal cä stä si in cärti, si cä experientele de cunoastere de sine se aseamänä. Procesul unui om este de fapt procesul fiecärui om.

 

Dacä a-si cunoaste cuvinte religioase a-r fii de recunoscut si procesul lui Isul pe cruce, in povestea mea pe drumul de cunoastere de sine.

Drumul pe care l-a avut când si-a pierdut increderea, chiar si doar pentru un moment. Drumul in care a revenit la viatä. Reintoarcerea lui, este ceea ce pentru mine este procesul de a descoperii cä eu si constiinta nu suntem separate.

Isus spune: "Eu şi Tatăl una suntem" (v.30)

Främântärile lui, si drumul lui, nu sunt altfel decât drumul fiecärui alt muritor.

Editat Decembrie 14, 2013 de Saya.

[Lucia N 11235]

 

In momentul in care ai o constiintä purä nu m-ai este vorba de valori. Dar ca de la sine inteles orice gest, orice gând este valoros, dar färä a urmärii aceasta. Singurul lucru care se schimbä este cä tot ceea ce intreprinzi este in totalä armonie cu viata. Asta nu inseamnä cä nu v-ei m-ai avea probleme sau boli, dar atitudinea se schimbä total. Nu ne inchidem in cochiliile noastre, ci suntem totali deschisi. Dealfel nici nu m-ai existä inchidere sau deschidere, constiinta purä este continu urmatä.

Binele si räul devin total de un alt aspect. Ceea ce se numeste bine este doar decizia de a-ti urma continu constiinta purä. Ceea ce este räu este ceea ce te inpiedicä in a fii intr-o constiintä purä.

Nu este nevoie de a-ti pune amprenta, deoarece solul nu se opreste niciodatä in a exista, nu ai nevoie de dovezi ale existentei tale, deoarece persoana ta nu mai are absolut nici o importantä.

Persoana ta v-a fii doar ca un automobil care transportä constiinta färä granite. Corpul nostru, personalitatea noasträ poate fii o granitä atunci când simtim nevoia de a ne pune amprenta.

Uitarea de sine este posibilä, incontinu, in orice moment. Uitându-te pe tine nu devii dezechilibrat psihic, sau labil. Devii alert, si devii total liber. Nici un gând, nici o iluzie nu te v-a mai oprii din drum. Färä nici o greutate ai grije de corpul täi. i-ti faci serviciul, dai de mâncare copiilor sau câinelui sau pisicii, sau ce ai in casä. Fiind constiintä totalä nu devii un zombi, ci devii pur si total.

 

Suntem acum oameni meschini si cu fricä de ceea ce nu cunoastem. Ceea ce existä in noi este posibilitatea de a ne depäsii.

 

Totul este realizat prin propriu efort, dar nu m-ai simtim nevoia de a primii un compliment pentru aceasta. Nu m-ai avem nevoie de acceptare sau respect, deoarece stim ce suntem.

Crezurile, idealurile sunt des iluzii pe care le folosim pentru a ne consola. Frica de ceea ce nu cunoastem este atât de mare, frica de moarte este ceea ce de multe ori ne inpinge in a crede in ceva sau in cineva (crez). Pentru a uita cä noi ca persoane v-om murii, ne umplem de idei si idealuri.

Ceea ce ne este salvarea, nu este invingerea mortii, dar sansa de a asculta si a vedea constiinta care deja este prezentä in noi. Fiind total deschisi pentru constiintä devenim aceasta.

 

'Uitându-te pe tine' are pentru mine total o altä tradurece decât ceea ce ai inteles tu din cuvintele mele cred.

A mä uita pe mine, inseamnä pentru mine a nu m-ai pune energie in cine sunt eu ca persoanä sau a incerca in a-mi pune ampreta pe viata pe care o duc. A mä uita pe mine inseamnä a träi cu constiinta cä in mine existä ceva netärmuit, si färä granite. Intelegând aceasta, toate actiunile mele v-or fii libere si färä nici un prejudiciu.

Rezultatele v-or fii de o totalä altä substantä.

 

Vorbesti de guvernare, fiind in constiintä cu tine nu m-ai sunt reguli si legi, nu m-ai sunt pedepse si lucruri interzise. Asta nu inseamnä chaos, inseamnä libertate. Orice gest este plin de constiintä si de la sine inteles cä nu v-a ränii pe nimeni. Tot ceea ce faci, faci cu incredere si nu cu fricä sau cu dorinta de a fii un om bun.

Nu mai existä riscul de a ränii pe cineva deoarece intr-un stat de constiintä nu m-ai existä separatii.

Fäcându-ti räu tie i-mi fac mie räu, deci de la sine inteles cä totul v-a fii altfel privit de cum privim acum.

 

Normal cä nu explic bine, atâta timp cât lupt sä fiu inteleasä inseamnä cä nu sunt in constiintä totalä cu existenta.

 

 

Eu nu vorbesc despre adevär acum sau de indumnezeire, ci de ceea ce am invätat eu din proprie experientä.

Normal cä stä si in cärti, si cä experientele de cunoastere de sine se aseamänä. Procesul unui om este de fapt procesul fiecärui om.

 

Dacä a-si cunoaste cuvinte religioase a-r fii de recunoscut si procesul lui Isul pe cruce, in povestea mea pe drumul de cunoastere de sine.

Drumul pe care l-a avut când si-a pierdut increderea, chiar si doar pentru un moment. Drumul in care a revenit la viatä. Reintoarcerea lui, este ceea ce pentru mine este procesul de a descoperii cä eu si constiinta nu suntem separate.

Isus spune: "Eu şi Tatăl una suntem" (v.30)

Främântärile lui, si drumul lui, nu este altfel decât drumul fiecärui alt muritor.

 

Indumnezeirea este diferita de "autoindumnezeire".

[Saya. 30]

 

Indumnezeirea este diferita de "autoindumnezeire".

Ai vorbit tu personal cu Isus si ti-a zis cä procesul lui de cunoastere de sine este altfel decât procesul fiecärui alt muritor?

Despre ce vorbesti acum?

 

Spune-mi ce ai realizat tu prin propria ta experientä, si nu ce ai citit prin cärti. Indiferent dacä acele cärti le numesti new-age sau biblie. O carte nu are mai multä valoare decât cealaltä, sunt doar hârtii pline de litere prinse una de alta. Atâta tot.

Editat Decembrie 14, 2013 de Saya.