Ce rol pot avea experientele mistice in cunoasterea de sine.

[Niscu 202]

Si crezi ca cineva care crede in ceea ce a experimentat personal e cumva pe un plan inferior celui care crede ce spun altii (preotii),ori scripturile si dogmele,fara sa aiba o experienta personala?

E posibil sa-ti interpretezi experientele in mod gresit,prin prisma "cunostintelor" deja acumulate in minte (si asta se intampla adesea cu misticii din toate partile lumii,care isi interpreteaza experientele in functie de religia in care au fost dresati)

Insa tot e mai bine decat sa privesti de sus pe ceilalti avand impresia ca esti mai breaz cu credinta ta in scripturi.

Neispirata postare !

Singurul dresaj pe care il stiu este cel de tip comunist si care-l neaga ,ca si tine, pe Dumnezeu.

In ce ma priveste ,provin dintr-o familie ce nu m-a influentat in nici un fel in privinta credintei. Pe vremea cand comunistii daramau biserici si umpleau inchisorile cu popi, singura carte religioasa pe care o aveam intamplator in casa era Coranul. Aceasta lectura dictata de curiozitate nu mi-a creat insa nici o rezonanta ,asa ca am continuat cautarile a ceva ,altceva decat ni se inocula in scoli ,cu primele incercari in Yoga.

Modul de gandire yoghin m-a facut sa inteleg ca devenirea spirituala pe aceasta cale implica o permanenta stare de frustrare dictata de necesitatea parcurgerii unui drum pentru care nu exista semne de circulatie ci doar impresii de calator.

A urmat Sahaja Yoga [yoga inascuta] unde am trait un soi de disociere intre mine ca tot unitar si liberului arbitru care de fapt e indispensabil ideii de devenire spirituala constienta.

Nici una dintre aceste incercari ,care au durat ani, nu mi-au dat impresia de acceptare a omului cu imperfectiunile sale ,privit cu dragoste si rabdare ,cu iertare si bunavointa ca si crestinismul. Sistemul rece si sec al filosofiilor orientale intru devenire nu-ti da posibilitatea sa te accepti asa cum esti creind astfel o fundatie pe care sa poti ulterior construi.

Forma in care sant eu structurat ca individ rezoneaza la ideile umaniste , nu la teorii si trairi volatile specifice altor meleaguri.

Experienta mistica dpmdv implica ideea de episod soldat cu o impresie ,o experienta, ori religia , oricare ar fi ea, inseamna un mod de viata,inseamna permanneta bazata pe alegere si rezonanta in functie de constructia interioara.

Nu am sugerat niciunde ca eu ca si crestin [nu sant ortodox, nu sant catolic,adventist ,penticostal ,etc] asi fi mai bun decat altcineva de cu totul alta credinta , dar nici nu consider ca asta ar fi o vina asa cum sugerezi tu . Insa atunci cand cineva se declara crestin de ex. si are un comportament sfidator la adresa invataturilor crestine [popimea], consider ca e cazul sa punctez unele lucruri macar pentru o singura persoana care simte la fel dar se fereste sa-si expuna public gandurile.

 

 

 

Nu am fost de loc pe punctul de a exploda . Am inteles gersit intentiile initiatorului topicului crezand ca nu va mai fi nevoie sa port aceeasi discutie sterila pe care am mai avut-o aici pe roportal iar mesajul meu nu este altceva decat o incercare de a iesi cat mai repede din inca un tavaluc al parerilor de dragul contrazicerii.

Editat Decembrie 12, 2013 de Niscu

[Clear Light 238]

Nici una dintre aceste incercari ,care au durat ani, nu mi-au dat impresia de acceptare a omului cu imperfectiunile sale ,privit cu dragoste si rabdare ,cu iertare si bunavointa ca si crestinismul. Sistemul rece si sec al filosofiilor orientale intru devenire nu-ti da posibilitatea sa te accepti asa cum esti creind astfel o fundatie pe care sa poti ulterior construi.

 

 

 

Te asigur ca "filosofiile orientale" nu sunt doar un sigur lucru si nu se adapostesc sub umbrela unica a insensibilitatii si austeritatii .

Daca as fi fost profesorul tau ti-as fi zis ca nu ti-ai facut temele cum trebuie sau nu te-ai informat indeajuns.

 

Dar nu sunt.

Asa ca poti si ai dreptul sa crezi ce vrei.

Poti sa crezi , spre exemplu, ca budismul mahayana, care este o "filosofie orientala " si care avand ca practica centrala obtinerea iluminarii totale pentru binele tuturor fiintelor este sec si rece , insensibil si ca nu-ti creaza posibilitate de a te cunoaste .

 

La fel ai mai putea crede si despre unul din inteleptii mahayanici , Shantideva care spune in "Bodhisattvacaryavatara":

"For sentient beings, poor and destitute,

May I become a treasure ever plentiful,

And lie before them closely in their reach,

A varied source of all that they might need"

 

May I be like a guard for those who are protectorless,

A guide for those who journey on the road.

For those who wish to go across the water,

May I be a boat, a raft, a bridge.

 

Aceasta lucrare intruchipeaza spiritul caii Mahayana , cale care are ca practici centrale dezvoltarea dragostei si comapsiunii pentru toate fiintele prin practicarea deliberata a celor 10 virtuti-dragoste ,echilibru,rabdare, generozitate,moralitate, meditatie, intelepciune, diligenta,renuntare,vointa.

Sigur, poti sa consideri acest demers sec si rece.

[Niscu 202]

Jnanadakini ,dupa pasiunea cu care postezi pe forum despre budhism pot banui ca asta este credinta ta. Daca am adus atingere acestui lucru prin scurta mea povestire ,te rog sa ma ierti. Nu asta intentionam ,ci doar sa explic cat mai succint modul in care am ajuns la crestinism. Datorita acestei situatii am sa explic ,iarasi f. rapid, felul in care percep eu lucrurile despre care vorbesti , fara insa a avea pretentia de a le defini cumva. Voi da un exemplu la indemana:

 

 

"...sa nu te insotesti cu prostii sa te insotesti cu cei intelepti....."

 

Impartirea in prosti si intelepti eu o gasesc seaca si rece fata de fiinta umana care e imperfecta prin insasi nevoia sa de evolutie.

In crestinism avem : "fericiti cei saraci cu duhul ca a lor este imparatia cerurilor" , sau "iubeste-l pe aproapele tau ca pe tine insuti.

 

."....acela a carui minte nu se tulbura cand intra in contact cu neprevazutele vietii , lipsit de tristete fara de pata si in siguranta....."

 

Eu gasesc si aceasta formulare seaca ,rece si imposibila pentru o fiinta capabila de sentimente. Eu vreau sa nu ma simt vinovat daca vars o lacrima atunci cand ma despart de cineva ,destept sau prost nu are nici o importanta, atata timp cat este parte a universului meu afectiv

Editat Decembrie 12, 2013 de Niscu

[Clear Light 238]

Jnanadakini ,dupa pasiunea cu care postezi pe forum despre budhism pot banui ca asta este credinta ta. Daca am adus atingere acestui lucru prin scurta mea povestire ,te rog sa ma ierti. Nu asta intentionam ,ci doar sa explic cat mai succint modul in care am ajuns la crestinism. Datorita acestei situatii am sa explic ,iarasi f. rapid, felul in care percep eu lucrurile despre care vorbesti , fara insa a avea pretentia de a le defini cumva. Voi da un exemplu la indemana:

 

Picture 001.jpg

 

"...sa nu te insotesti cu prostii sa te insotesti cu cei intelepti....."

 

Impartirea in prosti si intelepti eu o gasesc seaca si rece fata de fiinta umana care e imperfecta prin insasi nevoia sa de evolutie.

In crestinism avem : "fericiti cei saraci cu duhul ca a lor este imparatia cerurilor" , sau "iubeste-l pe aproapele tau ca pe tine insuti.

 

."....acela a carui minte nu se tulbura cand intra in contact cu neprevazutele vietii , lipsit de tristete fara de pata si in siguranta....."

 

Eu gasesc si aceasta formulare seaca ,rece si imposibila pentru o fiinta capabila de sentimente. Eu vreau sa nu ma simt vinovat daca vars o lacrima atunci cand ma despart de cineva ,destept sau prost nu are nici o importanta, atata timp cat este parte a universului meu afectiv

 

Io nu am o credinta.

 

Exemplele pe care le-ai dat apartin unei anumite abordari din budism si nu sunt general valabile pentru restul abordarilor.

Nu le poti folosi ca masura universala pentru a judeca definitiv daca budismul este rece sau nu.

[Saya. 30]

 

Sper sa nu te fi suparat cuvintele mele ,nu asta am vrut.

Nu m-au supärat cuvintele tale. Ceea ce am simtit este cä m-am inchis direct când ti-am citit textul. In momentul in care cineva incepe cu Isus Christos, sau cu Dumnezeu, sä fiu sincerä, deja tem o predicä. Exerienta mi-a arätat in trecut cä oamenii 'foarte' credinciosi, in general vorbesc din cärti si nu din träire constientä. Nu te-am citit cu atentie vreau sä recunosc, sentimentul a fost mai puternic decât mine.

 

Totodatä am respect pentru fiecare om, credincios sau nu. Nu fiecare credincios este si fanatic. Dealftel sunt sigurä cä sunt multi oameni credinciosi si foarte sinceri si intensi.

Dar dupä cum am spus, momentan decid a urmärii sentimentul care se iveste. Pur si simplu m-am inchis când te-am citit. Poate in viitor te v-oi citii cu mai multä atentie, momentan simt doar o inchidere spontanä. Dau ascultare acestui sentiment cu riscul de a fii nerespectuoasä.

Orice traire neobisnuita poate ajuta la cunoasterea de sine. Daca patesc un accident, o cadere nervoasa, sunt disturbata de diverse evenimente .. acestea imi releva mai multe decat o existenta placida si rutiniera. Dar cu toate acestea, ele sunt accidente din care invatam ceva 'bun' pentru ca nu avem incotro. Pana la urma ne intoarcem la acel 'ego' care ne este foarte drag si incercam sa il intelegem mai bine, nicidecum sa il desfiintam. Deci, ce ne invata experientele mistice? Ca putem trai fara ego? Eu cred ca nu putem. Poate asta ne invata.

Sigur cä putem. Dar nu este vorba de a träi färä ego, ci de a schimba pozitia ego-ului in viata noasträ. Momentan ego este ceea ce ne conduce, iar spiritul (constiinta) este ceva inconstient si pe un loc foarte neimportant. Inversând rolul acestora, ego v-a fii doar o ustensilä, iar spiritul ceea cea care ne v-a conduce.

Editat Decembrie 12, 2013 de Saya.

[Athmy 2564]

Toate par asa roz cand nu le precizam.. Ce este spiritul fara o directie si un sens constient? Ce suntem noi daca nu am investi in cunoastere si norme de viata? Pe ce anume asezam spiritul, daca nu pe o educatie? Iar educatia tine foarte mult de formare si de norme morale, constient adoptate in crezul cuiva. Fara acestea, intreb din nou, ce este spiritul? Are vreun continut? Este ca si cum am vorbi despre sentimente puternice fara sa le putem sustine prin fapte si printr-un mod de viata responsabil.

Sigur cä putem. Dar nu este vorba de a träi färä ego, ci de a schimba pozitia ego-ului in viata noasträ. Momentan ego este ceea ce ne conduce, iar spiritul (constiinta) este ceva inconstient si pe un loc foarte neimportant. Inversând rolul acestora, ego v-a fii doar o ustensilä, iar spiritul ceea cea care ne v-a conduce.

 

De ce cineva tine neaparat sa faca distinctia intre ego si constiinta? Are importanta cum le numim? Important este sa existe o forma de moralitate si de educatie care sa ne faca mai buni.

Modul de gandire yoghin m-a facut sa inteleg ca devenirea spirituala pe aceasta cale implica o permanenta stare de frustrare dictata de necesitatea parcurgerii unui drum pentru care nu exista semne de circulatie ci doar impresii de calator.

 

Nu stiu ce e yoga, dar am senzatia ca de multe ori falsa spiritualitate ofera o puzderie de impresii dar nici un sens care sa iti raspunda la framantari.

[Vriies 17989]

Aceasta lectura dictata de curiozitate nu mi-a creat insa nici o rezonanta ,asa ca am continuat cautarile a ceva ,altceva decat ni se inocula in scoli ,cu primele incercari in Yoga...

 

 

 

 

Nu am fost de loc pe punctul de a exploda . Am inteles gersit intentiile initiatorului topicului crezand ca nu va mai fi nevoie sa port aceeasi discutie sterila pe care am mai avut-o aici pe roportal iar mesajul meu nu este altceva decat o incercare de a iesi cat mai repede din inca un tavaluc al parerilor de dragul contrazicerii.

 

Ok, din postarea ta înţeleg că ai o anumită experienţă şi ca urmare o anumită perspectivă, alta de a fi înregimentat. Adică nu judeci anumite aspecte ale vieţii strict prin prisma unei anumite religii.

Referindu-ne acum la "experienţele mistice", să înţeleg că nu consideri că acestea ar fi doar apanajul creştinismului, hinduismului sau unei anumite religii. Am înţeles bine?

Editat Decembrie 12, 2013 de Vriies

[Lucia N 11235]

Iata cateva raspunsuri interesante ale Venerabilului Tulku Gonsar Rinpoche - maestru budist de rit tibetan :

 

 

"● Care este cel mai mare pericol pentru cineva care o ia pe acest drum spiritual al regăsirii Sinelui?

● Cel mai mare pericol este în primul rând sa te angajezi pe un drum spiritual, dar să fii de fapt pe o cale greşită şi să nu ştii care este de fapt metoda corectă de a progresa. Adesea din nefericire chiar de la început unii oameni cred în ceva care nu este valid şi oricăt de multe eforturi ar depune sunt toate pierdute pentru ca nu vor ajunge nicăieri. Dacă încap pe mana unui ghid spiritual lipsit de onestitate, sunt şi mai multe riscuri de a eşua. De aceea în budism se subliniază necesitatea de a verifica înainte de a crede pe cineva pe cuvânt. Totul trebuie analizat. E nevoie ca mai întâi să investighezi tot ce ţi se oferă cu o minte deschisă şi sinceră, respectuoasă, dar foarte analitică. Şi apoi, dacă eşti mulţumit de calitatea şi beneficiile pe care ţi le aduce, atunci poţi merge mai departe şi să ai încredere în ghidul tău spiritual. Cea mai mare greşeală este să urmezi pe cineva din naivitate doar pentru ca te-ai simţit atras de nişte aspecte superficiale. Şi când cineva este într-adevăr pe drumul bun, există încă pericole care nu provin în mod necesar din exterior, ci mai ales din interior. Deşi progresăm, asta nu înseamnă că toate problemele noastre au dispărut: dezamăgirile anterioare, furia, gelozia, aroganţa sunt toate încă în mintea noastră. Şi ele pot bruia progresul nostru. În cazul cuiva care învaţă din ce în ce mai multe lucruri, la un moment dat, cu mare uşurinţă poate deveni trufaş. Astfel de situaţii apar chiar şi în mănăstiri printre călugări. Dacă la început au fost umili , modeşti, şi sinceri, cu cât acumulează mai multe cunoştinţe treptat devin unii dintre ei pot deveni aroganţi. În momentul în care mândria a apărut, îşi face loc şi gelozia şi vei observa că un altul e mai bun ca tine. Şi nu vei fi prea bucuros de constatare. După care următoarea etapă este intrarea în competiţie cu celălalt. Toate lucrurile astea apar, desigur nu în mod obligatoriu la toţi monahii. Dar când apare aroganţa, tot ce-am construit până în acel moment se prăbuşeşte în ruină. Nu numai că drumul nostru spiritual devine mundan, dar mai mult decât atât poate degenera într-o acţiune karmică complet negativă. Fie că intri în competiţie cu fraţii şi surorile tale de evoluţie spirituală, fie că nu-ţi mai respecţi ghidul spiritual, lucruri rele vor începe să se întâmple. Cel mai important pericol este însă trufia. Un drum spiritual nu e simplu. Este o luptă nu cu un duşman exterior, ci cu forţele care se opun din interior. "

 

http://jurnalul.ro/special-jurnalul/iluminarea-o-victorie-asupra-mortii-si-asupra-vietii-558361.html

[Clear Light 238]

Iata cateva raspunsuri interesante ale Venerabilului Tulku Gonsar Rinpoche - maestru budist de rit tibetan :

 

 

 

 

Se pare ca astia , lupi imbracati in piei de oaie, reusesc sa se infiltreze din ce in ce mai mult in societatea romaneasca.

[Saya. 30]

 

Noi suntem deja perfecti, dar gândurile noastre ne zic altceva.

 

 

Aceasta este esenta pentru mine. Ce este ''esenta'', si cum o pot cunoaste?

 

 

Am inteles gersit intentiile initiatorului topicului crezand ca nu va mai fi nevoie sa port aceeasi discutie sterila pe care am mai avut-o aici pe roportal iar mesajul meu nu este altceva decat o incercare de a iesi cat mai repede din inca un tavaluc al parerilor de dragul contrazicerii.

Probabil cä ai inteles chiar perfect intentia mea, dar abordarea ta m-a ''speriat''. Poate ne intelegem gresit iar asta nu din cauza intentie, ci a berierei pe care o pot forma cuvintele.

 

Poate ne intelegem gresit iar asta nu din cauza intentie, ci a berierei pe care o pot forma cuvintele.

Totodatä am descoperit cä atunci când oamenii nu se inteleg, chiar dacä pare ''vina'' cuvintelor, sau a limbii pe care o verbesc, de fapt in esentä sunt ideile si gândurile care stau in cale. Sä fiu sincerä nici nu te pot citii. Ok, am sä incerc sä-ti citesc textele cu o atitudine deschisä, desii ceva mä retine.

Eu nu prea agreez intrebarea din titlul topicului fiindca induce ideea- initiatului", favorizatului", a celui care nu e un simplu crestin ci unul de top. Cu rezultate" in domeniu !

 

Ok, probabil cä m-am ''speriat'' de cuvintele care erau in text, si nu am m-ai putut citii cu mintea deschisä.

Inteleg acum ce vrei sä spui cu ceea ce ai scris.

titlu:Ce rol pot avea experientele mistice in cunoasterea de sine.

 

in titlu nu zic- cä experinetele mistice au un rol, ci cä pot avea un rol.

 

ce titlu v-i se pare potrivit?

 

Experienta mistica dpmdv implica ideea de episod soldat cu o impresie ,o experienta, ori religia , oricare ar fi ea, inseamna un mod de viata,inseamna permanneta bazata pe alegere si rezonanta in functie de constructia interioara.

 

 

 

Suntem continu condusi de idei, ego, orgoliu, fricä. Da, ceea ce am ales este cäutarea unei vieti in care sunt condusä de esenta interioarä. Dar pentru a reusii aceasta, este nevoie de exercitiu neincetat.. Asta e!..

Referirile tale sant din pmdv un amestec de new-age [constiinta superioara] , idei despre vechiul testament [Dumnezeu nu a fost vazut niciodata ca prieten] si impresii personale/teoretizari care nu au nici o legatura cu crestinismul ce inseamana dragoste si credinta.

Poti sa vezi in biblie,.. potopul, sau poti sa vezi cuvintele lui Isus care explica oamenilor ca atunci cand ii vor oferi un ajutor aproapelui ,Lui il vor oferi de fapt acel ajutor. Depinde doar de rezonanta interioara.

Spui ca nu ai absolut nici o idee despre Dumnezeu . Te cred !

Nu am scris cele din postarea initiala pentru a starni inca o discutie fara sfarsit intre oameni cu convingeri incompatibile, ci doar pentru a semnala inca o deviere fara corespondenta in biblie-"experienta/extazul mistic"

Sper sa nu te fi suparat cuvintele mele ,nu asta am vrut.

Are ceva respingätor felul täu de a te profila. Sä fiu sincerä nu mä intereseazä cum sunt referirile mele. Dacä sunt new-age, sau dacä au o legäturä cu crestinismul, sau dacä ceea ce scriu este gresit. Singurul lucru care mä intereseazä pe mine este intrebarea: Ce sunt eu?

Restul, toate cele pe care le scriu, sunt doar cuvinte in cäutarea esentei pe care nu o cunosc deajuns.

Am avut clipe in care am väzut aceasta, si deci stiu cä existä.

 

Conversând cu oameni cu acelasi interes, putem inväta inpreunä.

Editat Decembrie 13, 2013 de Saya.