Revenind, scuze pentru intarziere:
Parisul - superb. Sigur, sunt si subiectiv, pentru ca eu am „chemarea Frantei” de la cativa ani, ma regasesc in multe lucruri, imi plac cu totul, si tipologia lor, pana si aroganta lor (a celor din nord) imi place, nu vad nimic deplasat in ea, pentru ca, facand o comparatie cu Darcy, mereu am vazut mandria lor justificata de multe aspecte. Ador istoria lor, cultura, tot ce au cladit secole de-a randul, bucataria lor, finetea si nobletea, pretentiozitatea, stilul de viata, faptul ca sunt luptatori si isi apara drepturile...
Nu am gasit Parisul murdar deloc. Sigur, depinde cu ce asteptari te duci. Sa mananci de pe jos e imposibil intr-o capitala atat de populata, vizitata, sufocata de turisti, straini, impestriteala si tot asa (per general, mi s-a parut mai curat decat Bucurestiul - acum, o fi si momentul, poate se ocupa mai cu sarg apropiindu-se jocurile olimpice, dar chiar si asa). Nu am vazut mormane de gunoaie, nu am vazut soareci sau sobolani (nici ziua, nici seara/noaptea, nici langa Notre-Dame, unde se zice ca roiesc multi), iar hotelul - unul de trei stele relativ central, extrem, extrem de curat. Toti cei din stafful hotelului - niste oameni calzi si buni, extraordinari. Stiam ca nu e un obicei la ei, dar eram asa bucuros ca ma ajutase cu un taxi si niste informatii, ca la plecare i-am sarutat mana uneia din doamnele de la receptie si a fost extrem de incantata... „trop gentil, trop gentil monsieur”!
Am fost si la concert (voce-pian) la Emmanuel Moire la teatrul La Scala. Superb... iar el, foarte bun, modest, am putut si sa vorbesc putin cu el dupa concert, pentru ca a iesit sa stea cu noi (nu mai voiam sa plecam de acolo!).
Cu cine am mai vorbit - in restaurante, oameni de la concert, soferi de taxi etc - prietenosi, amabili, bucurosi ca vorbesc franceza - de mentionat ca am vorbit numai in franceza si asta cred ca a contat intr-un fel sau altul.
Bucataria e extrem de variata si ceva de vis. Deserturile, vinurile, branzeturile, puiul la rotisor! Yam!
Am mancat relativ central, restaurane normale, nici de ultima speta, nici de stele Michelin, dar NU in zonele turistice. Toate mesele, cu bautura, fel de mancare si desert erau undeva la 20-30 euro. Accesibil. Adica astea sunt preturile din Bucuresti tot asa, in restaurantele obisnuite. E un oras scump, dar cu toate astea, exista oferta pentru toate categoriile de persoane, de la ultrabogati la persoane fara mari posibilitati.
Versailles e o splendoare. Nu cred, refuz sa cred ca exista ceva mai inaltator, nobil, estetic, frumos decat Gradinile de acolo.
La Domul Invalizilor am plans cand am coborat in cripta lui Napoleon.
Ador cladirile lor zdravene si balcoanele impractice, din fier forjat; arata atat de fin si de elegant.
Ar fi enorm de multe de zis. Sunt indragostit de Paris, in orice caz, ca de niciun alt loc.