Vriies

Interesant topic și un punct de vedere cel puțin paradoxal, dacă-l pot numi așa. După ce, în prima postare, aproape că faci elogiul ingerării substanțelor psihedelice (fără să știi exact ce-i cu ayathuasca, dar punând accentul pe faptul că fizicienii, biologii și în general cei care au o orientare materialistă vor avea o adevărată revelație în urma consumului acestor substanțe care le va „zgudui” sistemul de credințe), vii după 7 zile și spui că ai luat ayathusca și că acest fapt a fost o mare prostie. Nu te mai întreb când ai luat ayathuasa, de unde știi că aia a fost originală, dacă ți-au trimis-o ăia prin poștă sau dacă o luași de la vreun dealer local priceput în arta șamanismului.

Că îmbătrânesc, e clar. Deh, încă nu găsii rețeta aia de întinerire sau măcar de oprire a timpului. Însă ce tot voiam să spun e că mi se pare nepotrivit să postăm despre revelion 2020 pe un topic care a fost despre revelionul 2019.

Uneori ne impresionează anumite chestii din cotidian, că, deh, suntem ființe emoționale. Așa că hai să mai povestim și noi p'aci despre ceea ce ne-a impresionat la un moment dat... Nu știu dacă această poză este reală sau e un trucaj, însă dacă este reală e clar că m-a impresionat. „O leoaică şi puiul ei traversează savana, dar căldura fiind excesivă, puiul de leu este în mare dificultate în a ține pasul cu mama sa. Un elefant şi-a dat seama că puiul de leu nu va rezista şi l-a cărat până la o sursă de apă, mergând alături de mama sa”.

Bun. Deci cum văd io treaba, soluțiile ar fi două : 1. Tre' deschis urgent un topic nou: „Revelion virtual 2020”. 2. Se schimbă titlul acestui topic în ceva de genul „Revelioane virtuale” sau „Revelion virtual 2019 și alte revelionane”. 3. Umblăm un picuț la Timp și-l modelăm/schimbăm cum vrem noi. Toate revelioanele de-acu încolo vor fi „Revelion 2019”!

E o rușine să dansezi? Nuuuu! Poi, dacă-i p'așa, hai la dans! Că o fi rock, disco, salsa, bachatta, vals, cha-cha, populare etc., mai puțin contează. Postați și voi, colea, melodiile pe care vă place să dansați, indiferent de gen, de timp și de spațiu, fie la petreceri, fie în bucătărie, fie în dormitor! Încep eu, bianseur:

Cum să fie supraapreciată dragostea? Niciodată! Poi dragostea e motorul, bre! Dacă dragoste nu e, nimic nu e! Însingurarea e curat flagel, așa e.

Yep... Problema pe care o pune Cosmin, simplu spus, este dacă ingerarea unor substanțe halucinogene constituie un mijloc de accedere la stări de conștiință deosebite, să spunem așa, și prin asta ar duce implicit la o emancipare sau evoluție spirituală.

Eh, dragostea oricum e soluția universală, condiție sine qua non. Bine, or fi și alte soluții particulare. Oricum, cam are dreptate. Dincolo de beneficiile pe care ni le oferă tehnica, putem vorbi de o însingurare în era digitală. Mai rar merg cu mijloacele de transport în comun. Dar când merg fie cu autocar, autobuz, metrou, tren etc., aproape toată lumea e cu ochii în telefon și tastează. Oamenii sunt unul lângă celălalt, însă de fapt sunt singuri, fiecare în „lumea lui”.

Dacă te referi la corp, da, metaforic vorbind, poți considera un corp viu ca fiind o mașinărie biologică enorm de complexă. Chiar și o singură celulă din cele peste 100 de trilioane ce alcătuiesc un corp uman, poate fi asemuită unei mașini Turing epigenetice. Dar chiar și așa, cu toate cunoștințele noastre dobândite, esența viului încă ne scapă. Dincolo de definițiile descriptive din biologie, gen metabolism, reproducere, reacție la stimuli etc., încă nu știm cu certitudine ce e viul. Însă mai sus ai spus: „Dupa parerea mea, noi nu suntem decat niste masinarii biologice”. Deci te-ai referit la om, pe ansamblu, care în afară de corp are și conștiință. Eh, aici e mai greu de împăcat termenul de conștiință cu cel de mașinărie. Și de aia spuneam că un om e mai mult decât o „mașinărie biologică”. Deci nu a fost vorba de „aciditate” din partea mea, ci doar am zis cum văd eu lucrurile la fel cum ai făcut și tu. Cu certitudine sigur că nu știu. Însă strict metafizic vorbind, tot comparând între diverse sisteme filosofice, aș putea spune că am aderat la o concepție sau la o teorie, mă rog, cu privire la reîncarnare. Chiar am deschis un topic pe tema asta la secțiunea filosofie și dacă te interesează subiectul, te invit acolo.

Oki, ești o mașinărie biologică. Ce mai contează? Deși, pe pariu că nu poți explicita sintagma „mașinărie biologică”!

Ca multe altele de genul. Dar, nah, ne mai facem și noi că plouă și mai batem în tastatură.

Nu. Să ne înțelegem. Ayahuasca e un soi de coctail, de bere, de ceai, de băutură sau cum vrei s-o numești, făcută în principal din plantele Banisteriopsis caapi și Psychotria viridis, la care probabil se adaugă și alte ingrediente. Psychotria viridis conține N,N-dimethyltryptamine (DMT), o substanță psyhedelică, un compus chimic halucinogen foarte puternic. LSD-ul este, de asemenea, o substanță chimică sintetizată din nu știu ce - poți găsi istoria pe net. Ambele, atât DMT cât și LSD sunt în categoria compușilor chimici halucinogeni. Deși DMT se pare că e mult mai puternic, ambele sunt folosite și pentru ceea ce tu ai numit „chestii spirituale”. La fel mescalina și probabil că mai sunt și altele o grămadă, conținute în mod natural în diferite plante de pe toate continentele.

Pot. Dar mi se pare ciudat că nu ai auzit de Carlos Castaneda, mai ales că se cam pliază pe ceea ce încerci tu să spui aici. Castaneda a fost un tip care a învățat carte, având chiar un Doctorat în antropologie. Însă gaura-n cer ( a se citi: marele succes) a dat-o cu o serie de cărți, începând cu Învățăturile lui Don Juan, în care-și descrie propriile experiențe spirituale sub îndrumarea maestrului său Don Juan de Matus, un înțelept indian yakui. Cert e că ale lui cărți, (despre care el susținea că sunt fapte autentice, iar alții s-au apucat să demonstreze că-s doar ficțiune), s-au bucurat de un real succes, fiind vândute în milioane de exemplare. Legătura cu ce spui tu colea, e dată de faptul că Don Juan folosea printre altele, ca metodă de antrenament pentru învățăceii săi, dacă putem spune așa, ingerarea periodică și controlată a unor cantități de peyotă, un soi de cactus care crește mai ales prin Peru și care conține un alcaloid psyhedelic cunoscut pentru efectele sale halucinogene, numit mescalină. Se spune că efectele mescalinei sunt comparabile cu cele ale LSD -uli.

Te invitasem deja!...

Oki, oki! Tot un tango, numai pentru dumneavoastră și mine. Dacă vă invit, se pune?

De Revelion io nu beau decât un whisky, o votcă, un vin alb sau roze acolo și o bere, ca să fie treaba bună.

Aha! Deci să înțeleg că, mintenaș, tre' deschis topicul „Revelion virtual 2020 - Care te bagi?”

Doamna Luci, vine Revelionu, să înțeleg că mă invitarți la dans? ... Mercic, doamnă, a fost fain! The second Waltz al lui Shostakovich e unul din favoritele mele! Acum, nah, sper că nu vă supărați dacă le invit la dans și pe Aseneth, Fiero și Enki . Am un tango și-un disco. Mna, să vedem ce-o ieși...

Mei, s-ar putea să-l fac și io acasă. Că nu ne-a ieșit deplasarea! Așa că de va fi, o să apar și eu prin peisaj!

Asta cu defrișările am mai discutat-o, parcă, chiar pe acest topic. E un genocid, o crimă cu consecințe nefaste asupra arealului României. De care este vinovată întreaga clsasă politică. Cu riscul de a fi plictisitor, mai povestesc încă o dată...Cu câțiva ani în urmă am fost într-o excursie în Covasna. Munte, peisaj fain, cabana era undeva sus, pe un platou în care se ajungea urcând cam 25 de minute prin pădure pe un drum forestier în pantă, destul de îngust și cu prăpastie pe partea dreaptă de ți se tăia răsuflarea. Urcând spre cabană cu mașina, din direcția opusă veneau tiruri umplute ochi cu lemne proaspăt tăiate. La început, zâmbind, am zis să le numărăm: 1, 2, 3...15, 16, 17 ... 25, 26, 27...După care n-am mai numărat și n-am mai zâmbit.

O primă precizare. Selecțiile nu-s random. Ci, clar, sunt alese la obiect și cu tendință! Am crezut, pentru moment, că e o postare a lui Carlos Castaneda. După aia, însă, mi-am adus aminte că acesta a murit între timp. Poi, ce să ne învețe psihedelicele despre realitate? Probabil exact ceea ce l-au învățat pe Castaneda, dacă poveștile istorisite de el au avut cât de cât un sâmbure de adevăr. Dar chiar așa, ce o fi învățat Castaneda despre realitate?

Pentru Enki, Hello darkness my old friend, aka, The Sound of Silence

Să nu-mi spui că ți-au plăcut chiar atât de mult Simon and Garfunkel!

Din nefericire, așa e. E greu de crezut că PNL-ul, USR-PLUS, la care s-ar putea adăuga chiar și PMP-ul, vor renunța la orgolii și vor pune umăr la umăr - singura soluție viabilă - ca să înfunde PSD-ul. Cel puțin, realitatea politică din Ro nu prea ne dă speranțe în acest sens.