Teoria Inilor

[octav.c 49]

Uite cum stă treaba. Omul este mai uşor decât apa.

Da, daca are plamanii umpluti cu aer. Daca ii are goliti de aer sau plini cu apa se duce la fund. De aia inecatii sunt cautati cu scafandri.

 

Valabil si pentru celelalte mamifere. Diferenta este ca acestea dau din maini si picioare instinctiv, exact cum trebuie astfel incat sa pluteasca si sa ajunga la mal. Daca ai vazut, toate animalele inoata la fel, in 'caineasca'. Fiinta umana este atat de dieferita de mintea animala a corpului ei, incat instinctul de conservare al acesteia din urma nu mai pot actiona corpul nici macar in situatiile de viata si de moarte.

 

Prin urmare,

Editat Noiembrie 7, 2012 de octav.c

[Athmy 2564]

Nu de tichie impodobita ar fi vorba. Sa-ti exemplific: cineva spune ca lui cel mai mult i-a placut un anume film. Iubeste acel film si recunoaste ca i-a dat un drum si un sens in viata.

"- Despre ce film este vorba?"

"- Nu stiu ce film, nu-l cunosc"

"- Si atunci cum poti sa urmezi ceva ce nu ai vazut?"

"- Dar ce, trebuie sa stiu numarul de pantofi al regizorului ca sa-mi placa filmul? Pe mine ma intereseaza doar esentialul filmului"

"- Pai si daca nu sti despre ce film vorbesti, cum poti sa-i sti esentialul?"

"- Chelului tichie de margaritate ii trebuie, e o vorba."...

 

Cu tot respectul, Athmy, eu unul atat am reusit sa pricep. Probabil ca imi scapa ceva.

 

Dar sti ce-i haios? Si eu cred in ceva, recunosc. Si nici eu nu stiu in ce. Dar incerc sa aflu ce sta in spatele misterului aranjarii atomilor in tot ceea ce experimentam in jurul nostru, viata si legi. Aici, nu este vorba de evolutie intamplatoare jurizata de selectia naturala.

Aici ne lipseste ceva in intelegerea adevarului. Ceva MAJOR.

Si cata vreme nu-l aflu, ma feresc sa ma incadrez in dogme si supertitii.

 

Pai in cazul religiei eu cred ca importante sunt invataturile ei, continutul credintei nu forma ei. Pe mine nu ma intereseaza ce forma are D-zeu, cand in ce an al erei a creat lumea si sa il verific daca este asa sau nu. Pentru mine acestea sunt doar detalii. Deci ma intereseaza cine a fost Iisus, ce a facut pentru noi si ce putem noi face pentru el. Asta ma ajuta in viata. Mai demult am retinut o vorba pe care o aplic pe cat posibil: cand faci un lucru, fa-l pentru D-zeu nu pentru oameni. Mie vorba asta mi se pare geniala. Adica sa tintesti dincolo de lucrurile trecatoare. De aceea vorbesc despre lucruri neesentiale (desi si ele pot fi interesante, nu neg acest aspect). Imagineaza-ti cum ar fi fost lumea fara crestinism, sau fara invataturile din Biblie, fara o "poveste" cum e a lui Iisus. Nu-i asa ca ar fi mult mai saraca spiritual? Crezi ca i-ar fi luat altceva locul, de o importanta similara? Acestea sunt intrebarile importante pentru mine, nu ce este D-zeu si unde salasluieste. Nu ma aventurez pe taramuri necunoscute unde nu am nici o sansa decat sa imi irosesc timpul pretios. Pentru mine ca om altele sunt prioritatile cunoasterii. Cu tot respectul.

 

Iar cat priveste in ceea ce crezi tu, poate fi un lucru major pe care il vei descoperi. Dar ca sa fie incununat cu "succes", tot cu gandul la D-zeu ar trebui sa actionezi, chiar daca nu faci asta constient. Eu cred ca doar asa un lucru capata durabilitate si veritabilitate in constiinta oamenilor (pentru ca asta e subiectul topicului, constiinta). Asa vad eu lucrurile.

 

Eu nu te contrazic, si sunt de acord cu tine, cata vreme analizam povestea sacrificiului, asa, precum un text, o poveste, ca pe Romeo si Julieta lui Shakespeare.

Dar in momentul in care vorbim despre realitate si despre posibilitatea ca constiinta mea de sine sa supravietuiasca viitoarei morti a trupului, povestea ramane poveste si realitatea relitate.

Poate gresesc, poate nu, dar asta este convingerea mea, si nu am de ce sa ma contrazic cu convingerea ta.

 

Daca reusesti sa vezi cu adevarat ce sta in spatele notiunilor Adam si Eva, ai sa intelegi ca Adam este primul om 'fiinta vie', in opinia mea, 'trezita la constiinta'. Stim ca aparitia constiintei a dus la scriere, si asta s-a intamplat, cum spun relicvele gasite, acum cam 6000 de ani. Probabil ca textul se refera la acest moment real al evolutiei spiritului uman, insa cei ce au interpretat textul, au facut-o in mod neintentionat, eronat.

 

Dar toate la timpul lor.

Daca vei avea rabdare si vei citi urmatoarele mele postari, poate vei intelege si crede altfel textele biblice.

 

Tu propui o citire a Bibliei cu aparenta "stiintifica", care schimba fata bibliei definitiv. Nu mai vorbim nici pe departe de credinta in D-zeu, ci de istoria aparitiei "constiintei", cu care inlocuiesti notiunea de D-zeu. Muti centrul de greutate a cartii Biblie de la "mantuire" si "izbavire" printr-un D-zeu care ne ofera viata vesnica, ca rasplata pentru conduita demna pe pamant, la constiinta omului care nu are nevoie decat de invatare, trezire, educare de catre alti oameni in scopul exploatarii potentialului nativ. Deci pui in centru Bibliei Omul, muritor si trecator, care probabil este o fiinta mai evoluata decat animalele dar nimic mai mult, fara nici o religiozitate. Deci ce infaptuiesti tu este pentru om nu pentru "d-zeu" si nu prea cred ca este o teorie viabila. Omul religios are o dimensiune (spirituala) care este cea mai inalta forma a evolutiei lui, si pe care ma tem ca nu ai cum sa o explici in termeni "stiintifici", fara sa il introduci pe D-zeu real si viu in ecuatie. Fiindca altfel se naruieste tot esafodajul.

 

Al cui? Tapul ispasitor al cui?

 

Si nu chiar toate, dar destule... :)

 

 

Tapul ispasitor al oamenilor fara credinta, evident. Un om cu credinta nu poate considera femeia inferioara, e de neconceput. Eu daca dau de un asa specimen nu mai ma intereseaza altceva despre el. Poate chiar sa fie savant de renume mondial. O astfel de parere primitiva dovedeste cat de involuat este de fapt, din pdv uman si spiritual. Chiar daca educatia si normele/aparentele sociale il impiedica sa isi dea arama pe fata, o simpla astfel de parere este de ajuns pentru a imi da seama de varsta lui psihologica, sa zic asa.

 

Dar cine spune sa moara? Doar ca daca s-ar vorbi si infaptui numai adevarul in Biserica, cred ca ar fi o situatie de dorit.

 

Sti ceva Athmy, daca ar exista credinta adevarata, toti preotii ar trebui sa fie vegetarieni.

 

Si vorba aia ca sa faci ce zice preotul nu ce face el, nici nu ar trebui sa existe...

 

Nimeni nu le cere perfectiunea, asta e o greseala. Este de ajuns sa tina post conform calendarului bisericesc (asta este si scopul religiei, modelul si moderatia in toate, nu sa creeze o specie aparte si intangibila de vegetarieni intransigenti). Vorba aceea este ironica si arata ca nici macar pe preoti sa nu ii avem ca model, fiind si ei oameni (evident de altfel, absolutizarea pe pamant este daunatoare), ci doar pe D-zeu ca singur etalon infailibil, adica ceea ce predica popa. Si ajungem la vorba amintita in care eu cred, sa infaptuim pentru D-zeu nu pentru lumea asta trecatoare. Cu alte cuvinte, sa dam cezarului ce i se cuvine (si preotii au rolul lor benefic, ar trebui) si lui D-zeu ce ne cere D-zeu (sa credem).

[octav.c 49]

Pe mine nu ma intereseaza ce forma are D-zeu, ...

 

... cand faci un lucru, fa-l pentru D-zeu nu pentru oameni.

 

...nu ce este D-zeu si unde salasluieste. Nu ma aventurez pe taramuri necunoscute unde nu am nici o sansa decat sa imi irosesc timpul pretios.

 

Iar cat priveste in ceea ce crezi tu, poate fi un lucru major pe care il vei descoperi. Dar ca sa fie incununat cu "succes", tot cu gandul la D-zeu ar trebui sa actionezi, chiar daca nu faci asta constient.

 

Eu cred ca doar asa un lucru capata durabilitate si veritabilitate in constiinta oamenilor (pentru ca asta e subiectul topicului, constiinta). Asa vad eu lucrurile.

 

... Omul religios are o dimensiune (spirituala) care este cea mai inalta forma a evolutiei lui, si pe care ma tem ca nu ai cum sa o explici in termeni "stiintifici", fara sa il introduci pe D-zeu real si viu in ecuatie. Fiindca altfel se naruieste tot esafodajul.

 

Si ajungem la vorba amintita in care eu cred, sa infaptuim pentru D-zeu nu pentru lumea asta trecatoare.

 

Dumnezeu...

 

Imi place sa cred ca stiu ce este Dumnezeu. Nu am aflat si cine este.

Si ce stiu eu, stim cu totii, Athmy, dar ceva parca ne impiedica, sa recunoastem.

 

In primul rand, Dumnezeu este numele dat de oamenii credinciosi unei forte creatoare.

 

Tot o forta creatoare studiaza si stiinta, forta care trebuie sa fi creat aceasta armonie si interactiune perfecta, aceasta ecuatie mai mult decat miraculoasa a vieti si a existentei formei de manifestare energetica perceputa de noi toti ca si materie.

 

Si credinciosii si ateii cauta de fapt o aceeasi forta creatoare, acelasi mister atat de greu de inteles ca poate va si ramane un mister pana sa ajungem sa evoluam suficient pentru a o cunoaste... Poate ca ne vom sfarsi inainte de a o intelege.

 

Si stiinta si credinta privesc spre acelasi lucru, culmea, stand spate in spate!

 

 

 

Stii, Athmy, cum vad eu lucrurile?

 

Omul credincios priveste cu teama oceanul de pe tarm, crezandu-l nemarginit. Mai mult, religia lui nu-i permite sa intre in ocean sa-l cerceteze indeaproape, considerand ca asta ar supara oceanul.

 

Omul de stiinta, un ateu ce a scapat de teama, mai intai a bagat un deget in ocean, apoi toata mana urmata de un picior, iar in final a intrat cu totul si a invatat sa inoate. De ceva vreme inoata in larg, convins fiind ca va demonstra, atat siesi cat si credinciosilor, ca oceanul are margini.

Si a tot inotat, scrutand periodic zarea, pana a inteles ca oceanul este mult prea mare ca sa poata fi traversat inot. Si nu va mai dura mult pana cand se va reintoarce inapoi pe tarm.

 

Oceanul este Dumnezeu.

 

Eu cred ca nici unul nici altul nu sunt nemarginite, dar pentru a-l putea cuprinde cu intelegerea mintii omenesti, trebuie mai intai sa recunoasca si credinciosul si ateul ca exista un singur ocean, un singur mister, o singura forta creatoare.

 

In zilele noastre, si religia si stiinta spun ca Dumnezeu este o fiinta. Diferenta este ca unii o cred reala, iar ceilalti, inchipuita. Dar amandoi considera ca forta numita Dumnezeu este o fiinta.

 

UITE:

 

" 1. Ființă supranaturală, considerată în credințele religioase drept creatoare a lumii și cea care determină destinul oamenilor." DEX

 

 

Sa asteptam, mai intai, ca stiinta sa revina pe tarm.

Si cum spuneam, Teoria Inilor ar putea fi, nu un far, ci o mica sclipire ce indica tarmul, in noapte. :)

Editat Noiembrie 8, 2012 de octav.c

[Marinel 803]

Pai in cazul religiei eu cred ca importante sunt invataturile ei, continutul credintei nu forma ei.

Tu nu ai de fapt nevoie de Dumnezeu, ci de credinţă.

Nu realizezi că, de fapt Credinţa este un prieten

[octav.c 49]

Omul credincios priveste cu teama oceanul de pe tarm, crezandu-l nemarginit. Mai mult, religia lui nu-i permite sa intre in ocean sa-l cerceteze indeaproape, considerand ca asta ar supara oceanul.

 

Omul de stiinta, un ateu ce a scapat de teama, mai intai a bagat un deget in ocean, apoi toata mana urmata de un picior, iar in final a intrat cu totul si a invatat sa inoate. De ceva vreme inoata in larg, convins fiind ca va demonstra, atat siesi cat si credinciosilor, ca oceanul are margini.

Si a tot inotat, scrutand periodic zarea, pana a inteles ca oceanul este mult prea mare ca sa poata fi traversat inot. Si nu va mai dura mult pana cand se va reintoarce inapoi pe tarm.

 

Oceanul este Dumnezeu.

 

Si Credinta este ţărmul...

 

...ţărmul ca imprejmuieste intreg oceanul.

 

Numai cand vom fi cu totii pe acelasi ţărm, vom putea porni cunoasterea adevarata.

Editat Noiembrie 9, 2012 de octav.c

[Athmy 2564]

Si credinciosii si ateii cauta de fapt o aceeasi forta creatoare, acelasi mister atat de greu de inteles ca poate va si ramane un mister pana sa ajungem sa evoluam suficient pentru a o cunoaste... Poate ca ne vom sfarsi inainte de a o intelege.

 

Si stiinta si credinta privesc spre acelasi lucru, culmea, stand spate in spate!

 

 

 

Stii, Athmy, cum vad eu lucrurile?

 

Omul credincios priveste cu teama oceanul de pe tarm, crezandu-l nemarginit. Mai mult, religia lui nu-i permite sa intre in ocean sa-l cerceteze indeaproape, considerand ca asta ar supara oceanul.

 

Omul de stiinta, un ateu ce a scapat de teama, mai intai a bagat un deget in ocean, apoi toata mana urmata de un picior, iar in final a intrat cu totul si a invatat sa inoate. De ceva vreme inoata in larg, convins fiind ca va demonstra, atat siesi cat si credinciosilor, ca oceanul are margini.

Si a tot inotat, scrutand periodic zarea, pana a inteles ca oceanul este mult prea mare ca sa poata fi traversat inot. Si nu va mai dura mult pana cand se va reintoarce inapoi pe tarm.

 

Oceanul este Dumnezeu.

 

Eu cred ca nici unul nici altul nu sunt nemarginite, dar pentru a-l putea cuprinde cu intelegerea mintii omenesti, trebuie mai intai sa recunoasca si credinciosul si ateul ca exista un singur ocean, un singur mister, o singura forta creatoare.

 

In zilele noastre, si religia si stiinta spun ca Dumnezeu este o fiinta. Diferenta este ca unii o cred reala, iar ceilalti, inchipuita. Dar amandoi considera ca forta numita Dumnezeu este o fiinta.

 

UITE:

 

" 1. Ființă supranaturală, considerată în credințele religioase drept creatoare a lumii și cea care determină destinul oamenilor." DEX

 

 

Sa asteptam, mai intai, ca stiinta sa revina pe tarm.

Si cum spuneam, Teoria Inilor ar putea fi, nu un far, ci o mica sclipire ce indica tarmul, in noapte. :)

 

Ok, in aceste conditii teoria ta se anunta interesanta. Adica aspira atat de sus incat daca ar realiza macar jumatate din ce isi propune, ar fi chiar un miracol :) Bineinteles ca depinde de tine sa o concepi, presupun. Cum va fi ea receptionata este partea a doua, care nu mai tine atat de mult de tine, ci de continutul mesajului, de "influenta" lui.

 

Acum sa iti spun un lucru, cat de circumspect esti in legatura cu credinciosii, tot cred ca teoria ta asa cum se anunta poate avea succes fie la credinciosi (daca atingi partea umana a legaturii D-zeu/forta creatoare si om), fie la atei (daca te vei axa pe demontarea ideii de D-zeu real si vei miza pe cea de D-zeu plasmuit). Cale de mijloc nu prea vad. Deocamdata din ce am citit am observat ca esti neutru, ca si cum ai face comentarii literare de interpretare a unui text nescris de tine, care este in programa scolara si se vrea decodificat (iar aceasta decodificare este cel putin neobisnuita). Bineinteles ca Adam si Eva pot fi asemuiti cu orice semnifica inceput, descoperire, intoarcerea la origini, etc. Dar simbolurile sunt doar nume noi a ceva cunoscut, fiindca been there done that. Vei putea vorbi si despre D-zeu, pe el il intelegi prin periplul omului religios? As fi tare curioasa unde se plaseaza viziunea ta in raport cu D-zeu. In afara de "povestile" pe care le stim, exista si altceva, chiar o fiinta pe care o poti aduce mai aproape de constiinta umanitatii, a ateilor si crestinilor deopotriva? Fiindca atunci cu totii am avea de castigat.

 

Gresesti cand crezi ca unui credincios ii este teama sa inoveze. El il cauta necontenit pe D-zeu peste tot, in orice clipa il are cu el in minte, suflet. Nu este un fel de blazat care stie el mai bine ca altii (necredinciosi) si isi pazeste cu infrigurare credinta sa nu i-o fure cineva sau sa o piarda din nebagare de seama. Intr-un fel, credinta te invata sa nu iti fie teama decat de bunul D-zeu, adica sa crezi ca doar fara el are de ce iti fie frica, si cam atat. Nu ne este frica sa il pierdem mai mult decat le este frica ateilor sa il descopere :)

 

Si astea fiind spuse, si introducerea facuta, sunt curioasa sa iti vad realizarile :)

 

Tu nu ai de fapt nevoie de Dumnezeu, ci de credinţă.

Nu realizezi că, de fapt Credinţa este un prieten îndoielnic, iar Îndoiala este un prieten credincios.

 

Marinel, eu cu tine am mai vorbit si ne-am inteles la fel. Nu am ce sa realizez cand nu faci decat sa iti expui propria credinta.

 

Tu nu ai de fapt nevoie de Dumnezeu, ci de credinţă.

 

Am nevoie de D-zeu pentru speranta. Tu ce speri in legatura cu fiintele dragi tie?

Editat Noiembrie 9, 2012 de Athmy

[octav.c 49]

Ok, in aceste conditii teoria ta se anunta interesanta. Adica aspira atat de sus incat daca ar realiza macar jumatate din ce isi propune, ar fi chiar un miracol :) Bineinteles ca depinde de tine sa o concepi, presupun. Cum va fi ea receptionata este partea a doua, care nu mai tine atat de mult de tine, ci de continutul mesajului, de "influenta" lui.

 

Acum sa iti spun un lucru, cat de circumspect esti in legatura cu credinciosii, tot cred ca teoria ta asa cum se anunta poate avea succes fie la credinciosi (daca atingi partea umana a legaturii D-zeu/forta creatoare si om), fie la atei (daca te vei axa pe demontarea ideii de D-zeu real si vei miza pe cea de D-zeu plasmuit). Cale de mijloc nu prea vad. Deocamdata din ce am citit am observat ca esti neutru, ca si cum ai face comentarii literare de interpretare a unui text nescris de tine, care este in programa scolara si se vrea decodificat (iar aceasta decodificare este cel putin neobisnuita). Bineinteles ca Adam si Eva pot fi asemuiti cu orice semnifica inceput, descoperire, intoarcerea la origini, etc. Dar simbolurile sunt doar nume noi a ceva cunoscut, fiindca been there done that. Vei putea vorbi si despre D-zeu, pe el il intelegi prin periplul omului religios? As fi tare curioasa unde se plaseaza viziunea ta in raport cu D-zeu. In afara de "povestile" pe care le stim, exista si altceva, chiar o fiinta pe care o poti aduce mai aproape de constiinta umanitatii, a ateilor si crestinilor deopotriva? Fiindca atunci cu totii am avea de castigat.

 

Gresesti cand crezi ca unui credincios ii este teama sa inoveze. El il cauta necontenit pe D-zeu peste tot, in orice clipa il are cu el in minte, suflet. Nu este un fel de blazat care stie el mai bine ca altii (necredinciosi) si isi pazeste cu infrigurare credinta sa nu i-o fure cineva sau sa o piarda din nebagare de seama. Intr-un fel, credinta te invata sa nu iti fie teama decat de bunul D-zeu, adica sa crezi ca doar fara el are de ce iti fie frica, si cam atat. Nu ne este frica sa il pierdem mai mult decat le este frica ateilor sa il descopere :)

 

Si astea fiind spuse, si introducerea facuta, sunt curioasa sa iti vad realizarile :)

 

 

Stiu ca ce spun acum suna urat, off topic, chiar si interzis de regulamentul forumului (daca nu ma insel), dar fie ce-o fi:

iti multumesc!

 

Cuvintele tale mi-au umplut rezervorul de vointa, si crede-ma ca nu glumesc deloc.

 

Ok, in aceste conditii teoria ta se anunta interesanta. Adica aspira atat de sus incat daca ar realiza macar jumatate din ce isi propune, ar fi chiar un miracol :) Bineinteles ca depinde de tine sa o concepi, presupun. Cum va fi ea receptionata este partea a doua, care nu mai tine atat de mult de tine, ci de continutul mesajului, de "influenta" lui.

 

Sunt perfect constient de miza, Athmy.

 

Nu trebuie sa o concep, ea a fost dintotdeauna aici, in fata noastra. Si oricine va realiza, ii va vedea si 'camuflajul'.

Rolul meu este simplu, trebuie doar sa o arat. Rolul celorlalti este mai complicat, ei trebuie sa o vada.

 

... cred ca teoria ta asa cum se anunta poate avea succes fie la credinciosi, fie la atei. Cale de mijloc nu prea vad.

 

Chiar calea de mijloc si este. La granita dintre ei se afla adevarul.

 

Deocamdata din ce am citit am observat ca esti neutru, ca si cum ai face comentarii literare de interpretare a unui text nescris de tine, care este in programa scolara si se vrea decodificat (iar aceasta decodificare este cel putin neobisnuita).

 

Este intradevar foarte greu sa mergi pe sarma, mai ales ca toti fac tot posibilul sa cazi. Ce tu vezi a fi neutralitate, pentru mine este echilibristica.

 

In afara de "povestile" pe care le stim, exista si altceva, [...] pe care o poti aduce mai aproape de constiinta umanitatii, a ateilor si crestinilor deopotriva? Fiindca atunci cu totii am avea de castigat.

 

 

De existat, exista... O simti si tu, si orice fiinta umana, mai mult sau mai putin intens. Iar cautarea adevarului este chemarea ei.

Editat Noiembrie 9, 2012 de octav.c

[Athmy 2564]

Astea cu multumirile impotriva regulamentului m-a facut sa zambesc. Oricum, nu ai ce sa imi multumesti, deocamdata n-am prea inteles nimic din teoria ta si te-am tras putin de limba sa ma dumiresc daca imi explici mai pe inteles. Desi am senzatia ca ne-am cam indepartat de subiect, adica de teoria in sine.. Am oroare de teorii, ma fac sa ma gandesc la scoala si la efortul de a invata fizica si chimie cand nu ai inca toate instrumentele necesare. Dar sper sa nu fie chiar atat de rau.. :)

[octav.c 49]

As fi tare curioasa unde se plaseaza viziunea ta in raport cu D-zeu.

Imi place sa cred ca intr-un raport de inspiratie.

 

Gresesti cand crezi ca unui credincios ii este teama sa inoveze. El il cauta necontenit pe D-zeu peste tot, in orice clipa il are cu el in minte, suflet.

 

Greseam daca as fi gandit asta. Nu credinciosului ii este teama sa inoveze, ci religiei.

 

Mă

[GeoFiloRo 374]

Iarăşi ai ratat. Tocmai că nu reprezint ştiinţele exacte, ci geologia şi geomorfologia, două ştiinţe care se caracterizează prin caracterul probabilistic al teoriilor -

Dar nu este locul aici să discutăm părerile mele.

Din contra, daca parerile tale sunt probabilistice/inexacte, le putem discuta aici pe forumul de filosofie. Diferenta între George Vâslan si GeoFiloRo este ca primul se ocupa ca si tine cu geomorfologia formelor terestre, în timp ce al doilea, se ocupa cu studiul analitic al formelor de expresie inexacte, sau mai bine spus al doxei, opiniilor/parerilor.

Unde mai pui ca George vine din greaca, Ghiorghios/cultivator de pamânt. Unul este Geo-cultivatorul materiei brute/grosiere, si altul Geo-cultivatorul subtilitatilor materiei cenusii. :read:

 

geo-morfo-logia...adica multiplicitatea infinita a formelor materiei brute sau subtile este sustinuta de Logos.

 

 

Chiar daca au mult sens vorbele tale, nu au nici o legatura cu subiectul in discutie.(...) nestinta mersului pe bicicleta nu este mortala.

Asadar influentate. Ca d'aia-i zice Teoria influentei, Teoria inilor...

Cu alte cuvinte, subiectul tau de discutie, din lipsa de sens, nu are nevoie de sensul vorbelor mele. :beee:

 

Teoria influentei automobilistice pe patru roti, nu este tot una cu echilibristica pe una sau doua roti...aluzie la studiul analitic cu ajutorul silogismului_doua premise (majora,minora) si o concluzie. :think:

Editat Noiembrie 11, 2012 de GeoFiloRo