Minciuni vandute de industria alimentara

Industria alimentara mentine un control absolut asupra calitatii hranei vandute maselor, iar in produsele prezentate drept „foarte hranitoare si sanatoase", sunt incluse si lucruri de care n-ati vrea sa stiti ca au intrat in lantul trofic. Si totusi, acele „lucruri" sunt acolo, in mezeluri, sucurile de fructe, iaurturi, prajituri si chiar fructe.

1. Ingredientul secret: lemnul. De fapt, nu-i vorba despre rumegus sau bucatele hranitoare de lemn de cea mai buna calitate (poate doar in Coreea de Nord) incluse in compozitia painii si produselor de patiserie, ci de celuloza. Este prezenta in multe produse de panificatie, patiserie, mascata sub diverse denumiri scrise pe ambalaj cu litere atat de mici ca v-ar trebui o lupa groasa ca o banchiza ca sa le puteti citi. Celuloza poate oferi si textura necesara hranei procesate excesiv si inlocuieste, cu succes, ingrediente traditionale cum ar fi faina si uleiul. Cum celuloza este chiar ieftina, nimeni nu are nimic impotriva prezentei ei. Problema este ca nu este deloc digerabila, si nu are nicio valoare nutritiva.

2. Suc de portocale – „proaspat si sanatos". Majoritatea etichetelor de pe sticlele de suc din supermarket pretind ca lichidul viu colorat din interiorul PET-ului este „suc cu pulpa de fructe" sau ca este „100% natural", „fara concentrate", „fara indulcitori". Din nefericire, majoritatea ofertelor nu sunt decat un suc procesat, care a fost, la origine, de fructe. Sucul „proaspat stors" a fost procesat cam cu un an in urma, industrial. Majoritatea producatorilor storc portocalele prin mijloace mecanice, arunca pulpa, toarna sucul rezultat in rezervoare imense si tin licoarea acolo si un an de zile daca este necesar. Nefiind vin, sa dobandeasca savoare prin invechire, sucul de portocale depozitat astfel isi pierde orice gust. Statut deja, este saturat cu conservanti. Bineinteles, chimistii industriei alimentare stiu ce sa faca cu el: colorantii potriviti si aditivii necesari pentru ca zeama din rezervor sa-si recastige culoarea si gustul de portocale. Sau orice alt gust este necesar dupa indicatiile de pe eticheta. De cele mai multe ori, pachetele de chimicale din suc nu apar pe ambalajul frumos colorat.

3. Hamburgeri cu amoniac. Precizarea ca „hamburgerii nostri sunt facuti din carne de vita 100%, adusa de la producatorii locali" ar trebui sa-i asigure pe consumatorii de fast-food ca tocmai mananca ceva bun si sanatos, pe deplin natural. Oroarea provine din faptul ca in multe cazuri carnea tocata este conservata printr-un procedeu care include si trecerea prin vapori de amoniac. Acesta ucide orice urma de E.coli, procesul afecteaza atat gustul carnii cat si calitatile sale naturale. Procedura este inventia unei companii americane, BeefProducts Inc. care ofera circa 70% din carnea de hamburgeri din SUA, insa metoda a facut prozeliti si prin alte parti.

muffins cu afine

4. Afinele false din delicioasele muffins. Se stie cum se poate face supa de pui fara pui (nu mai pui, si gata!), dar se stiu mai putine despre prajiturele cu afine fara afine. Englezii si nu numai ei, sunt mari amatori de muffins cu afine. De fapt, afinele sunt prezente in foarte multe lucruri bune de mancat, atat de multe incat, in mod normal, cantitatea produsa n-ar fi suficienta. Asadar, s-a trecut la… falsificarea afinelor. „Fructele" din prajiturele au devenit niste produse artificiale, facute din diverse combinatii de sirop de porumb si ingrediente care pot fi gasite si in „Trusa micului chimist" sau in orice laborator scolar. Uneori, producatorii camufleaza combinatiile chimice in produse cu denumiri precum „Fulgi de afine" sau „Batoane cu afine", numai bune pentru un mic dejun cu lapte cald, 100% natural (provenit din lapte praf).

Chinezii stiu o vorba:

„Chiar si cea mai umila broasca testoasa poate hrani 1 milion de oameni".

Pui nu pui si gata supa de pui. Restul face parte din talentele de scamator ale industriei alimentare, pe cale sa rezolve problema resurselor naturale limitate de pe aceasta planeta.