acces realitate 1081 Raportează post Postat Mai 29, 2011 libertatea nevoia ta de exprimare cu eficienta si splendoarea unui act artistic sunt doua lucruri diferite Nu neg ce spui, dar nu voi plafona splendoarea, la ceea ce unii apreciaza ca fiind un act artistic, numai asa pt. ca au apreciat ei asta. 1 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Ea. 8993 Raportează post Postat Mai 29, 2011 Tu ai o problema cu autoritatea nu cu arta in general . 1 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
acces realitate 1081 Raportează post Postat Mai 29, 2011 La cate probleme consider eu ca am ce mai conteaza una pe care mi/o atribui tu. O sa iti dau un exemplu de frumos despre care multi spun ca e urat. Pe mine ma fascineaza cladirile moderne imbracate la exterior cu coperine din sticla, sunt cele mai frumoase constructii. E, ce zici de asta? Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Abbie M. 6295 Raportează post Postat Mai 29, 2011 (editat) Eu nu inteleg un lucru nici sa ma omori, de ce vrem noi oamenii sa standardizam, sa aliniem, sa indosariem, sa uniformizam, sa catalogam, sa clasicizam frumosul, frumusetea? Eu pot explica la modul urmator. Exista alb, negru si gri, in orice domeniu. Majoritatea lucrurilor sunt percepute ca fiind gri, adica definite prin ''relativ'' + ... E o certitudine insa ca nu poti face alb din negru si viceversa. Nu poti face parfum dintr-o duhoare si nu poti face ceva frumos din ceva hidos, cum era prezentata in acel documentar o capatana de animal cu mustele roind in jurul ei, vrand sa treaca drept arta. Oricum ai lua-o, nu exista nimic frumos sau inaltator in materia care putrezeste. Cu atat mai putin cand vrei sa ilustrezi omul, si nu gasesti nimic mai relevant la el decat excrementele sau cadavrul devorat de viermi. Nu este nimic intamplator aici. Uratul este ridicat la rang de frumos pentru ca inversarea valorilor trebuie sa fie totala; nu poate fi crutat nimic. Nu pun la indoiala simtul lor deosebit in a aprecia si evidentia frumosul, dar pt. numele eternitatii, nu indesati frumosul in traista cea mica a vremurilor trecute sau actuale, frumosul e un spirit (nu personific), si nu ne e permis sa impunem limitare incomensurabilitatii sale. Ceea ce spui e adevarat in teorie, dar trebuie sa recunosti ca exista si limite. Multi dintre noi ne pricepem la teorie desconsiderand exemplele practice. Nu poti spune ca pe baza acestui principiu, orice poate fi considerat arta. In alta ordine de idei... ce se intampla azi nu are nici o legatura cu dorinta unor indivizi mai noncomformisti de a se exprima. Insusi Platon spunea ca orice aspect cultural vine de sus, este aprobat, promovat si uneori indesat pe gatul populatiei cu un scop. In acelasi mod, nihilismul, morbiditatea, scatofilia, obsesia pentru hidos care predomina astazi sunt promovate cu un scop, si anume cel de a anula orice era sublim inainte si starile aferente contemplarii artei. Ca traire, cea de astazi poate soca, cel mult, dar nu ofera nimic sublim. Nu neg ce spui, dar nu voi plafona splendoarea, la ceea ce unii apreciaza ca fiind un act artistic, numai asa pt. ca au apreciat ei asta. Nu era vorba despre plafonare, ci despre antiteza. Pot sa iti placa 50 de genuri muzicale foarte diferite, dar harsaitul furculitei pe cratita de aluminiu nu poate fi niciodata muzica. Editat Mai 29, 2011 de Finnian 1 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Ea. 8993 Raportează post Postat Mai 29, 2011 (editat) La cate probleme consider eu ca am ce mai conteaza una pe care mi/o atribui tu. O sa iti dau un exemplu de frumos despre care multi spun ca e urat. Pe mine ma fascineaza cladirile moderne imbracate la exterior cu coperine din sticla, sunt cele mai frumoase constructii. E, ce zici de asta? pune o poza sa ma prind . nu e o gluma Finnian a argumentat foarte bine vis-a-vis de acest subiect Editat Mai 29, 2011 de Ea. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Abbie M. 6295 Raportează post Postat Mai 29, 2011 (editat) Am gasit o sinteza a cuiva, care evidentiaza foarte bine faptul ca atunci cand orice se poate numi arta, sau muzica, aceste notiuni sunt de fapt anulate.Mai mult, spune bine nenea asta, atunci cand orice hidosenie poate fi arta, la ce bun scolile de arta, la ce bun profesorii, la ce bun notiunea de ''talent''? In virtutea caror principii si criterii mai evalueaza ei asa-zisa arta si de ce mai platesc oamenii galeti de bani pentru a beneficia de indrumarea acestor profesori, cand pentru a mazgali pe hartie sau pentru a sculpta ceva indescifrabil nu e nevoie de nici o tehnica, pricepere sau indrumare? Editat Mai 29, 2011 de Finnian 1 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Ea. 8993 Raportează post Postat Mai 29, 2011 Eu cred ca ideea de fapt e sa nu o dai in limitare si aroganta . Artistul e insusi prin definitie o creatie ce se dezvolta pe tot parcursul vietii sale Sa realizezi ca teatrul , sculptura , pictura , fotografia sau oricare alta arta trec prin tine nu tu prin ele :) E un mare dar pe care il poti constientiza Frumusetea ca valoare e sa traiesti inauntrul ei si sa te mentii asa 2 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Fiero 23210 Raportează post Postat Mai 29, 2011 Eu nu inteleg un lucru nici sa ma omori, de ce vrem noi oamenii sa standardizam, sa aliniem, sa indosariem, sa uniformizam, sa catalogam, sa clasicizam frumosul, frumusetea? Adica eu ar trebui sa ma raportez la frumos conform criteriilor de apreciere ale marilor artisti ai secolelor trecute? Mai bine ma duc la dracu', asta e inchizitie nu cenzura. Nu pun la indoiala simtul lor deosebit in a aprecia si evidentia frumosul, dar pt. numele eternitatii, nu indesati frumosul in traista cea mica a vremurilor trecute sau actuale, frumosul e un spirit (nu personific), si nu ne e permis sa impunem limitare incomensurabilitatii sale. :good: Nici eu nu inteleg. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
impresie 944 Raportează post Postat Mai 29, 2011 (editat) http://creativemonkeyz.com/la-cafea/christopher-boffoli/ asta e arta sau doar pricepere? :) Este doar o idee, ba chiar una banala, in urma unei asocieri. Iar acolo nu este pricepere, decat daca el a creat acele personaje. Apoi, priceperea iese din discutie, fiind implicita si necesara, ca arta sa aiba frumusete si pentru altul. Cuiva nepriceput, mereu ii va lipsi frumosul artei sale, atribuit din exterior, desi mereu va fi frumos din interiorul lui. Trecand la alt context, tu ce spui: ideea, ea insasi, este departe de a fi arta, ideea este arta sau arta este idee ? Fiecare isi are frumosul ei, Frumosul ideii si Frumosul obiectului artei. In ce masura interfereaza acesti frumosi ? Editat Mai 29, 2011 de Interpus Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
acces realitate 1081 Raportează post Postat Mai 30, 2011 Eu pot explica la modul urmator. Exista alb, negru si gri, in orice domeniu. Majoritatea lucrurilor sunt percepute ca fiind gri, adica definite prin ''relativ'' + ... E o certitudine insa ca nu poti face alb din negru si viceversa. Nu poti face parfum dintr-o duhoare si nu poti face ceva frumos din ceva hidos, cum era prezentata in acel documentar o capatana de animal cu mustele roind in jurul ei, vrand sa treaca drept arta. Oricum ai lua-o, nu exista nimic frumos sau inaltator in materia care putrezeste. Cu atat mai putin cand vrei sa ilustrezi omul, si nu gasesti nimic mai relevant la el decat excrementele sau cadavrul devorat de viermi. Nu este nimic intamplator aici. Uratul este ridicat la rang de frumos pentru ca inversarea valorilor trebuie sa fie totala; nu poate fi crutat nimic. Inteleg ce vreti voi sa spuneti, tocmai de aceea am si intervenit asa "brutal", deoarece oamenii, inclusiv eu, au tot facut ce spuneti voi si au ajuns sa cada in propria lor cursa, s/au trezit inlantuiti de propriile lor dogmatizari ( o, de ne/am fi trezit). Recunosc, nu am masura faptica la ceea ce o sa spun, dar consider ca nu gresesc in afirmatie; un om care are o stare fiintiala suficient de inaltata categorig poate sa vada frumosul chiar si in ceva hidos deoarece el nu se opreste ca noi la ideea descompunerii, duhorii, ingretosandu/se de ele, ci transcende marginirea ideestica respectiva, catre sublimitatea multiversurilor ce se descompun, el contempla desfacerea lumilor biologice si adulmeca cu nesat, moleculele-multiversuri la randul lor, care invadeaza senzorii sai receptori. Nu era vorba despre plafonare, ci despre antiteza. Pot sa iti placa 50 de genuri muzicale foarte diferite, dar harsaitul furculitei pe cratita de aluminiu nu poate fi niciodata muzica. Corect, nu poate, cu conditii ca acel om sa nu fie suficient de evoluat (am zis, nici eu nu sunt). pune o poza sa ma prind . nu e o gluma Finnian a argumentat foarte bine vis-a-vis de acest subiect Poza? De unde poze? Stai sa vad daca e ceva pe net care ... Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
