Frumusetea ca valoare

[acces realitate 1081]

Sper ca nu am scris astfel incat perceptia cuiva sa fie o jignire, departe de mine acest gant, ma exprim eu dificil, asta e toata hiba, in "inima" mea insa am fost curat cand am scris. :)

[Abbie M. 6295]

Corect, nu poate, cu conditii ca acel om sa nu fie suficient de evoluat (am zis, nici eu nu sunt).

 

LOL. Asta e cea mai mare capcana a vremurilor noastre.Si multi cad in ea.

Ni se baga pe gat ideea ca albul poate fi negru si viceversa, cu conditia sa fim suficient de evoluati, initiati incat sa putem percepe asta. Din nefericire imboldul de a percepe realitatea pe dos nu se rezuma la lucruri concrete cum ar fi pictura, sculptura, muzica etc. Asta e doar punctul de pornire. Rezultatul final este a considera ce era odata o valoare, o banalitate, si ce era odata scarbos, neutru sau chiar pozitiv. In orice aspect al vietii.

 

Spunea bine cineva ca omul, cu suficienta munca de convingere, poate fi indoctrinat cum ca zapada e neagra, daca asta aude toata viata lui, orice i-ar spune ochii.

Asa si noi astazi suntem incurajati sa negam pana si instinctele si simturile de baza cand analizam realitatea. Alti ''evoluati'' spun ca durerea poate fi placere si ca sa iti biciuesti partenerul sexual e ceva sublim. Noua ne e jena sa ii numim bolnavi, sau poate doar nu vrem sa ne atragem antipatia lor, si preferam sa credem ca ei au ajuns in alte dimensiuni ale perceperii realitatii, care ne sunt inaccesibile noua, profanilor. Si nu numai ca nu respingem ideile lor, ba chiar le admiram, ca sunt originale, iesite din tipar.

 

Asa se duce lumea de rapa. :)

 

Lumea asta are o logica a ei, care nu poate fi negata. Nu stiu daca ai mirosit vreodata un animal mort, lasat pe marginea drumului. Nu poti preface acea senzatie in altceva, este imposibil.Repulsia, respingerea este ceva normal si se manifesta prin toate simturile - vizual, olfactiv, tactil, auditiv si gustativ. Este ceva care tine de instinctul de supravietuire in primul rand. Musti din ceva stricat, simti gustul si scuipi inainte sa inghiti si sa iti faca rau la stomac. La fel si cu mirosul.

Sunetele de asemenea ne afecteaza, si cele agresive sunt detectate pana sa devina prea puternice si sa cauzeze probleme.

Ce se intampla cand simturile sunt antrenate prin vointa proprie sa functioneze pe dos? Un preot explica foarte bine acum multi ani,in multe practici bolnave este vorba de vointa omului care nu vrea sa se mai supuna legilor firii si le inventeaza pe ale lui. Asa ajung unii sa perceapa durerea ca placere si sa se auto-mutileze, sa isi bea urina, sa practice scatofilia samd. Iti dai seama ca lucrurile astea numai sanatoase nu sunt.

 

Bine, unii pot spune ca in cazul artei situatia este alta, ca e perceputa conform unor prejudecati samd si ca daca ele nu ar exista, oameni ar fi mai deschisi, bla bla bla. Dar cand disociem anumite imagini de modul in care le-am percepe normal, doar pentru ca este vorba despre arta, putem sa o dam si in alte lucruri. De pilda, daca un cadavru uman putrezind ne poate parea frumos, de ce nu si scena unei decapitari, a unei strangulari sau a unui viol? Cat va mai trece pana cand omul va vedea ceva sublim si acolo, daca abandoneaza orice criteriu care il ghideaza in mod normal?

Editat Mai 30, 2011 de Finnian

[acces realitate 1081]

Stai, stai, opreste/te putin, uf, sa imi trag putin sufletul.

Daca nici pe un forum, daca nici la filozofie nu ne permitem noua insine sa zburam in libertate, atunci, cand si unde?

In realitatea clasica? cine dintre noi o poate face acolo? Acolo e placerea dar mai ales durerea, acolo e viata dar e plin de "catre moarte".

Sa stii ca nu neg nicicum ce zici tu, am specificat de cateva ori ca nu am masura faptica a unei asemenea inaltari, dar nu voi avorta libertatea mintii mele, din cauza unor posibile agresiuni reale sau presupuse.

Nu spun sa aruncam tot ce se considera arta clasica si sa o inlocuim cu hidosenii, spun insa ca nu ne/ar strica sa ne destupam la mine (din nou, nu ma refer la tine sau la cineva anume, eu insumi nu sunt suficient de destupat la minte si mai ales nu sunt evoluat).

Cea mai mare patima a umanitatii (pentru ca ai dat ex. de ceea ce spunea un preot), este habotnicia de orice fel, indiferent de domeniu, ea se poate manifesta inclusiv in arta, religie, spiritualitate, stiinta (filozofie).

 

Si, sa nu incurcam lucrurile, una e un cadavru, alta o dcapitare, una e sa cumperi peste mort deja, alta sa cumperi peste viu din hala de peste pe care ti/l omoara pe loc.

Stii cum s/a spus la Gdansk: "daca nu se gasea nimeni care sa apase pe tragaci, nimeni nu murea"

[Abbie M. 6295]

Nu mi-o lua in nume de rau. Nu asta a fost intentia.

 

Vreau doar sa subliniez faptul ca faci exact ceea ce iti propui sa eviti. Tu insuti recunosti ca acele lucruri nu iti par frumoase, dar ca prin prisma unora mai evoluati, sunt. Atunci situatia nu se deosebeste cu nimic de cea in care oamenii ascultau doar parerea ''expertilor'' pe care tu ii renegi, negandu-si propria libertate. Tot nu iti permiti tie insuti sa percepi ceea ce vezi cu propriile simturi.

 

Asta este marea pacaleala. Inainte, chiar daca oamenii de azi spun ca arta era mai ''rigida'', nu aveai nevoie de nici un expert pentru a ti-o explica sau pentru a te ajuta sa te bucuri de ea, indiferent de educatia personala. Pentru ca se baza pe lucruri unanim acceptate, in mod natural. Astazi, da, este deseori nevoie de o sfortare si de o interventie din afara pentru a percepe (sau a crede ca percepi) ''sublimul'' unui lucru care in mod normal ti s-ar parea urat sau chiar grotesc. Deci care generatie este mai adanc sub papucul expertilor pana la urma? :)

 

Prin a accepta ca un om este ''initiat'' iar tu pe langa el un profan, pana si in ale unui tip de perceptie accesibil tuturor (sau aproape, mai sunt de pilda oameni care nu pot vedea), recunosti ca daca spune expertul, orice poate deveni orice; tu oricum ti-ai invalidat propriile criterii de analizare a realitatii si mergi orbeste pe ceea ce spune el. Asta se aplica in multe domenii, nu doar arta. Daca o intelegem ca pe o ''posibila agresiune'', cum ai numit-o tu, nu facem nimic. Trebuie vazut si acceptat faptul ca e ceva real, cu un impact asupra vietii de zi cu zi, aici si acum - nu o posibilitate pe care opoti inlatura din gand pentru confortul propriu. Din pacate putina lume e dispusa sa vada asta.

 

A, si mai era ceva. Scuze daca scriu prea mult.

 

Fiinta umana are sau cel putin avea o demnitate aparte. De asta (nu numai de asta, si din motive de igiena, dar oricum) mortii nu sunt lasati sa se descompuna sub privirile tuturor. Ideal pentru fiecare, cand se gandeste ce se va intampla cu el dupa moarte, este sa fie pastrat in amintiri ca o fiinta completa, vie. Exista o solemnitate in a inmormanta pe cineva si a ii da aceasta suprema intimitate, de a trece prin procesele naturale departe de ochii lumii. Cand reduci omul la cateva kilograme de matze viermanoase, ii iei aceasta demnitate. Il reduci la stadiul de animal calcat de masina, care se descompune pe marginea ulitei, la soare.

Ori tocmai asta e trnd-ul astazi - omul nu e decat un animal, o adunatura de carne si oase, nimic mai mult. Cand pana si arta nu mai poate trece de nivelul asta si reflecta doar materia sau chiar mizeria, ce se sugereaza, daca nu faptul ca nu exista altceva. Si daca te uiti in jur, multa lume chiar asta crede. Deci nu e vorba despre gasirea unui lucru sublim in asemenea procese, cum ar fi cel de descompunere, ci de inserarea ideii cum ca suntem doar materie, in orice, pana si in arta. Vezi tu, nu e ceva care trage de jos in sus ci de sus in jos.

Editat Mai 31, 2011 de Finnian

[acces realitate 1081]

Acele lucruri nu mi se par frumoase atata timp cat ma opresc cu gandul in ideile cu care am fost indoctrinat, depasind ideestica respectiva, asta numai daca sunt in stare, atunci contemplu dincolo de conceptul de hidosenie.

Problema e foarte simpla, o complicam inutil.

Tu mananci gandaci si viermi crocanti?

Banuiesc ca nu, nici eu. De ce?

Asiatici consuma asemenea delicatese? Categoric da.

In ce consta problema?

Asa e si cu frumosul in oarecare masura.

Exista desigur si o latura mai presus de educatia primita, cred eu, de exemplu mie imi place foarte mult constructia din imaginea pe care am postato, o gasesc deosebit de frumoasa.

Sunt convins ca se afla foarte multi carora nu le place deloc, poate nici tie sau lui Ea.

Nu neg ca ar fi posibil sa se faca o indoctrinare spre regresia fiintei umane, eu insa nu fac asta, eu caut inaltarea ei.

[Abbie M. 6295]

Acele lucruri nu mi se par frumoase atata timp cat ma opresc cu gandul in ideile cu care am fost indoctrinat, depasind ideestica respectiva, asta numai daca sunt in stare, atunci contemplu dincolo de conceptul de hidosenie.

 

OK, mai incerc o singura data... fara sanse reale de success, dar oricum...

Ai fost indoctrinat cu ideea ca materia putrezinda pute? Sau excrementele? Ai fost indoctrinat cu ideea ca cerul e albastru?

Am explicat mai pe larg ca exista legi ale naturii, menite sa ne ajute. Respingerea fata de anumite lucruri este un lucru complet normal si sanatos, e ceva natural, nu are legatura cu nici o indoctrinare. Daca nu s-a inteles de acolo renunt. Din pacate pt multi dintre noi primeaza teoria, nu trairile proprii.

[acces realitate 1081]

OK, mai incerc o singura data... fara sanse reale de success, dar oricum...

Ai fost indoctrinat cu ideea ca materia putrezinda pute? Sau excrementele? Ai fost indoctrinat cu ideea ca cerul e albastru?

Da, un copil pierdut in jungla sau un animal (un caine), le miroase dar nu se ingretoseaza, ci interactioneaza instintiv, refuzand hrana aflata in putrefactie, sau adumeca si interactioneaza cu mesajul decodat instinctiv, dar nu e dezgustat.

Nici un copil nu stie ca cerul e albastru pana nu i se spune asta.

Am explicat mai pe larg ca exista legi ale naturii, menite sa ne ajute. Respingerea fata de anumite lucruri este un lucru complet normal si sanatos, e ceva natural, nu are legatura cu nici o indoctrinare. Daca nu s-a inteles de acolo renunt. Din pacate pt multi dintre noi primeaza teoria, nu trairile proprii.

Categoric exista legi ale naturii menite sa ne ajute, respingerea e un lucru normal si sanatos, numai ca mintea poate amplifica atat normalitatea cat si anormalitatea.

Trairile proprii ne mint, tot asa cum ne mint si conceptele, depinde numai pe ce nivel ne aflam.

Reiau aceasta fraza pe care am scris/o mai sus:

Exista desigur si o latura mai presus de educatia primita, cred eu, de exemplu mie imi place foarte mult constructia din imaginea pe care am postato, o gasesc deosebit de frumoasa...

Iata ceva ce nu tine de educatie, ci de esenta fiintiala a fiecaruia probabil.

[Abbie M. 6295]

Da, un copil pierdut in jungla sau un animal (un caine), le miroase dar nu se ingretoseaza, ci interactioneaza instintiv, refuzand hrana aflata in putrefactie, sau adumeca si interactioneaza cu mesajul decodat instinctiv, dar nu e dezgustat.

Nici un copil nu stie ca cerul e albastru pana nu i se spune asta.

 

L-ai intrebat? :) Cum definesti dezgustul, in general, daca nu ca o reactie de respingere,la nivel fizic sau psihic, sau ambele? Daca ar pune asa ceva in gura (avand sa zicem probleme cu mirosul), un om cel putin,ar vomita pe loc. Ceea ce si tu admiti, ca este vorba de respingere, si ca ea are loc in mod complet natural. Faptul ca noi alegem sa primim in vietile noastre lucruri de care natura ne spune ca nu avem nevoie, ba mai mult, ne pot fi daunatoare, si sa le ridicam la rang de delectare, tine de vointa si de capacitatea de a ne distorsiona perceptia. Capacitate a noastra sau a altora - observ ca unii isi impun, chiar daca merge impotriva propriilor instincte, sa adopte acest mod distorsionat de a privi lucrurile. Care, am mai explicat,poate avea efecte foarte nocive, mai ales cand este utilizata in alte directii. Vezi peste tot in cinematografie atractia fata de grotesc, pana si in practicile sexuale, predilectia pentru murdarie, nefiresc, chiar morbid uneori. Firescul, curatenia, normalul, au devenit depasite. Nu poti spune ca e o coincidenta faptul ca toate astea se transpun si in arta in acelasi timp.

Legat de imaginea postata... nu as compara gustul pentru asimetrie cu cel pentru morbiditate. In nici un caz.

[acces realitate 1081]

L-ai intrebat? :) Cum definesti dezgustul, in general, daca nu ca o reactie de respingere,la nivel fizic sau psihic, sau ambele? Daca ar pune asa ceva in gura (avand sa zicem probleme cu mirosul), un om cel putin,ar vomita pe loc. Ceea ce si tu admiti, ca este vorba de respingere, si ca ea are loc in mod complet natural. Faptul ca noi alegem sa primim in vietile noastre lucruri de care natura ne spune ca nu avem nevoie, ba mai mult, ne pot fi daunatoare, si sa le ridicam la rang de delectare, tine de vointa si de capacitatea de a ne distorsiona perceptia. Capacitate a noastra sau a altora - observ ca unii isi impun, chiar daca merge impotriva propriilor instincte, sa adopte acest mod distorsionat de a privi lucrurile. Care, am mai explicat,poate avea efecte foarte nocive, mai ales cand este utilizata in alte directii. Vezi peste tot in cinematografie atractia fata de grotesc, pana si in practicile sexuale, predilectia pentru murdarie, nefiresc, chiar morbid uneori. Firescul, curatenia, normalul, au devenit depasite. Nu poti spune ca e o coincidenta faptul ca toate astea se transpun si in arta in acelasi timp.

Legat de imaginea postata... nu as compara gustul pentru asimetrie cu cel pentru morbiditate. In nici un caz.

Orice om salbatic se va manifesta ca si un caine, reactia de respingere e cu totul altceva decat dezgustul, prima e instinctiva, cealalta provenita din educatie.

Tu vorbesti deja de un om care a trait intr/o societate umana si a primit educatia acelei societati.

Nu intelege cumva gresit ca eu sustin promovarea ca arta a "lucrarilor" ce provoaca repusie oamenilor in general.

Daca tu atata ai de spus referitor la acea constructie, e de la sine inteles de ce avem opinii oarecum divergente.

Acea constructie e esenta noului, e prefigurare a celor viitoare, e spiritul sublimului in crepusculul dintre prezent si viitor.

[Abbie M. 6295]

Acea constructie e esenta noului, e prefigurare a celor viitoare, e spiritul sublimului in crepusculul dintre prezent si viitor.

 

Problema e ca cine stie, in mare, ce va fi acel ''nou'', are o reactie fireasca pe care ceilalti nu o pot intelege. Nu intru in detalii pentru ca as fi off topic.