Sa minti nu e chiar atat de rau

[Arcangelo 1797]

Sa nu minti,nu te face perfect.Oricum,te aduce aproape de "perfectiune".Te face impecabil in ochii tai.Adica,ca sa explic mai limpede,nu imi mai gasesc vina in nimic,chiar daca o caut.(si crede-ma,am fost obisnuit sa-mi caut nod in papura,sa ma critic cu foarte multa asprime,sa ma judec si osandesc fara mila)

Ei...se pare ca nu sunt chiar asa de impecabil pe cat credeam...tocmai mi-am descarcat nervii si i-am spus sorei mele niste lucruri oribile...adevarate,dar tot oribile.E foarte egoista,si azi i-am spus ce cred.Plangea...la telefon. :yes:

Ma intreb de ce i-am mai spus (si i-am mai si scris un mesaj lung si foarte dur pe messenger),ca doar tot nu cred ca o pot schimba...si nici sa o "pedepsesc" nu mi se pare ca are vreun rost. :frusty:

Asa ca ce concluzie imi ramane,decat ca am facut-o dintr-o rautate?...ca sa o pedepsesc,chiar daca e total inutil sa fac asa ceva,sau ca sa imi descarc eu frustrarea...(nu e mai bine nici asa)

[fire de praf 2051]

Eu ca sa imi inchei activitatea pe inca un topic despre lucruri dezirabile, dar pe care nimeni nu le atinge , mai am de spus un singur lucru : mi s-ar parea ceva minunat sa pot trai printre niste oameni si sa nu fie nevoie sa mai "fentez" deloc. Crunta mea realitate este , insa, ca oamenii cu care interactionez eu mai apropiat nu au deloc tendinta de a juca "fair". Am renuntat de ceva vreme sa mai joc cu toate cartile pe masa pentru ca m-am saturat sa fiu sac de box. Daca am de ales intre a fi victima la nesfarsit sau nu, aleg varianta a doua. Pentru mine, este o chestiune de supravietuire . Nu pot intoarce la nesfarsit si celalalt obraz. Oricum, repet, mai depinde si in ce privinte minti.

O pledoarie cam lunga pentru minciuna, stiu. Momentan, eu atata pot. Jos palaria pentru cei care pot mai mult.

Editat Iulie 15, 2010 de Waterina

[emma. 28]

Sa nu minti,nu te face perfect.Oricum,te aduce aproape de "perfectiune".Te face impecabil in ochii tai.

Da, aproape. Mi-e greu să cred că sunt oameni care nu mint sub nicio formă. Bine

[Amarena 13839]

sa nu minti te face aproape impecabil? :frusty: si cum ramane cu rautatea, cu invidia, cu egoismul, cu cinismul? Poti sa le ai si fara sa minti.

[Arcangelo 1797]

sa nu minti te face aproape impecabil? :frusty: si cum ramane cu rautatea, cu invidia, cu egoismul, cu cinismul? Poti sa le ai si fara sa minti.

Fara sa te minti pe tine? -esti sigura?

Cand spun sa nu minti,spun sa nu incerci sa ii inseli pe ceilalti si pe tine insuti,si fatarnicia,mastile "sociale",cultivarea aparentalor (parerilor) a unei imnagini "frumoase" dar false despre tine atat in ochii tai cat si in ochii celorlalti se incadreaza in conceptia mea despre minciuna.

Cand ma refer la a nu mintii cu adevarat,ma refer la a fi autentic,fara prefacatorie fara sa incerci sa inseli pe nimeni -nici pe tine,nici pe ceilalti.

Un om care nu incearca sa induca pe nimeni in eroare,cum ar putea oare sa cultive vreun gen de erori de comportament?

Editat Iulie 15, 2010 de Arcangelo

[Abbie M. 6295]

 

A, da, evident. Ma refeream la lucruri serioase.

Desi nu inteleg rostul nici al celor triviale. Cred ca dam prea putina importanta lucrurilor neadevarate pe care le spunem despre noi, oricat de lipsite de consecinte. intr-o viata intreaga se aduna. Raspunsul meu preferat la curiozitati din astea ar fi "nu e treaba ta", sau, mai delicat, "nu consider necersar sa iti dezvalui un seamenea detaliu de natura personala". Si cu asta l-ai pus la punct pe Gigel si acum si pentru viitor. Aveam in familie o tanti din asta foarte curioasa, si nu erau decat 2 solutii - sa o mint, orice intrebare imi punea, ca altfel imi sarea in cap, fiind cam dusa cu pluta, sau sa ii spun sa isi vada de treaba.

 

sa nu minti te face aproape impecabil? :frusty: si cum ramane cu rautatea, cu invidia, cu egoismul, cu cinismul? Poti sa le ai si fara sa minti.

 

Evident. Dar se multe se si leaga de minciuna. Barfa mincionasa de pilda, venita din rautate si invidie. Cinismul, asa e, e de multe ori o trasatura a unor oameni extrem de sinceri. Aia chiar ai prefera sa minta sau sa fie politicosi macar, in putinul timp in care trebuie sa ii suporti, din complezenta, pentru ca fiecare secunda petrecuta cu ei iti induce o stare de sictir.

Editat Iulie 15, 2010 de Finnian

[ais ' 559]

Ba e rau sa minti ! In special pentru tine insuti .

 

Arcangelo a subliniat bine de ce prin conceptul indienilor... dar nu numai ei pun accentul pe adevar ci toate disciplinele spirituale sau initiatice . XENA la fel a zis bine ca am deveni cu totii telepatici rrr . Asa e .

 

 

Utilizarea minciunii se transpune intr-un nor de ceata peste mintea-ti careia ii devii prizonier . Inchis intr-un nor de iluzii .

Din contra daca spui doar adevarul in stanga si-n dreapta cum zice Arcangelo ca practica te eliberezi din planul mental inferior dens si prinzi acces la intuitie si informatii corecte - adevaruri . Spre exemplu cand ai o problema ii vei gasi solutia imediat , si solutia cea mai eficienta nu o minciuna sau iluzie . Cand ai o intrebare vei fi capabil sa te intrebi chiar pe tine insuti iar raspunsul gasit va fi chiar cel adevarat . De aici deriva si telepatia , intuitia si capacitatea de patrundere a lucrurilor cu mintea .

 

Sa spui adevarul in orice context e cel mai important lucru pe care il poti face pentru ca te autodezvolti si luminezi pe tine insuti in primul rand . Devii un cristal mental !

 

In plus devii empatic si cu abilitati de scanner . Ii simti pe ceilalti ce si cum mint sau spun adevarul .

 

Numai ca tre sa incepi cu tine insuti , sa renunti la masti si autominciuni ! Sa fii naturele

. Mai merge si o mica joaca asa din cand pentru amuzament , dar cand lucrurile devin serioase tre sa te dezbraci rapid din minciuni si sa devii alb .

 

Personal eu folosesc ironia si autoironia inainte de a folosi adevarul ca o ranga de fier . Daca nu merge si nu merge devin taios si atunci merge cu siguranta :frusty: .

Daca e ceva ce nu imi place sau nu e in regula la mine sau la cei din jur nu maschez nimic ci o spun razand in stil ironic ... nu ascund nimic de nimeni .

 

Cand e nevoie de putina lumina cand ii vezi pe cei ce se mint si te mint , intai le-o spun usor ironic si zambind iar daca se incapataneaza in minciuna ii dau cu acid satiric si critica :yes: .

Exact la fel fac si cu mine insumi si de cele mai multe ori las minciuna la costumul celalalt , tease .

 

Adevarul spus in orice in viata de zi cu zi te transforma , usureaza de poveri iluzorii si ilumineaza in definitiv . Asa vei ajunge si la adevarul ala absolut scris cu litere bucurestene ;) .

[emma. 28]

Nimănui nu-i place să mintă. Deşi o face, regretă.

Oricum, toate minciunile ies la un moment dat la iveală.

[Roveli 1]

Faptul că minciunile "albe" sunt "sănătoase" pentru relaţiile interumane este bine cunoscut, dar ştiinţa nu se mulţumeşte cu aceste simplificări. Robert Feldman, profesor de psihologie la Universitatea Massachusetts, a condensat 25 de ani de cercetări academice pe tema minciunilor

[Trailing the 0]

Ce topic interesant, si ce subiect vast.

 

Pe scurt, sint de acord ca nu exista om care sa nu fi mintit. Minti de mic din instinct, e cunoscuta faza cu lovitul. Se joaca al mic, se loveste, nu e nimeni, se scoala si isi vede de joaca, dar daca e mama in zona, urla ca sa fie luat in bratze.

 

Apoi mai e vorba si de diversele aspecte ale minciunii. In clipa cind ti-ai vopsit mutra, ai mintit. Vrei sa comunici ca esti mai frumoasa decit esti. In clipa cind alegi un pantof cu talpa groasa in mod voluntar, sau iti faci freza in sus ca sa pari mai inalt ai mintit, vrei sa pari altceva decit ceea ce esti. Si exemplele sint infinite.

 

Dar minciuna desi vine inca din negura timpurilor cind eram sopirle, cameleoni mai precis, si minteam colorat zicind ca noi nu sintem aici, acum este un semn al civilizatiei. Daca spui adevarul verde in fatza, esti badaran. Ce sa mai vorbim de diplomatie?

 

Sau arta. Teatrul ce e altceva decit o mare mincina? Sau povestile si fictiunile?

 

Meditind cindva la subiect am realizat ca un om care nu minte e un om puternic.

Numai cel slab minte. Altfel nu isi poate atinge scopul. Ciudat, nu am intilnit scrisa chestia asta nicaieri inca, desi nu cred sa fiu eu al mai filozof dintre filozofi si sa o fi zis primul.

 

Cu totii stim ca mintim, dar ne facem ca nu pricepem, categorisim minciunile in albe si roz sau mai stiu eu ce. E drept ii categorisim drept mincinosi doar pe cei destul de prosti sa minta fara cap, sau fara limite. Si ii consideram drept onesti pe cei ce mint in limitele bunului simt.

 

Si da poate exista oameni integri si puternici care sa stie sa treaca prin viatza fara sa minta, dar e ceva ori de domeniul fantasticului, ori respectivii traiesc in cercuri strinse, de oameni evoluati unde minciuna nu mai este necesara.

 

Pe mine cindva sanatatea ma imobilizat in casa sapte ani. Nu mai erau situatii precum in copilarie cind din joaca mi-am spart degetul cu pocnitori, si cind intrebat fiind ce am patit, ce era sa fac? Sa spun adevarul? si pe linga deget sa ma doara si dorsala de la cafteala ce venea garantat? Asa ca pe loc am si varsat o minciuna. Si fiind din categoria micinosilor de ocazie, a celor ce mint fortati de imprejurari, si fara cap, adica sa pregateasca minciuna din timp, am trintit ce mi-a tunat prin minte la viteza zicind ca mergeam spre casa si alt copil fugind a intrat in mine fara sa vrea si m-a impins, iar eu am cazut in deget. Minciuna imbecila si de necrezut, dar .... vorba lui Mircea Diaconu. Alta rima n-am gasit. Acum imagineaza-ti si tu, cum e sa cazi, si sa cazi in deget. Macar am avut bafta de a fo fost amuzant, si al batrin in toane bune si am scapat de cafteala. Gindind mai tirziu la cit de prost am putut minti, si ca puteam spune ca de exemplu mi-am prins degetul la usa, am facut primul pas catre minciuna adevarata, cea versata.

 

Revenind la vremurile cind eram inchis in casa. Traiam in mediu protejat. Nu erau profesori care sa ma agaseze cu teme, sau tentatii care sa ma indemne sa mint pentru a obtine ceea ce altfel nu as fi obtinut. Daca doream ceva si era posibil, aveam oricum. Paradoxal, desi cu optiuni limitate, eram puternic. Eram cel mai puternic din acel microcosmos, care se intindea pe nici 50 de metri patrati. Si am fost scutit de obligatia de a minti. Avind timp sa gindesc, am observat aspecte pe care pina atunci impins de realitatea cotidiana nu le puteam vedea. E ca atunci cind din viteza masinii nu ai timp sa mai vezi sopirla din iarba sau firul de iarba. Acum, stind la umbra am vazut printre altele avantajele unei vieti fara minciuna. Mai tirziu, am reintrat in virtejul societatii moderne, dar acum eram pregatit. Stiam ce inseamna sa fii puternic. Dar nu poti fi puternic intotdeauna, si nici eu nu am fost, si am fost nevoit sa mint. Si am mintit fara sa clipesc. Dar eu am fost singurul care a stiut-o.

 

Si apropo de ideea de a avea timp sa gindesti, si de a gindi. De curind am decis sa mai astern in scris astfel de opinii personale, si am mai pus de un blog. Daca ti-a placut ce am scris aici, poti vizita

http://gindacderomania.blogspot.com/ si sa te abonezi. E gol acum, pt ca e abia scos din cuptor, dar nu va ramine mult timp asa, si daca in timp vei face parte din larga categorie a celor ce ma considera plicticos, poti sa te dezabonezi.