El vrea sa ramanem "buni prieteni"

[Simplu_X 4]

Nu ai adormit cand ai scris povestea asta? Eu unul mai aveam putin si picam pe birou.

Sincer, eu zic sa-l lasi sa se duca.. si apoi du-te si tu dupa el :think:

[Carspin 0]

Mersi :think: Stiu ca am scris oribil de mult, si nu imi sta in obicei sa cer sfaturi in probleme din astea...insa am facut-o asteptand sfaturi, opinii etc. Si toti aveti dreptate, si eu as da aceleasi sfaturi; dar cand e vorba de tine, tot astepti, si tot speri...ca el bine intr-o zi si zice "am fost un tampit" (pardon de expresie). Rabdare am acum, ca oricum altceva nu imi ramane (ma refer la relatia asta); daca era vreunul care sa ma insele sau sa faca cine stie ce porcarii, era mai usor. Am patit-o la un moment dat, si nu mi-a fost greu sa mi-l scot din suflet; a fost mai complicat sa accept faptul ca m-a mintit luni intregi, si ca nu era omul pe care il credeam, dar stiam ca nu l-as mai fi primit inapoi. De data asta insa...La inceput asa am crezut, ca m-am "agatat" de el (cel de al doilea) ca sa il uit complet pe primul, sau poate ca sa imi capat incredera in sine..dar nu a fost asa! Am avut perioade in care nu ne-am vazut cateva saptamani (servici), si atunci am realizat ca imi lipseste - el, nu altul, nu oricine (cu toate ca ocazii ar fi fost si sunt si acum); si vedeam si la el si imi spunea acelasi lucru, la inceput chiar cu surprindere...De aia am continuat si am vrut, intr-adevar, sa lupt; pana am inteles ca tin prea mult l... pana am inteles ca tin prea mult la el si ca ii fac rau daca insist; nu i-am spus ca il iubesc, nu e cazul atat timp cat el nu simte asta, insa probabil ca va intelege la un moment dat din atitudinea mea.

[biscuiti 0]

nu i-am spus ca il iubesc, nu e cazul atat timp cat el nu simte asta, insa probabil ca va intelege la un moment dat din atitudinea mea.

 

Eram convinsa ca vei raspunde asa. Oamenilor le este asa de greu sa isi exprime sentimentele...mereu cred ca celalalt va intelege singur ca este iubit din atitudinea lui/ei. Ceea ce nu se intampla intotdeauna. Ce pierzi daca ii spui? Nimic. Ce castigi? Tu, nimic, dar poate pentru el va insemna ceva ca tu, la un moment dat, l-ai iubit, si n-a fost doar un trecator in viata ta.

Nu mi-ai raspuns la intrebarea mea despre trecutul lui amoros...

[Aristocrat Cat 0]

Salut,

 

Ma bag si eu in seama, ca nu ma pot abtine, avand in vedere ca am trait ceva asemanator.

 

Imi pari o persoana foarte capabila si din pacate trecuta prin cateva experiente neplacute cu barbatii asa ca...parerea mea umila este urmatoarea: orice barbat se simte atras de o femeie invingatoare, si ce vreau sa spun cu asta: daca te izolezi si nu te mai vezi cu prietenii, daca il eviti, nu ai cum sa ii si mai ales sa iti arati ca viata nu s-a terminat, ca esti o tipa super si daca el nu vrea ce vrei tu, numai el are de pierdut! Sigur ca acum esti devastata, insa daca tot ai ocazia sa il vezi cu diferite ocazii, sper ca nu ai si in ochi sentimentele din suflet, ca esti pierduta! Reprima-ti sentimentele macar pentru o perioada si gaseste-ti preocupari care sa te faca sa "stralucesti", precum..la sala de sport la care zici ca va mai intalniti...preocupa-te de ce faci acolo ca si cand esti foarte pasionata de sport si numai daca vine sa ti se adreseze fii draguta, dar detasata(nu intepata:). Iesi cu prietenii (comuni)si fii vesela, draguta, plina de viata, inteligenta...ceva de genul care stiai ca l-a atras cand a inceput relatia cu tine. Fii aranjata permanent, cocheta si foarte frumos mirositoare:) si VEZI-TI DE VIATA! Crede-ma...din proprie experienta stiu ca nici unui barbat nu ii trezesti "interesul" cand stie ca il vrei si te vede plangand dupa el. Arata-i ca desi ai fi vrut o relatie adevarata cu el, poti trai si fara, ca ai si viata ta care nu s-a terminat ca el nu simte ce simti tu pentru el. Oricat de dragut, gentil si alea,alea o fi, tot barbat ramane si crede-ma...cand iti merge bine si arati bine(cel putin la suprafata), se va simti ATRAS! Nu fii nerabdatoare, straluceste si ai sa vezi ca in timp, chiar daca nu va veni sa iti spuna ca regreta ca te-a indepartat, vei vedea pe el ca te-ar vrea inapoi. De acolo incolo...doar de tine depinde ce vei face. Poate ca acum ti se pare omul potrivit, dar...you never know!

 

Iar in cazul in care il eviti sau nu iesi cu prietenii, oare cum va putea sa vada cat esti de deosebita?Si..nu stiu daca are rost sa iti spun ca si eventuale zvonuri ca esti invitata de vreun tip la un film sau restaurant, face bine la imagine (iar daca tipul e chiar real, accepta invitatia si savureaza filmul ca nimeni nu e obligat sa inceapa o relatie neaparat, plus ca nu se stie, poate chiar iti va placea tipul).Mult suces!

[Carspin 0]

Trecutul lui: o relatie de vreo 6 ani, care s-a sfarsit pe la 30 (acum are 36); el a fost cel care a spus "stop" fiindca nu vedea unde ar duce relatia respectiva...de atunci, nimic semnificativ, doar legaturi pasagere; l-am intrebat la un moment dat daca a fost vreodata indragostit fara sa i se raspunda, si mi-a spus ca da, dar ca asta a fost "demult". Si stiu ca nu a avut alte relatii in ultimii ani, dupa reactiile prietenilor lui atunci cand ne-au vazut impreuna. Poate ca, intr-adevar, este incapabil sa se angajeze intr-o relatie, sau poate ca nu sunt eu aceea care sa il ajute; a incercat, dar nu a reusit - numai ca timpul a fost foarte scurt, am petrecut efectiv impreuna cam 4 luni, si asta nu e suficient pentru a construi ceva; pe de alta parte, daca "simti" ceva suficient de puternic pentru a incepe o relatie cu cineva, asta nu trece asa, pe de o zi pe alta.

[biscuiti 0]

Poate ca, intr-adevar, este incapabil sa se angajeze intr-o relatie

 

Hmm, posibil. Pe cea cu care a fost 6 ani a iubit-o? Din ce ai spus se intelege ca nu, din moment ce i s-a parut ca nu duce nicaieri... Sint si astfel de oameni, care nu reusesc sa aiba o relatie stabila de lunga durata, care nu se indragostesc sau s-au indragostit candva, au fost raniti, si de atunci au pus o frana sentimentelor, multumindu-se cu relatii pasagere, realizand ca nu e bine si ca ii ranesc pe ceilalti, dar neputandu-se schimba.

 

Da, nu trece de pe o zi pe alta, dar vestea buna e ca trece.

[Carspin 0]

Multumesc de sfaturi! Am "practicat" la un moment dat ceva asemanator, si intr-adevar asta a dat rezultate...Asa am facut dupa experienta aia neplacuta, cum ai numit-o tu; nu am disparut, cum se astepta, nu am plans dupa el luni in sir (ne despartisem prin noiembrie si eu am "reaparut" pe la mijlocul lui ianuarie, schimbata, dupa cum mi-au spus toti; imi schimbasem, e drept, putin coafura, si un pic vestimentatia (trecand de la tinuta sport la haine mai feminine) - in rest, eram mai volubila, si fiindca, de acum, eram mai bine "integrata". La inceput ne vedeam, ma saluta, dupa o perioada a inceput sa ma evite, si nici macar nu imi mai raspundea la salut. Asta si fiindca prietenii lui ma acceptasera de la inceput, si nu au vrut sa "renunte" la mine; eu nu le cerusem asta nici un moment, chiar le-am spus ca daca vor sa il invite si pe el cand eram eu acolo, nu e nici o problema. La un moment dat a avut o izbucnire: ''ah, vad ca te-ai schimbat, te-ai imprietenit cu toata lumea, iti merge bine, nu mai ai nevoie de mine." I-am spus ca nu am avut nevoie niciodata de el, ca a inteles lucrurile complet pe dos; dar si ceilalti mi-au spus acelasi lucru, si atunci am inteles ca fusese o relatie in care nu eram eu insami. Dar am putut sa fac asta si fiindca nu imi mai pasa de el, nu il mai voiam, fusese prea mult. In mai vad si acum, ma evita in continuare, si chiar nu imi pasa; dimpotriva, el e cel care pica prost in fata tuturor celor care ne cunosc. Capitol incheiat.Revenind la situatia actuala: recunosc, m-am gandit ca, daca imi continui viata, surazatoare-invingatoare-stralucitoare, l-as putea recastiga; numai ca daca el nu ma vrea acum, e posibil sa nu ma vrea nici in viitor! Dar asa e, nu pot sa imi plang de mila sau sa ii spun ca eu vreau sa continuam...dar incerc sa nu ma hranesc cu sperante desarte...Nu stiu daca a iubit-o...Stiu doar ca nu se prea potriveau, aveau comportamente si erau genuri de persoane total diferite (asta nu de la el direct). Mi-a spus numai ca si-a dat seama destul de devreme ca nu era ceea ce voia el, insa intre timp ii murise tatal (lui) si ea a fost acolo, a stiut sa il sustina; de asta au continuat.

[Carspin 0]

Hmm, posibil. Pe cea cu care a fost 6 ani a iubit-o? Din ce ai spus se intelege ca nu, din moment ce i s-a parut ca nu duce nicaieri... Sint si astfel de oameni, care nu reusesc sa aiba o relatie stabila de lunga durata, care nu se indragostesc sau s-au indragostit candva, au fost raniti, si de atunci au pus o frana sentimentelor, multumindu-se cu relatii pasagere, realizand ca nu e bine si ca ii ranesc pe ceilalti, dar neputandu-se schimba.

 

Da, nu trece de pe o zi pe alta, dar vestea buna e ca trece.

Nu stiu daca a iubit-o...Stiu doar ca nu se prea potriveau, aveau comportamente si erau total diferiti (asta nu de la el direct). Mi-a spus numai ca si-a dat seama destul de devreme ca nu era ceea ce voia el, insa intre timp ii murise tatal (lui) si ea a fost acolo, a stiut sa il sustina; de asta au continuat.

[Aristocrat Cat 0]

hello... Carspin, ce ai relatat tu ca te-ai dat drept o invingatoare in relatia din trecut nu e totuna cu ce ai povestit aici. Eu am luat datele problemei cum le-ai expus aici, adica el nu e un tip ingust la minte, ci chiar este un deosebit si va potriviti, doar ca nu e inca momentul pentru el. Deci ce spuneam eu era ca niciunui barbat nu se intorc la tipele care isi plang de mila si le arata cat de mult le e dor de ei, smiorcaieli sa se intoarca etc. Prin ce am trecut eu era ceva asemanator in sensul ca el era tot ce imi placea la un barbat insa nu stia INCA ca pe mine ma vrea:) Si cand spuneam sa traiesti ca o invingatoare (iar in prezenta lui sa fii stralucitoare) a fost nu ca sa te razbuni, ci ca sa ii arati ca esti o tipa echilibrata, deosebita si pe care, daca la un moment dat, el nu era sigur ca o vrea, starea ta sa il determine sa decida. Nu stiu daca intelegi, am inceput sa iti scriu doar pentru ca asa am inteles, ca e un tip de care chiar iti place, dar nu vrei sa te agati de el. Cealalta poveste nu isi are rostul aici, un tip inteligent nu asa reactioneza, ci e mandru de tine si creste dragostea in el pentru tine si asa ajungi sa formezi un cuplu super (daca tu nu ai obosit intre timp in a arata cat de extraordinara esti - ce-i drept ca oboseste sa ai tot timpul zambetul pe buze si sa fii in forma, si ai vrea sa te doreasca si fara sa faci toate acrobatiile astea, dar asta e dragostea si eu zic ca merita).

[Carspin 0]

Ai dreptate...asa, situatiile sunt total deosebite, prima data nu am vrut sa ma razbun, nu mai voiam nimic; doar ca asa a iesit; incercam doar sa spun ca, acum fiind vorba de sentimente si de cineva important de "pierdut", imi va fi mult mai greu. Stiu ca merita efortul, insa rezultatul sigur ca nu e garantat...Sunt bucuroasa sa aflu ca a mers pentru tine. In rest, multumesc pentru sfaturi!