"Razele tractoare" vor culege astronautii rataciti

"Razele tractoare" vor culege astronautii rataciti

Detalii

CategoriiStiinta
Taguri
Ultima actualizareMarti 5 august 2014
Vizualizari1952

Voteaza & Distribuie

Descriere

Razele tractoare" reprezinta un concept foarte drag literaturii si filmului SF. Asa cum spunea si Arthur C. Clarke,



„o tehnologie suficient de avansata nu se va deosebi de magie",



folosirea asa numitelor raze tractoare ar parea vrajitorie curata chiar pentru tehnicizatul secol XXI. Dar transformarea in realitate a acestei gaselnite SF face un prim pas spre realitate prin studiul efectuat in 2010 de John Sinko, pe atunci inginer la Ohio State University, care a propus o metoda de eliminare a gunoiului acumulat de zeci de ani pe orbita Terrei, in urma sutelor de misiuni spatiale.


Aceste resturi de sateliti, trepte de racheta si alte „fiare vechi" rezultate ale plimbarilor omului prin spatiu, au devenit o amenintare cat se poate de acuta pentru viitoarele misiuni spatiale. Daca nu se face ceva concret pentru eliminarea lor, este posibil ca omenirea sa fie impiedicata sa se aventureze in spatiul cosmic de o centura de resturi, la fel de periculoase ca un inel de asteroizi.




John Sinko


John Sinko



John Sinko lucreaza in prezent la Institutul pentru Materiale, Energie si Complexitate, din Greenville, Carolina de Sud, si este preocupat de realizarea unui prototip al unui dispozitiv care i-ar putea salva pe astronautii esuati in spatiul cosmic, plutind in deriva, la distanta de navele lor spatiale, fara nici o posibilitate de intoarcere. Acesta trebuie sa fie cosmarul oricarui astronaut: indepartarea lenta de nava, in cursul unei activitati extravehiculare (EVA), fara nici o posibilitate de salvare.



Sinko si colegul sau, Clifford Schlecht, lucreaza la realizarea unui dispozitiv pe baza de raze laser care ar putea juca rolul de „raze tractoare", fara a implica cine stie ce proceduri exotice. Razele laser ar urma sa produca evaporarea unor substante aplicate pe costumul spatial al astronautului, determinand formarea unor microjeturi care sa-l plaseze intr-o zona de siguranta, de unde sa poata fi recuperat.


In planul original al lui Sinko, resturile spatiale sunt dotate cu propulsoare alimentate cu doua tipuri de carburanti, fiecare reactionand la lasere de lungimi de unda diferite. Pentru a aprinde un propulsor, este suficient ca o raza laser sa fie dirijata asupra sa, iar carburantul este vaporizat, creandu-se, astfel, jetul care orienteaza obiectul pe o directie noua. Propulsoarele pot fi indreptate in directii diferite si resturile unui satelit poate fi, in acest fel, guvernate.


Sinko si Schlecht cred acum ca propulsoarele menite dirijarii gunoiului spatial spre alte zari, unde sa nu deranjeze pe nimeni, ar putea fi adaptate (si, evident, miniaturizate) pentru folosirea lor in cadrul functiilor costumelor spatiale, cu ajutaje de reactie pentru dirijarea jeturilor departe de astronaut. In acest fel, ar fi foarte posibila recuperarea unui membru al echipajului care se indeparteaza de nava in urma unui accident petrecut in timpul unei sesiuni de activitate extravehiculara. Este posibila aplicarea de mici propulsoare chiar si pe trusa de scule a astronautului, pentru evitarea unui incident similar cu cel petrecut in 2008, in timpul unei iesiri in spatiu a membrilor echipajului Statiei Spatiale Internationale, cand a fost pierduta o asemenea trusa.


Actualele sisteme de salvare, pe baza unor cabluri trase spre astronaut cu ajutorul unor dispozitive cu gaz, nu pot acoperi o distanta mai mare de 100 de metri. Avand o raza de actiune limitata, un astronaut aflat la 101 metri isi poate lua adio de la toti si de la toate. Nu va mai putea fi salvat. Cei care se aventureaza in jurul SSI in orele de lucru in spatiu, sunt nevoiti sa poarte un sistem de propulsoare pe baza de azot, insa niciunul nu-l va putea ajuta pe un astronaut in deriva.


Dispozitivul propus de Sinko si Schlecht ar fi exact solutia salvatoare. Cei doi au calculat ca activarea unui laser pe baza de bioxid de carbon asupra unui propulsor de 1 kilogram, timp de 200 de secunde, astronautul ar putea fi readus la nava cu o viteza de 1 m/s. Sinko si Schlecht avertizeaza insa ca trebuie procedat cu grija, pentru a nu-l „accelera" prea tare pe naufragiat, pentru ca acesta sa nu se izbeasca de nava.


Aplicatia proiectata de cei doi cercetatori americani va duce la folosirea faimoaselor „raze tractoare" si in afara studiourilor de filmare, aducand un plus de siguranta echipajelor.