El vrea sa ramanem "buni prieteni"

[Desert_Rose 0]

viata merge inainte,o sa gasesti ceva mult mai bun,nu trebuie decat sa vrei.totul depinde de tine....

[Carspin 0]

hello... Carspin, ce ai relatat tu ca te-ai dat drept o invingatoare in relatia din trecut nu e totuna cu ce ai povestit aici. Eu am luat datele problemei cum le-ai expus aici, adica el nu e un tip ingust la minte, ci chiar este un deosebit si va potriviti, doar ca nu e inca momentul pentru el. Deci ce spuneam eu era ca niciunui barbat nu se intorc la tipele care isi plang de mila si le arata cat de mult le e dor de ei, smiorcaieli sa se intoarca etc. Prin ce am trecut eu era ceva asemanator in sensul ca el era tot ce imi placea la un barbat insa nu stia INCA ca pe mine ma vrea:) Si cand spuneam sa traiesti ca o invingatoare (iar in prezenta lui sa fii stralucitoare) a fost nu ca sa te razbuni, ci ca sa ii arati ca esti o tipa echilibrata, deosebita si pe care, daca la un moment dat, el nu era sigur ca o vrea, starea ta sa il determine sa decida. Nu stiu daca intelegi, am inceput sa iti scriu doar pentru ca asa am inteles, ca e un tip de care chiar iti place, dar nu vrei sa te agati de el. Cealalta poveste nu isi are rostul aici, un tip inteligent nu asa reactioneza, ci e mandru de tine si creste dragostea in el pentru tine si asa ajungi sa formezi un cuplu super (daca tu nu ai obosit intre timp in a arata cat de extraordinara esti - ce-i drept ca oboseste sa ai tot timpul zambetul pe buze si sa fii in forma, si ai vrea sa te doreasca si fara sa faci toate acrobatiile astea, dar asta e dragostea si eu zic ca merita).

Aristocrat Cat...as vrea sa te intreb: cat a durat "joaca" asta ? Cat ai rezistat, pana cand el si-a dat seama ca pe tine te vrea?! Pentru ca in cazul meu ne intalnim de doua trei ori pe saptamana, si, dincolo de zambetele si demnitatea pe care le afisez, ma simt ca naiba cand ajung acasa, intre patru pereti...Dar inca il vreau, pe el, si nu pe ceilalti, care mi-ar fi la indemana...si stiu ca nici lui nu ii sunt indiferenta, insa acum e ceva ca un zid intre noi...

[diana_g 0]

Nup

[tomuch 0]

eu chiar cred ca atunci cand dragostea se va epuiza, poate sa ramana o prietenie sincera, plina de afectiune si respect

de ce sa uitam ce a fost minunat si nu apreciaem clipele pline de fericire din trecut?..punand in balanta o ura(dusmanie) nefireasca unui adevarat om cu caracter.

 

 

 

Dar te gandesti ca poate pt. unul dintre ei , dragostea nu se va consuma niciodata.SI eu sunt in aceeasi situatie.Ea trebuie sa aiba alta relatie dar vrea sa ramanem prieteni.Ce prietenie pot abea eu cu ea acum?O iubesc ca pe viata mea.Fiecare intalnire asa zis prieteneasca ar fii inca un pas inapoi pt. mine.

[virgin tudor 1]

El vrea sa ramanem "buni prieteni"

 

da' tu de ce nu vrei? :D

Editat Decembrie 13, 2007 de hernandez

[tomuch 0]

da' tu de ce nu vrei? :D

 

Imi permit sa ii raspund eu la intrebarea ta.Ptr. ca il iubeste si fiecare intalnire ar fii o noua speranta , insa nu spre fericirea ei . ci inspre "autodistrugere".

 

 

Am incercat sa-i explic cum am putut eu mai bine, stie deja ca nu suntem pe aceeasi lungime de unda, pentru ca observa si el ca ne certam zi de zi...Dar e atat de batut in cap incat nu vrea sa inteleaga:((

 

 

Nu e batut in cap.E indragostit.Explica-i ca nu mai poti.Ca ai cunoscut pe altcineva.Suporta consecintele faptelor tale,altfel isi va aduce aminte de tine ca un gust amar si probabil se va chinui mult mai mult timp de acum incolo sa treaca peste despartire daca nu`i vei spune adevarul decat daca i`l vei spune.

 

Gandeste`te si la el

[Kahila 177]

Spune-i ca nu te lasa mama si tata :D

[virgin tudor 1]

Imi permit sa ii raspund eu la intrebarea ta.Ptr. ca il iubeste si fiecare intalnire ar fii o noua speranta , insa nu spre fericirea ei . ci inspre "autodistrugere".

pai atunci sa fie dusmani :jester:

[Carspin 0]

da' tu de ce nu vrei? :P

Hmm, prietenii de obicei se aleg pe alte criterii; ori, daca eu nu mai am sentimente pentru "fostul", nu ma intereseaza oricum sa tin legatura; si daca mai am, cum e in cazul de fata, atunci e destul de greu...dar nu imposibil, depinde acum de fiecare - sincer, nu ma intereseaza. Numai ca mi-a fost poate mai usor sa continui sa il vad, datorita locurilor, prietenilor comune/i, chit ca asta nu ajuta in proceul de "vindecare". Si ce face iubitul (ma rog, fostul) meu? La doua luni dupa ce ne-am despartit ne-am intalnit la o petrecere (nu stia nici unul ca celalalt va veni), am vorbit, si cand plecam s-a oferit sa ma conduca acasa...iar "imi pare rau" si "ne-am intalnit intr-un moment nepotrivit"; eu i-am spus ca in momentul in care mi-am dat seama ca il iubesc i-am lasat spatiul de care parea sa aiba nevoie, si ca sa nu se mai simta vinovat, ca o sa treaca la un moment dat. Si el? M-a sarutat, dupa care am plecat, fiecare la treaba si la viata lui..ne mai vedem, si atata tot. Oricum, treaba aia cu "hai sa ramanem prieteni" a spus-o probabil din comoditate, sau din mila...si nu imi convine nici una din ele :P Asa ca...noi toti sa fim sanatosi si sa ne fie mai bine la anul!

[Carspin 0]

Continuare (daca mai aveti rabdare):

Nu mai reiau povestea, ca a fost oricum tare lunga; pe scurt, el a plecat pe la sfarsitul lui septembrie spunand ca vrea sa ramanem prieteni (nu era si nu este vorba de alta tipa). Prieteni nu am devenit, mai ales ca cel putin eu tin enorm la el, insa am continuat sa ne vedem din cand in cand, avand in vedere ca frecventam locuri comune, avem prieteni comuni etc. Insa vazutul se rezuma la "ce mai faci". Pe la sfarsitul lui noiembrie am nimerit la aceeasi petrecere, am inceput sa vorbim, m-a condus acasa, spunandu-mi ca toata viata lui e complicata acum, si ca distruge tot ce atinge, ca ne-am intalnit intr-un moment nepotrivit etc. I-am trimis un mesaj de Craciun, el unul de Revelion, dupa cateva zile m-a mai contactat pe skype "ce mai faci", "cum a fost in vacanta"; ne-am si vazut la un moment dat, dar din intamplare. Sambata trecuta am fost la o aniversare, stiam ca el va fi acolo si la inceput nu am vrut sa ma duc, sa nu cumva sa creada ca am venit pentru el (ceea ce era destul de adevarat); pana la urma insa am ajuns acolo, cu niste prieteni, spunandu-mi ca oricum nu am nimic de pierdutl; si a fost o decizie buna, a fost o seara frumoasa, cu muzica sin dans; si nu m-am dus langa el nici un moment. La un moment dat, a venit el langa mine, am inceput sa vorbim de vacanta, de prieteni, de servici, cate o gluma... Au inceput niste blues-uri, i-am spus ca un cantec imi aducea aminte de liceu, si m-a invitat la dans; bineinteles ca dansul nu a fost deloc unul "prietenesc", si probabil ca ar fi trebuit sa il pun la punct...insa, speranta asta...A mai fost si un dialog: "sper ca nu ma urasti, stii, am suferit foarte tare pt.ca te-am facut sa suferi"; "ei bine, nu a fost asa rau si oricum a trecut, nu e nevoie sa mai vorbesti de asta"; "dar vreau sa iti vorbesc, fiindca nu sunt doar vorbe, si esti cineva care intr-adevar merita"; "se pare ca nu suficient, cel putin pt.tine"; ''nu, nu e asta, tin foarte mult la tine si tu o stii, insa sunt un tip complicat''. Apoi trebuia sa plecam, m-am intors acasa cu prietena cu care venisem. El mi-a spus "nu te duc eu, te respect prea mult pentru asta''; eu i-am raspuns "de unde stii ca voiam sa se intample ceva intre noi in seara asta?"; "esti sigura ca nu e asa"; "da, sunt sigura"; si atunci m-a sarutat, spunand ''vezi ca am dreptate" si atat. Am plecat apoi, si din nou m-a sarutat.

Voi ce credeti? Pentru un tip care zice ca tine mult la mine, si ca ma respecta...scuzele poate ar fi ajuns "iarta-ma ca ti-am frant inima"...dar celelalte gesturi...sa fie oare numai un joc?