Sub Zero 3308 Raportează post Postat Octombrie 7, 2014 Go placidly amid the noise and haste, and remember what peace there may be in silence. As far as possible, without surrender, be on good terms with all persons. Speak your truth quietly and clearly; and listen to others, even to the dull and the ignorant, they too have their story. Avoid loud and aggressive persons, they are vexations to the spirit. If you compare yourself with others, you may become vain and bitter; for always there will be greater and lesser persons than yourself. Enjoy your achievements as well as your plans. Keep interested in your own career, however humble; it is a real possession in the changing fortunes of time. Exercise caution in your business affairs, for the world is full of trickery. But let this not blind you to what virtue there is; many persons strive for high ideals, and everywhere life is full of heroism. Be yourself. Especially, do not feign affection. Neither be cynical about love, for in the face of all aridity and disenchantment it is perennial as the grass. Take kindly to the counsel of the years, gracefully surrendering the things of youth. Nurture strength of spirit to shield you in sudden misfortune. But do not distress yourself with imaginings. Many fears are born of fatigue and loneliness. Beyond a wholesome discipline, be gentle with yourself. You are a child of the universe, no less than the trees and the stars; you have a right to be here. And whether or not it is clear to you, no doubt the universe is unfolding as it should. Therefore be at peace with God, whatever you conceive Him to be, and whatever your labors and aspirations, in the noisy confusion of life, keep peace in your soul. With all its sham, drudgery and broken dreams, it is still a beautiful world. Be cheerful. Strive to be happy. Desiderata -Max Ehrmann 4 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Ea. 8993 Raportează post Postat Octombrie 11, 2014 Aşa cum îmi mîncase ea ficaţii,aşa voiam să-i mănînc şi eu ficaţiide aceea i-am spus, vreau să te văd goală în faţa meajos pantofii, jos voalul de mireasăfără pantofi şi fără voal ea deveniincandescentă, dorinţa mea de răzbunare se topibruscîntr-o secundă m-am simţit redevenit eu însumifricos, mic, neputincios, cameleonam uitat brusc toate umilinţele trecutuluiam uitat brusc cei douăzeci de ani de logodnătoate manevrele ei de mironosiţăbaşca amanţii, absenţele chinuitoare, scrisorile lipsăhai că nu-i aşa grav, i-am spusmai sînt cinci, şase secunde pînă la sfîrşitul poemuluihai sărută-mă Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Ea. 8993 Raportează post Postat Octombrie 16, 2014 Ce mai faci, introvertito? Ce mai faci, introvertito?N-ai vrea să-mi arăţi tot ce e prin tineCâte s-au strâns de când n-am mai venitDe când îţi e atât de dor de mine? În definitiv, ar fi suficient să-ţi luminezi chipulCa să-ţi pot citi gândurile albastreSă urmăresc linia ridurilor de expresie pentru a te desluşi. Ce mai faci, introvertito?De ce tremuri atât de tare în preajma mea?Ai ceva de ascuns, e ceva ce nu mi-ai spusDespre geografia sufletului tău cardinal?Sau poate că emoţiile te-au cotropitŢi-au cucerit intimitatea lenjeriei de catifeaŞi de aceea te comporţi ca un teritoriu ocupat de eu. Ce mai faci, introvertito?Ţi-ai pus aripi de îngeri să intri-n icoaneŞi îngenunchezi în altarul inimii meleDoar-doar ţi-ai alina păcatul sublimAcela de a mă iubi prin sânge şi prin venePrin amprente, prin linia vieţii, frumuseţe,Să-ţi iasă introvertirea prin toţi porii. Ce mai faci, introvertito?Te ascunzi la nesfârşit la umbra genelor prelungiA verilor pierdute în rotunjimea soareluiA părului tău copt în lanurile de grâu,În care-şi fac devreme cuib dropiile de aerDestrămându-se la primele ouă de rouă ale dimineţiiCând m-aş sinucide pentru a afla cât de mult mă iubeşti. Ce mai faci, introvertito?De ce spui lumii tot, tăcând infinit şi tandru?Ce fel de introvertire mai e şi această destăinuire?Această trădare de faţă cu dezechilibrele interioare?De ce mă arăţi întregului cor de îngeriCare-ţi cântă fără prihană verdele din gânduri?Sărută-mi coada ochilor şi fugi cu ea în lume, cometă. Ce mai faci, introvetito?Mai eşti? În mine? În tine? În timp? Undeva?Ce se mai aude? Care sunt ultimele veşti?S-a schimbat ceva pe frontul fiinţei tale? Mai eşti?Undeva? Cumva? Altcumva? Altundeva? Aievea? Aiurea?Ce se mai vede? Vreo lumină? Vreo stea căzătoare? Cereşti? Lumeşti?Sunt paznicul de far din tine luminând cât de introvertită eşti. Ce mai faci, introvertito? Marius Tucă_____________ Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
*elle 2848 Raportează post Postat Octombrie 20, 2014 Merg pe pamant Si sun ca vioara. Toate imi par ca sunt Prima oara. Ca un copil Astept dimineata Pana la lacrimi Mi-e draga viata. Orice splendoare Ma doare Ma doare-aceasta floare Si frumusetea ta, Si frumusetea ta! Si-aceasta zi Ce maine nu va ma fi Nu va mai fi. Grigore Vieru- Ca prima oara 2 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Sub Zero 3308 Raportează post Postat Octombrie 23, 2014 When I am dead, even then, I will still love you, I will wait in these poems, When I am dead, even then I am still listening to you. I will still be making poems for you out of silence; silence will be falling into that silence, it is building music. Then by Muriel Rukeyser 4 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Sub Zero 3308 Raportează post Postat Octombrie 26, 2014 love is a place & through this place of love move (with brightness of peace) all places yes is a world & in this world of yes live (skilfully curled) all worlds Love is a place - e.e. cummings 4 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Ea. 8993 Raportează post Postat Octombrie 27, 2014 Când femeile pe care le-am iubit îmbătrânescLumea întinereşte din frumuseţea lor,Stau pe un peron suspendat în timp şi poezieIar ele trec pe rând la fereastra unui trenŞi le văd ochii, lumina, aerul din prima ziTotul imaculat, cald, neînceput, cu încetinitorulCu fluturii dinaintea primului sărut pe buze. Când femeile pe care le-am iubit îmbătrânescMă arunc în gol în ochii lor până la izvoareÎn căutarea sentimentelor înălţătoare şi primordialeA elixirului care să facă acea clipă să mai steaSă mai stăruiască un dram pe strălucirea lorSă se întipărească totul pe cer, pe retineCa o mărturie despre iubire la începuturile ei. Când femeile pe care le-am iubit îmbătrânescInimile lor bat toate în mine pe rândŞi se transformă într-un fâlfâit de aripiCând încep să doară şi să-şi aminteascăToate ekg-urile din vremea dragosteiCând dulcea şi frumoasa impertinenţă a eiFăcea sufletele să muşte până la prăsele albul tencuielii. Când femeile pe care le-am iubit îmbătrânescÎmi lipesc urechea de pământ să ascultToate cântecele neauzite atunci de teamă să nu se destrameGraniţele noastre comune şi umbrele întrepătrunseDe amorul subţire şi fin ca o viaţă dintr-un zor de zi,Ele sunt toate acolo, de neatins, de nedescrisAşteptând să nu se mai întâmple nimic. Când femeile pe care le-am iubit îmbătrânescLumea întinereşte din frumuseţea lor Stau pe un peron suspendat în timp şi poezie Şi îmi e dor de toate ca şi când n-ar fi să fieŞi îmi e dor de fiecare pe de rostŞi îmi e dor de una, de alta, fără ca să ştieŞi îmi e dor de toate şi niciuna ca şi când n-ar mai fi fost. Marius Tucă 1 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Fiero 23210 Raportează post Postat Octombrie 27, 2014 (editat) Autumnala Vântește ca nebunul aerulin odaia fara culoare si rece ca morga.In noi e cald… Imi vine sa-ti iau mainile si sa plec cu ele. Poate-ai sa vii dupa eleCa sa-ntomnăm impreună. Mi te dai si ma dau tie,Cu atat dor si cu furie! Murim ca sa-nviem… Afara-i toamna , dar in noiE-un firicel-norocel de primavara … Uite cum facem , m-am gândit!Dacă-ti vrei buzele-napoi N-ai decât să vii să le iei ,Dar va trebui sa le iei și pe ale melePentru ca gura mea si cu a ta țin strânsPrimăvara asta nazdravană de pulpană … Daniela Lungu Editat Octombrie 27, 2014 de Fiero Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Ea. 8993 Raportează post Postat Octombrie 29, 2014 (editat) De ce nu vrei să-nnebuneşti la ora cinciDupă-amiază, când e-atât de bine,Şi în sufrageriile adânciSă faci pe preşuri tumbe dulci cu mine? M-aş milogi-n dulapuri vechi să-ţi puiRochia moale şi, rămasă goală,Ne-am bate cu lichioruri amăruiDe chimion şi mentă glacială. Iar către-amurg, făr-a mai ţine minteCine suntem, aproape de mătasă,Îngenunchind pe paturile sfinte,Am da cu sufletele noastre foc la casă! Emil Brumaru Editat Octombrie 29, 2014 de Ea. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Ea. 8993 Raportează post Postat Octombrie 29, 2014 cum plecăm unul din celălalt? nu ştiu. nu am găsit nicio uşă.ea nu există. căutarea uşii este uşa.cotrobăind ies şi rămân acolo.înţepenit în ieşire. (george vasilievici, 2009) 1 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
