Athmy 2564 Raportează post Postat Iunie 1, 2015 (editat) Eram sigura ca ai ceva de IT-ist in tine, despre ei s-a scris pe forum ca au o personalitate rece si sentimente reduse la algoritmi, desi cred ca nu meseria face asta ci alegerea meseriei este o consecinta a felului de a fi. Ca sa inteleg aplatizarea emotionala, te rog sa ne explici mai concret. Nu ai sentimente de mila, compasiune, revolta (in fata unor atrocitati, nedreptati indreptate impotriva unor persoane inocente)? Sa spunem ca un copil este pe cale sa se inece sub ochii tai. Care ar fi reactia ta, ai incerca sa il salvezi? Indragostirea nu este destul de relevanta in cazul de fata, pentru ca nu ai un istoric din care sa putem trage astfel de concluzii. Pur si simplu ai asteptat sa se intample ceva de la sine ceea ce nu s-a petrecut. Iar acum vrei sa schimbi strategia. ---------- Sa fii profesor in ziua de azi mi se pare o mare provocare si realizare in acelasi timp. Felicitari pentru rabdare si pe mai departe! Editat Iunie 1, 2015 de Athmy 1 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
XGeorge 6 Raportează post Postat Iunie 1, 2015 Eram sigura ca ai ceva de IT-ist in tine, despre ei s-a scris pe forum ca au o personalitate rece si sentimente reduse la algoritmi, desi cred ca nu meseria face asta ci alegerea meseriei este o consecinta a felului de a fi. Ca sa inteleg aplatizarea emotionala, te rog sa ne explici mai concret. Nu ai sentimente de mila, compasiune, revolta (in fata unor atrocitati, nedreptati indreptate impotriva unor persoane inocente)? Sa spunem ca un copil este pe cale sa se inece sub ochii tai. Care ar fi reactia ta, ai incerca sa il salvezi? Indragostirea nu este destul de relevanta in cazul de fata, pentru ca nu ai un istoric din care sa putem trage astfel de concluzii. Pur si simplu ai asteptat sa se intample ceva de la sine ceea ce nu s-a petrecut. Iar acum vrei sa schimbi strategia. Totusi este interesat ca 6 ore de predare, ma umplu de mai multa energie decat o zi de scris de cod. Sincer, as face-o doar pe profesorul, dar din pacate statul roman, ne condamna prin salariile de mizerie la saracie si neajunsuri. Mila fata de cine? Nu stiu daca am simtit vreodata mila pentru cineva; de cersetorii de pe strada nici gand. Compasiunea, inseamna sa intelegi prin ce trece o anumita persoana, sa-i fii alaturi; nu cred ca a fost vreodata vreo situatie cand cineva sa imi ceara ceva, de obicei, mi se mai cer bani si uneori ii mai dau dar in scarba. Nu am imprumutat niciodata pe nimeni de bani: la sume care depasesc 100 RON, dau reject, iar daca este vorba de sume mai mici, prefer sa-i dau fara sa-i cer inapoi, si spun acest lucru persoanei respective. Din pacate desi ai dat bani de "pomana" unora, cand le ceri ajutorul pentru ceva, ramai cu buzele umflate. Astfel am invatat sa dau, dar sa nu ma mai intereseze deloc dupa ce dau bani, si sa scot persoana respectiva din telefon. Sentimente de revolta simt mai ales fata de autoritatile statului, si fata de persoanele lacome, care vor din ce in ce mai mult; asta ma scoate la pepeni, epatarea bogatiei unora. Ma deranjeaza profund elevii care epateaza un comportament de milionar si parintii lor. Fata de persoanele inocente ma lasa relativ rece, situatia lor. Ca sa completez portretul, pot sa spun ca am avut anumite probleme cu parintii mei la un moment, cu care ma inteleg bine, si pentru ca au sarit calul si problema lor se incadra la chestii ilegale, le-am facut reclamatie la politie. Daca un copil ar incerca sa se inece, nu stiu daca m-as arunca dupa el, poate mai degraba as alerga dupa ajutor, as suna la salvare, politie, etc. Citeam in profilul persoanelor schizoid ca acestea, este bine sa fie ele abordate, ca cineva trebuie sa faca primul pas inspre ele, si posibil sa iti dau dreptate. Probabil ca pana acum sa fi asteptat, sa fiu intr-o situatie pasiva, iar acum sa incerc sa schimb abordarea, incercand sa fiu mai activ. De altfel asta incerc sa fac de cativa ani incoace. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
S.R. 5188 Raportează post Postat Iunie 1, 2015 Acum din ceea ce am mai citit, persoanele care sunt visatoare, se spune ca sunt firi slabe, labile, caci isi creeaza aceasta lume a lor pentru ca asupra acelei lumi pot detine controlul si nu vor fi raniti de nimeni. Mda... N-ai nicio problema, doar functionezi un pic diferit de marea masa (great unwashed masses). Repet - esti mai putin preocupat de prezenta sau absenta unui partener sau de prezenta sau absenta unui grup de cunostinte in mod constant pentru a-ti da o activitate atractiva in timpul liber. Great unwashed masses se sinucid(uneori literlamente, alteori metaforic - dau in depresie severa, poate chiar cronica) daca isi pierd partenerii sau cunostintele, ca singuri au capacitati reduse de a-si ocupa timpul liber... si au o rezistenta la senzatia de abandon sau de nedorit apropiata de zero (ii doare rau lipsa de validare deoarece li s-a bagat in cap ca au nevoie de a fi validati de altii in baza scarii de valori implementate in copilarie, precum si continuata prin sistemul social actual... care e util industriilor care au activitati in domeniile referitoare la socializare si relationare interumana, motiv pentru care respectivele industrii si sustin aceasta... sa-i zicem dresare, ca educatie nu ii pot spune). E normal ca great unwashed masses sa se ia de viata ta pentru ca nu esti ca ei. E anormal sa incerci sa fii ca ei, e bine sa fii tu. Daca aveai vreo problema reala, stai linistit, pana acum se ocupa cumva societatea de tine. Dar esti liber, ai loc de munca, cunosti lume etc. ceea ce inseamna ca ai un nivel de integrare in societate cel putin acceptabil. A nu se intelege gresit, e bine sa ai relatii cu ceilalti oameni. DAR nu sa faci chestii daunatoare pentru tine insuti... cum ar fi sa ai o "relatie" doar de dragul de a avea-o. Imi pare rau ca folosesc termenii astia, dar am o problema cu exprimarea simpla la ora asta. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Athmy 2564 Raportează post Postat Iunie 1, 2015 (editat) Am facut si eu un programel la facultate pentru a trece examenul, si 8 ore nu m-am desprins de calculator si l-am dovedit, iar la examen am luat o nota record. Dar asta s-a intamplat pentru ca mi-a placut cel mai mult de acei profesori (seminaristul si profesoara) dintre toti pe care i-am avut. La alte examene mai usoare la care nu mi-a placut materia sau modul de predare nu am ajuns la performante, si este explicabil. Daca iti place sa predai nu vad vreo problema aici. Exemplul meu era despre un copil care se poate ineca accidental, nu prea am inteles asta din raspunsul tau. Daca se ineaca sub ochii tai nu il salvezi? Sau inca nu stii, nu stim pana nu patim. Sau sa presupunem ca un copil este talharit si vine la tine sa ii faci dreptate (presupanund ca tine de tine sa pedepsesti faptasul). Iti pasa de el? Editat Iunie 1, 2015 de Athmy Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
XGeorge 6 Raportează post Postat Iunie 1, 2015 Exemplul meu era despre un copil care se poate ineca accidental, nu prea am inteles asta din raspunsul tau. Daca se ineaca sub ochii tai nu il salvezi? Sau inca nu stii, nu stim pana nu patim. Sau sa presupunem ca un copil este talharit si vine la tine sa ii faci dreptate (presupanund ca tine de tine sa pedepsesti faptasul). Iti pasa de el? Am spus despre cazul cu copilul, nu m-as arunca dupa el, sa il salvez, ci as suna la 112 / salvare. La fel si in cazul copiluilui talharit, as suna la politie. Daca as fi politist, este normal ca trebuie sa imi fac datoria. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Athmy 2564 Raportează post Postat Iunie 1, 2015 Ok, cred ca m-am lamurit. Nu prea simti multe pe plan emotional. Ma insel? Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
XGeorge 6 Raportează post Postat Iunie 1, 2015 Ok, cred ca m-am lamurit. Nu prea simti multe pe plan emotional. Ma insel? Nu ... desi poate parea ciudat ... uneori simt chestii de gen bucurie, incantare, fata de chestii pe care le fac de unul singur ... poate am o relatie foarte expresiva doar cu mine insumi ;) Mda... N-ai nicio problema, doar functionezi un pic diferit de marea masa (great unwashed masses). Repet - esti mai putin preocupat de prezenta sau absenta unui partener sau de prezenta sau absenta unui grup de cunostinte in mod constant pentru a-ti da o activitate atractiva in timpul liber. Great unwashed masses se sinucid(uneori literlamente, alteori metaforic - dau in depresie severa, poate chiar cronica) daca isi pierd partenerii sau cunostintele, ca singuri au capacitati reduse de a-si ocupa timpul liber... si au o rezistenta la senzatia de abandon sau de nedorit apropiata de zero (ii doare rau lipsa de validare deoarece li s-a bagat in cap ca au nevoie de a fi validati de altii in baza scarii de valori implementate in copilarie, precum si continuata prin sistemul social actual... care e util industriilor care au activitati in domeniile referitoare la socializare si relationare interumana, motiv pentru care respectivele industrii si sustin aceasta... sa-i zicem dresare, ca educatie nu ii pot spune). E normal ca great unwashed masses sa se ia de viata ta pentru ca nu esti ca ei. E anormal sa incerci sa fii ca ei, e bine sa fii tu. Daca aveai vreo problema reala, stai linistit, pana acum se ocupa cumva societatea de tine. Dar esti liber, ai loc de munca, cunosti lume etc. ceea ce inseamna ca ai un nivel de integrare in societate cel putin acceptabil. A nu se intelege gresit, e bine sa ai relatii cu ceilalti oameni. DAR nu sa faci chestii daunatoare pentru tine insuti... cum ar fi sa ai o "relatie" doar de dragul de a avea-o. Imi pare rau ca folosesc termenii astia, dar am o problema cu exprimarea simpla la ora asta. Sa inteleg, ca oarecum "tulburarea de personalitate psihoida" a fost o inventie in nomenclatorul de psihologie, doar pentru a-i aduce pe cei "descentrati" in centrul societatii consumatoare - industrial !? Este o chestie ca si cu reducerea nivelului de colesterol in manualele de medicina care este daunatoare, pentru "a fabrica" mai multi bolnavi, si a creste vanzarile farmaceutice ?? Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Athmy 2564 Raportează post Postat Iunie 1, 2015 Adevarul e ca reactiile tale nu mi se par normale, dar sunt foarte corecte si chiar de admirat (unele). Asta raportat la denuntul parintilor tai, este un mare waw pentru mine, iti trebuie multa tarie sa discerni daca ceea ce faci e un lucru bun sau rau. Iar pe tine sentimentele nu te incurca, dar uneori rolul lor este sa te ajute, si nu beneficiezi nici de asta. 1 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
XGeorge 6 Raportează post Postat Iunie 1, 2015 (editat) Adevarul e ca reactiile tale nu mi se par normale, dar sunt foarte corecte si chiar de admirat (unele). Asta raportat la denuntul parintilor tai, este un mare waw pentru mine, iti trebuie multa tarie sa discerni daca ceea ce faci e un lucru bun sau rau. Iar pe tine sentimentele nu te incurca, dar uneori rolul lor este sa te ajute, si nu beneficiezi nici de asta. Cu parintii am avut mai multe episoade. Dupa episodul respectiv cu reclamatia la politie, desi la momentul respectiv relatiile noastre au fost reci de tot, asemenea unui ghetar, acum ne intelegem bine, ca si cum nu s-ar fi intamplat, doar ca bineinteles au inteles ca nu mai trebuie sa calce pe bec. Un pic sa ma lamuresc! Cum as putea beneficia de sentimente? La ce m-ar ajuta? Si apoi, e vorba de aplatizare sentimentala la mine, sau doar un management al emotiilor si sentimentelor asa cum zice S.R. care nu este ca al turmei ? Si acum o intrebare mai la obiect: ar putea un psiholog sa o faca pe actorul si sa ma invete cum sa mimez anumite chestii, adica terapie cognitiv - comportamentala. Stiu ca ar fi ca un fel de dresaj, si as deveni un actor, dar in acest fel as reusi sa ma integrez mai bine din punct de vedere social !? Editat Iunie 1, 2015 de XGeorge Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Athmy 2564 Raportează post Postat Iunie 1, 2015 (editat) Apropos de lipsa emotiilor, nu pot sti in ce grad este la tine prezenta, dar am vazut un documentar pe Digi Life, despre experiente traumatice in urma unor accidente. Se pare ca exista o zona a creierului care este responsabila de emotii, de simtirea trairilor, de conexiunile pe care le facem intre realitate si lumea noastra interioara. Era un caz cand doua personae soti care se iubeau de o viata, el a avut un accident traumatic si in urma lui a pierdut aceasta capacitate empatica, in rest era ok fizic. Doar ca nu mai era aceeasi persoana, iar sotia lui povestea ca pentru ea este ca si cand ar trai cu un strain. Desi o recunostea si isi aducea aminte de viata lor precedenta, nu mai simtea nimic la adresa ei/lor, a nimanui, era total lipsit de empatie ceea ce fireste ii ingreuna foarte mult existenta cotidiana. Pentru ea era si mai chinuitor sa nu poata vorbi ca pe vremuri, sa ii impartaseasca durerile, sperantele, micile intamplari, fiidca nu trezeau nici un ecou in el, absolut nici unul, doar poate cateva raspunsuri formale. Deci asa ceva exista iar acesta este un caz real si extrem, pe fond neurologic. Editat Iunie 1, 2015 de Athmy Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
