Lucian Blaga

Lucian Blaga a fost unul dintre cei mai apreciati si renumiti oameni de cultura ai patriei. Nu doar un poet invatat, interpretat si de multe ori de neinteles pe bancile scolii, ci si un filosof, dramaturg, jurnalist, profesor universitar si diplomat. A avut asadar o personalitate polivalenta si s-a impus in cadrul culturii interbelice prin originalitatea stilului sau.

Lucian Blaga s-a nascut in 9 mai 1895 in Lancaram, un sat mic, „al lacrimilor", de langa Sebes, judeul Alba. In acea perioada, insa, Lancramul se afla in comitatul Sibiu.

Lucian Blaga a fost cel de-al noualea copil din familia sa, fiind fiul lui Isidor Blaga, un preot atipic si al Anei. Pana la varsta de patru ani, poetul a stat sub tacere, auto-prezentandu-se mai apoi drept un copil "mut ca o lebada".

A urmat scoala primara germana din Sebes, apoi a studiat la liceul "Andrei Saguna" din Brasov, unde il avea profesor pe autorul primului tratat romanesc despre teoria dramei, care era chiar ruda filosofului, Iosif Blaga. Lucian Blaga incepe inca din liceu sa se apropie de opera lui Friedrich Schiller, pe care o regasim mai apoi in creatiile sale.

Cu scrisul a debutat in ziarul Tribuna, publicandu-i-se aici poezia "Pe tarm", in 1910 si in revista Romanul, cu un studiu din anul 1914, intitulat "Reflectii asupra intuitiei lui Bergson". Dupa ce tatal scriitorului a murit, intreaga s-a familie s-a mutat in Sebes. La doar doi ani, in 1911, Lucian Blaga calatoreste in Italia unde isi cauta carti de filosofie si viziteaza vestigiile istorice ale tarii in forma de cizma.

Lucian Blaga la tinerete

Facultatea a absolvit-o in Sibiu si Oradea, fiind vorba de Facultatea de Teologie, urmand apoi sa studieze si filosofia si biologia la Viena, ajungand in 1920 doctor in filosofie.

Cu aceasta ocazie, Lucian Blaga si-a cunoscut si viitoarea sotie, Cornelia Brediceanu. S-au intors apoi in tara chiar in ajunul Marii Uniri, dar in 1916 a plecat sa viziteze Viena, odata cu care descopera si expresionismul.

In anul 1919, Lucian Blaga a publicat la Sibiu placheta sa de versuri "Poemele luminii", dar si culegerea "Pietre pentru templul meu", opera initiatica insa destul de apreciata apoi.

Prima sa drama, "Zamolxe", a aparut in ziarul Vointa, pentru care e distins cu un premiu din partea Universitatii din Cluj. Poetul primeste apoi premiul Adamachi din partea Academiei, pentru debut. In perioada 1924-1925 a locuit in Lugoj. Lucian Blaga a fost apoi redactor la ziarele Vointa si Patria, dar si colaborator la Gandirea, Cuvantul si Adevarul literar si artistic.



Se intoarce apoi in Sibiu, dupa Dictatul de la Viena, urmand sa fie apoi conferentiar la Facultatea de Litere si Filosofie din Cluj. Se dedica apoi presei din Transilvania, fiind redactor la revistele Cultura si Banatul. De asemenea, a fost ales membru al Academiei Romane in 1937, iar discursul sau a fost numit "Elogiul satului romanesc", el fiind deja prea cunoscut prin sintagma celebra in favoarea satului: "vesnicia s-a nascut la sat". Tot la Sibiu, Lucian Blaga a redactat revista Saeculum.

In diplomatie a intrat in 1926 si a avut consecutiv postul de atasat cultural la legatiile tarii din Varsovia, Braga, Lisabona, Berna si Biena. A inceput apoi sa scrie romanul cu tenta autobiografica "Luntrea lui Caron".

Casa lui Lucian Blaga din Lancram

In anul 1956, Lucian Blaga a primit propunerea pentru premiul Nobel pentru literatura. Desi propunerea a venit din partea lui Rosa del Conte si Basil Munteanu, se pare ca ideea a fost initial a lui Mircea Eliade. Blaga era considerat un filosof idealist, spiritual, iar poeziile sale au fost interzise o perioada buna, pan in 1962.

Se pare ca Lucian Blaga are urmatorul crez, din "Pietre pentru templul meu":

Cateodata, datoria noastra in fata unui adevarat mister nu e sa-l lamurim, ci sa-l adancim asa de mult, incat sa-l prefacem intr-un mister si mai mare.

A murit in 6 mai 1961, insa a ramas in mintea tuturor. Este inmormantat la Lancram, loc in care s-a ridicat si un Centru Cultural cu numele filosofului si unde se organizeaza an de an, un festival international, in numele acestuia.

Lucian Blaga avea un sistem folosofic care putea fi comparat ca arhitectura a ideilor cu sistemul lui Hegel, iar ca format literar, cu opera lui Nitzsche sau Bergson. Acesta este cuprins in cateva trilogii: "Trilogia cunoasterii", "Trilogia culturii" si "Trilogia valorilor". Filosoful a analizat evolutia stiintelor exacte in perioada unor trei etape majore, este vorba de cea arsitotelica, cea galileo-newtoniana si cea einsteiniana.



Esenta filosofiei sale este inspirata de conditia omului in univers, omul care se afla in fata Marelui Anonim, demiurgul din viziune sa.