The Bitch 15151 Raportează post Postat Ianuarie 20, 2012 (editat) Referitor la ala din povestea ta. Tu il judeci doar din auzite, deci nu ai certitudini. Ti se pare corect? Ai vre-o reprezentare corecta a realitatii? Nu! A fost dat si la ziar mai Laur mai. :lol: Iar un principiu inca actual spune asa: ma respecti pentru ca vrei si pentru ca sunt ceea ce sunt, daca nu, te fac eu sa ma respecti, de frica! Se pare ca tu confunzi multe cu respectul. Frica nu e respect, e frica. Aoleooo, inseamna ca cei de pe langa tine stau cu autobiografia atarnata de gat si cu extrasul de cont lipit in frunte. Aloleoooo tocmai am terminat de spus ca situatia financiara nu joaca nici un rol. Deci de ce ar sta cineva cu extrasul de cont atarnat de gat? Sa mai spun odata ? Eu iti spun ca regula mea este sa respect toti oamenii. Ulterior vin exceptiile. Regula mea este ca respectul se castiga. Exceptie face tipul de respect practicat din considerente culturale, precum cel acordat persoanelor mai in varsta sau parintilor. Ala e cu totul altceva. Dar in rest unui strain ofer politete si curtezie sociala, ceea ce tine de bunele maniere, pana ajung sa-l cunosc indeajuns incat sa decid daca acea persoana mi-a castigat sau nu respectul. Incep cu neutralitate la capitolul asta. Acelasi lucru aplic si la incredere. Increderea se castiga nu se primeste pe tava, dupa care depinde de individ daca abuzeaza de ea si o pierde sau scade. Deasemenea nu confund respectul cu manierele, politetea si curtezia. Respectul implica si o anumita doza de admiratie pentru persoana respectiva, uneori o anumita doza de aspiratie sa fii ca persoana respectiva, apreciere, reverie cateodata. Ei astea nu se dau asa hopai topai. Not in my books. Editat Ianuarie 20, 2012 de Naeema Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
lynxul_negru 3207 Raportează post Postat Ianuarie 20, 2012 Am senzatia ca fiecare judeca treaba asta (intrebarea daca ar fi o rusine sa fii sarac) dupa rama mentala pe care si-a format-o asupra situatiei. Fiecare ii judeca pe altii dupa masura proprie, dupa valorile proprii si in acelasi timp se intovaraseste cu cei asemanatori lui. Nu degeba e vorba aia "birds of a feather flock together". De multe ori "bogatii" ii dispretuiesc pe "saraci" nu fiindca acestea le-ar cere ceva sau le-ar fi o povara financiara, ci fiindca nu traiesc in acelasi mod ca ei, nu traiesc cu aceleasi valori, nu au lucruri comune cu ei, nu merg la golf, yachting si partide de vanatoare - sunt deci neinteresanti. In acelasi mod, multi dintre "saraci" ii dispretuiesc pe cei bogati, fiindca isi creeaza inconstient un mecanism de aparare care ii ajuta sa treaca peste amarul de a nu avea ceea ce are altul. Acest mecanism se manifesta prin scenarii si zicale auto-consolatoare de genul "banii n-aduc fericirea" sau "si bogatii plang" sau "desigur ca a facut banii numai din furturi si afaceri necurate". (Faptul ca ultima zicere se adevereste in opt sau noua cazuri din zece nu o transforma automat intr-un adevar). Cred ca situatiile astea aiurea apar atunci cand intra in contact doua lumi diferite. Daca te invarti in lumea ta, lucrurile pot fi suportabile. 2 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Htenesa 1817 Raportează post Postat Ianuarie 20, 2012 (editat) Cum descrii tu situatia lynxule, e ca si cum am fi niste roboti seci care pusi in diferite situatii actionam in anumite feluri specifice. Practic un sarac nu e un Om sarac, ci o masinarie biologica pusa in situatia de a functiona conform cu mediul sarac in care traieste. Similar pentru un bogat. Si nu te contrazic. Doar ca privind lucrurile din aceasta perspectiva, cele mai apreciate trasaturi ale unui om ar trebui sa fie acelea pe care le avea/la care visa intr-o perioada de inocenta. De exemplu un adolescent care visa sa devina un om bun, ajutator, etc. in perioada cand nu il interesa pozitia lui sociala. Daca atunci cand devine bogat, nu isi uita visele si ii ajuta pe cei nevoiasi de exemplu, atunci acela va fi un om demn de toata aprecierea. La fel cineva care poate visa la intelegere intre oameni, sa nu devina un uracios atunci cand va deveni sarac. Acestia sunt oamenii autentici, care au valori intrinsece si nu cauzate de situatia in care sunt pusi. Ei sunt cei mai de apreciat oameni, indiferent de puterea lor financiara. Editat Ianuarie 20, 2012 de Abc2009ro Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
The Bitch 15151 Raportează post Postat Ianuarie 20, 2012 (editat) Ei sunt cei mai de apreciat oameni, indiferent de puterea lor financiara. Vezi ca Laur te-ar contrazice la ceea ce am bolduit eu. In opinia lui tocmai puterea financiara trebuie sa aduca automat respect unui om. Editat Ianuarie 20, 2012 de Naeema Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
lynxul_negru 3207 Raportează post Postat Ianuarie 20, 2012 Cum descrii tu situatia lynxule, e ca si cum am fi niste roboti seci. [ ... ] Acestia sunt oamenii autentici, care au valori intrinsece si nu cauzate de situatia in care sunt pusi. Ei sunt cei mai de apreciat oameni, indiferent de puterea lor financiara. Poate mi-am formulat parerea prea sec. Rezumand: nici una din situatii (sarac, bogat) nu reprezinta prin sine o valoare sau o rusine. Senzatia de valoare sau de rusine apare doar atunci cand ne comparam cu altii. Probabil cea mai buna situatie ar fi sa ne comparam doar cu nevoile noastre. Credeam ca se observa, acelasi lucru il cred si eu. Incerc sa pricep si sa percep oamenii fara a-i raporta la cat au in buzunar sau in cont. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
The Bitch 15151 Raportează post Postat Ianuarie 20, 2012 Incerc sa pricep si sa percep oamenii fara a-i raporta la cat au in buzunar sau in cont. Incerci ? Percepe-i nu incerca sau in faimoasele vorbe ale lui Master Yoda ...Do or do not; there is no try. :lol: Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
lynxul_negru 3207 Raportează post Postat Ianuarie 20, 2012 (editat) Acestia sunt oamenii autentici, care au valori intrinsece si nu cauzate de situatia in care sunt pusi. Ei sunt cei mai de apreciat oameni, indiferent de puterea lor financiara. Aici te-as contrazice un pic: autentici pot fi si oamenii rai, mincinosi si corupti. Daca aia este natura lor si o traiesc cu naturalete, cu convingere, cu aplomb, atunci si ei sunt autentici. Exista si bogatasi scarbosi care sunt autentici. Sa nu confundam autenticitatea cu acceptabilitatea (care oricum este o chestie personala, subiectiva sau cel mult o chestie de grup). Incerci ? Percepe-i nu incerca sau in faimoasele vorbe ale lui Master Yoda ...Do or do not; there is no try. :lol: Incerc, nu sunt sigur ca-i pricep intotdeauna. :D S-ar putea ca eu sa fi chiulit tocmai la orele alea in care Master Yoda preda lectia in cauza :crazy: Editat Ianuarie 20, 2012 de lynxul_negru 1 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
@5 IP 2340 Raportează post Postat Ianuarie 21, 2012 Doar cine nu a depasit conditia sociala de a trai de azi pe maine, nu stie ce responsabilitate implica administrarea or conservarea unei simple gospodarii,a unui apartament, a unei colibe si a unei familii, ia-o cum vrei, exemplele sunt infinite. Iar atata timp cat esti posesorul unei "averi" mai mari decat a majoritatii, DA, ceilalti trebuie sa aiba respect. De ce consideri ca ceilalti (mai saraci d.p.d.v. financiar) trebuie sa poarte un respect neconditionat,celui care e in pozitie superioara? Consideri normal ca o persoana avuta sa isi aroge sa beneficieze de respect, doar pt. ca a dovedit capabilitati de imbogatire? Abc2009: Acestia sunt oamenii autentici, care au valori intrinsece si nu cauzate de situatia in care sunt pusi. Nonsens...Situatia in care poti fi impus la un moment dat, nu va putea scoate intotdeauna adevaratele-ti calitati. Daca esti un om cinstit in esenta ta , te vei regasi deseori in minciuna. Dar tu poti sa ma contrazici...asa-i? linxul negru: Am senzatia ca fiecare judeca treaba asta (intrebarea daca ar fi o rusine sa fii sarac) dupa rama mentala pe care si-a format-o asupra situatiei. Fiecare ii judeca pe altii dupa masura proprie, dupa valorile proprii si... De acord Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
acces realitate 1081 Raportează post Postat Ianuarie 21, 2012 (editat) Daca as sti ca dispun de un potential anume si din lene sau alte n motive nu l-as valorifica, atunci, da, mi-ar fi rusine. Dar daca as face eforturi pt. cineva, chiar foarte drag, sa ma perceapa asa cum sunt (sa-mi vada potentialul real) si acesta, in ciuda eforturilor mele, nu ar reusi, atunci nu mi-ar fi rusine. As fi doar mahnita. Atat, daca ai inteles aceasta (vezi ce am boldat), iti multumesc tie in mine, deoarece eu ma traiesc si pe mine dar si pe tine, in fiintialitatea ce sunt. Trebuia sa plec si am dat un exemplu in graba si lipsit de inspiratie. Ioane hai sa-ti prezint eu scenarii: 1. Un om este bogat, dar el a mostenit averea din familie, fara contributie personala. I s-a servit pe tava. Nu a pus absolut nimic in valoare, nu are absolut nici un merit si nu i se cuvine absolut nici o lauda pentru faptul ca este bogat. El poate sa fie un lenes, o pramatie, un dobitoc cu bani. Ar trebui ca societatea sa aiba respect pentru el, doar din cauza ca s-a nascut in bani ? 2. Un om este bogat, dar a plecat de jos, din saracie. S-a realizat pe cont si pe merit propriu. A muncit, a avut ambitie, perseverenta, dedicatie, samd dar intr-o buna zi l-a lovit ghinionul, a investit, a venit criza si a pierdut tot. A ajuns sarac. Cei care nu-l cunosc nu stiu chestia asta. Nu stiu ce a avut el inainte si cum a reusit sa aiba. Ei vad ceea ce este el in prezent. Ar trebui acel om considerat neputincios, incapabil de a-si valorifica potentialul, nu destul de ambitios sau inteligent, ba chiar lenes, lipsit de potential ? Ar trebui sa se simta rusinat acel om ? 3. Un om e bogat, prin metode demne de dispret : frauda, crima, furt, coruptie, etc. Ala ce consideratie merita ? Bogatia lui ar fi un motiv de lauda si cinste pe cand saracia altuia unul de rusine ? Sa nu uitam totusi ca saracia nu e musai sa fie o conditie permanenta pentru o persoana, asa precum nici bogatia. Rasturnari de soarta se pot intampla oricui. Din sarac poti sa ajungi bogat, din bogat poti sa ajungi sarac. Daca judecam omul, in caracter si potential, in functie de grasimea contului bancar, apoi o persoana care urca si coboara de cateva ori pe scara doamnei Fortuna, ar trebui sa fie schitzofrenica. A fi sarac nu se datoreaza mereu incapabilitatii iar fi bogat nu se datoreaza mereu meritului si valorificarii de potential. Am avut in vedere problema saraciei mele personale la toate nivelurile fiintiale constientizate la momentul postarii, la asta m-am raportat si pe aceasta o voi analiza si in continuare, dar, din perspectiva scenariilor expuse de tine. Referential ales pt. dialog: - bogatia versus saracia materiala. - protagonistii sunt eu, singura realitate pe care o traiesc. 1 Intrebarea ta ar fi: Daca eu sunt bogat material datorita unei mosteniri la care nu am contribuit cu nimic, ba mai sunt si un lenes, o pramatie, un dobitoc, se cuvine ca societatea sa aiba respect fata de mine? Ca sa aduc intrebarea in contextul acestui topic, o voi remodela, daca nu te deranjaza. Se cuvine oare ca mie sa nu imi mai fie rusine fata de mine pentru ca am iesit din saracie prin intermediul unei mosteniri nemuncite, tinand cont ca sunt si un lenes, o pramatie si un dobitoc? Raspuns: Oamenii care compun societatea, nu vor avea respect (majoritatea), altele vor fi motivatiile interrelationarii. Referitor strict la problema saraciei, ei bine da, se cuvine sa nu imi mai fie rusine de mine datorita incapacitatii de a atrage bogatia deoarece tocmai ce am reusit. Referitor la faptul ca oamenii ma percep ca un dobitoc, o pramatie si un lenes, acestea sunt aspecte fiintiale de care in continuare se cade a-mi fi rusine si a le lucra intru armonizarea realitatii mele fiintiale, desi uneori oamenii, fiecare in propria realitate, nu isi modeleaza tocmai corect codarile si decodarile de informatie si traire. 2 Acest al doilea exemplu e inca si mai interesant ca primul, chiar sunt curios ce o sa raspund. Intrebarea ta ar fi: Daca sunt bogat datorita perseverentei si calitatilor personale dar am avut o mica nevalorificare a capacitatatilor mele neconstientizate, iar asta m-a costat intreaga avere, in plus oamenii nu stiu cum de sunt eu sarac, apreciaza din perspectiva celor constatate acum, e potrivit lucru ca ei sa ma considere lenes, lipsit de potential, vointa (ambitie), inteligenta etc? Dar sa imi fie rusine de oameni? Dar de mine? Raspuns: Nu e potrivit, majoritatea insa asa vor face. As avea oarece motiv sa imi fie rusine de oameni, deoarece oamenii cu care eu socializez, nu se afla intr-o alta realitate decat in a mea, eu nu in capul lor interrelationez, nici intr-o realitate exterioara, nu, eu ii percep numai in realitatea mea, sunt una cu ei, sunt aspecte din mine, daca ei reactioneaza asa poate ca nu e tocmai o greseala facuta de ei in propria lor realitate ci, poate e o gresala a mea de a integra aceste aspecte fiintale din mine, aspectele: oamenii cu care sunt in feedback. Referitor la sine, e da, aici categoric se cuvine a-mi fi rusine de mine, nu intr-un sens distructiv, o nu, nici un moment nu am avut in vedere ca ar trebui sa imi fie rusine de mine intr-un sens distructiv, nu, ci, intr-un sens numai si numai constructiv. Nu intamplator am pierdut banii, acesta e un semnal ca undeva in mine, ceva nu functioneaza profund. Deocamdata atat. Editat Ianuarie 21, 2012 de i0an Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
samsara 2506 Raportează post Postat Ianuarie 21, 2012 Daca oamenii au ajuns sa se evaluze in functie de lucrurile pe care le detin halal rasa am ajuns, in declin oricum, caci se vede cu ochiul liber :) 3 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
