Depresie si metode de curare

[Sanseverina 20]

Am o mare problema. Ma simt foarte deprimata. Am incercat sa ies din acesta stare, dar nu am reusit, indiferent de metoda. Intr-o prima instanta am hotarat sa fiu mai atenta la ceea ce se petrece in jurul meu si sa ma bucur de viata, dar daca nu a venit din suflet, a fost in zadar. Apoi am hotarat sa-mi gasesc pe cineva. M-am apropiat de un coleg de scoala, dar cand el a incercat sa ne apropie mai mult, am avut o reactie automata de respingere si totul s-a incheiat brusc. Acum as vrea sa reiau ceea ce am inceput cu persoana respectiva, insa, el nu-mi mai raspunde cu acelasi entuziasm (e de inteles). In plus, atractia pe care o simt pentru el e greu de definit, iar in ceea ce priveste comunicarea dintre noi lucrurile au mers de la inceput prost. In schimb, cand se apropia de mine ma simteam atat de calma, in siguranta si ma invaluia ca sa zic asa o caldura foarte linistitoare si in acelasi timp stimulanta. Exista baieti cu care comunic lejer, dar pe care nici nu-i iau in considerare din alt punct de vedere decat cel colegial. Insa cu el a fost diferit, n-am inteles niciodata ce zice, n-a inteles nici el ce vroiam eu sa zic, dar as fi stat langa el fara sa vorbesc oricat, caci se crea atmosfera aceea de care simteam ca am atata nevoia. L-as vrea inapoi, insa, nu stiu cum sa-l abordez. In plus, starea asta de depresie imi diminueaza inspiratia si sansele. As vrea sa se intanple o minune care sa ne apropie fara ca eu sa depun efortul de care nu ma simt capabila in momentul acesta. Si inca un lucru, sunt eu ciudata sau viata fara iubire, fara apropiere umana e lipsita de orice sens? Ar trebui sa caut rostul vietii in alta parte?

[Sub Zero 3308]

Nu vreau sa fiu indiscret, dar ce varsta ai? Banuiesc ca esti adolescenta, iar depresia la adolescenta e ca un fel de rit de trecere dintr-o etapa in alta. Nu doar corpul tau sufera transformari, ci si mintea. E o etapa dificila, stiu, te simti vulnerabila, dar o sa gasesti resursele sa o depasesti. Nu exista o formula magica pentru asta, doar experientele proprii te vor face sa-ti gasesti ''calea'' si sa-ti construiesti sensul.

Uite, marea majoritate a celor care scriem pe forumul acesta suntem la varsta adulta. Nu traim o stare permanenta de beatitudine. Nu traim povesti de dragoste fara sfarsit. Suferim, plangem, ne bucuram, iubim, uram, adoram, ne pierdem rostul pentru care traim si ne gasim altul. Suntem oameni.

 

Childhood's end.

Editat Decembrie 9, 2011 de The Hound

[Sanseverina 20]

Chisr vroiam sa scriu, am 18 ani.

Editat Decembrie 9, 2011 de Amarena
scos citat

[soogee 2866]

 

am avut o reactie automata de RESPINGERE si totul s-a incheiat brusc.

 

in ceea ce priveste COMUNICAREA dintre noi lucrurile au mers de la inceput PROST

 

cand se APROPIA de mine ma simteam atat de IN SIGURANTA si ma INVALUIA o CALDURA foarte STIMULANTA

 

n-am inteles niciodata ce zice, n-a inteles nici el ce vroiam eu sa zic

 

dar se crea ATMOSFERA aceea de care simteam ca am atata NEVOIE.

 

viata fara APROPIERE umana e lipsita de orice sens

 

 

Pe scurt, metalimbajul tau arata ca de fapt vrei sa ti-o infigi si nu stii cum s-o faci fara sa te simti o jerpelita.

 

Analiza dialectic-behaviorista arata ca de fapt vrei sex fara implicatii, vrei sa ti-o pui rapid, dar ti-e teama ca o sa ajungi o boarfa, sau o sa te consideri singura asa.

Editat Decembrie 9, 2011 de Hyohko

[Renaissance'91 6088]

Eh...fiecare primeste ce merita... :roll: Ceea ce ma amuza e ca toate tipele de genul asta incearca din rasputeri sa para niste ingerasi, sa fie niste victime.

[S.R. 5188]

Ar trebui sa caut rostul vietii in alta parte?

ROSTUL VIETII NU ESTE IN ALTI OAMENI !

[soogee 2866]

Eh...fiecare primeste ce merita... :roll: Ceea ce ma amuza e ca toate tipele de genul asta incearca din rasputeri sa para niste ingerasi, sa fie niste victime.

 

 

Ce vrea ea sa faca este asta: acopera niste goluri fiintiale prin sex, sex fara o reala intimitate.

Calmeaza niste nevoi fiintiale profunde prin altceva, amagiri care nu pot satisface de fapt acele nevoi fiintiale.

 

Una dintre nevoile ei fiintiale este cea de COMUNICARE.

Dar desi vede singura limpede ca acesta nevoie de comunicare nu ii poate fi satisfacuta de coleg

("comunicarea a mers prost, el nu ma intelege, eu nu il inteleg"),

ea merge inainte, ca rusul, cu incapatanare.

Pentru ca nu are rabdare.

Si pentru ca nu isi cunoaste inca bine adevaratele nevoi, deci adevaratele cai prin care adevaratele nevoi pot fi satisfacute.

Alte nevoi fiintiale ale ei sunt iubirea, sensul vietii, intimitatea, stimularea intelectuala, rezonanta emotionala, siguranta, elevatia spirituala, si sunt convins ca mai are multe, dar din putinele cuvinte pe care le-a scris doar atat razbate.

 

 

Ce se intampla?

Daca va face sex va obtine o falsa "apropiere", o falsa "caldura", o falsa "siguranta" si o falsa "atmosfera stimulanta".

De ce? Pentru ca o serie de paliere ale psihicului ei raman nesatisfacute (ex: nevoia de comunicare profunda, nevoia de rost al vietii, nevoia de reala intimitate, de a se simti realmente ocrotita, in siguranta, si nu folosita pentru sex de un barbat).

Aceste paliere psihice nesatisfacute o vor face sa se simta rau.

 

De aceea va regreta, fie chiar in timpul actului sexual (cand iluzia frumoasa -"creanga din Salzburg"- va fi nimicita de realitate, si ea nu se va mai putea amagi pe sine), fie la scurt timp dupa el.

Va fi dezgustata de sine.

Pentru ca ea are asteptari foarte inalte de la ea insasi si de la barbati.

 

Eu cred ca ea are seturi de programari contradictorii, implementate in frageda copilarie de mama, de tata, de rude si colegi, cunoscuti si profesori, etc.

 

Aceste seturi de programari, care sunt contradictorii deja intre ele!, intra totodata in conflict de nerezolvat cu ceea ce vrea ea de fapt, in adancul ei.

Aici e confuzia ei.

Prea multe seturi de scripturi care se bat cap in cap.

Si prea putina constientizare, desi ea vorbeste de "incercarea de a fi atenta la ce se petrece".

 

Numai o constientizare profunda a adevaratelor ei nevoi o poate ajuta.

Pentru ca atunci ea isi va calma adevaratele nevoi prin adevarata "apropiere, siguranta, stimulare, iubire",

iar nevoile ei adevarate se vor potoli in sfarsit, si ea va obtine fericirea pe care o cauta intens, emotiile pure, senzatiile nobile.

 

Atunci "deprimarea" va disparea.

Si senzatia de GOL, emptiness, care e foarte dureroasa.

EMPTINESS, care, atentie, nu este acelasi lucru cu deprimarea!

Dar emptiness este o mare problema a unor anumite tipuri de personalitate, mai rare, mai problematice.

Asa cum cred ca este ea.

 

E posibil ca ea sa nu fie deprimata de fapt, ci sa se confrunte cu "emptiness", care e un concept aparte in psihologie, si necesita o abordare speciala.

Cei ce se confrunta cu emptiness intr-adevar tind sa isi calmeze neplacuta senzatie de vid prin sex, droguri, goana dupa senzatii intense, alcool, comportamente de risc, cat mai multe activitati - multitasking, activism, etc.

Si asta aduce si mai multa confuzie, pentru ca ele niciodata nu pot umple golul, ci doar dau iluzia ca il calmeaza pe moment.

Dar cu cat se inainteaza in varsta cu atat efectul de "alungare a golului" nu mai functioneaza, iar omul se trezeste in fata unui vid si mai mare, si mai inspaimantator. Si aici chiar se poate da in depresie, sau in ceva si mai rau (suicid, comportament autodistructiv, etc).

 

Intrebarea pentru astfel de oameni este: ce anume iti poate calma cu adevarat senzatia neplacuta de emptiness? Cu adevarat, nu amagitor. Intrebare la care numai ei pot raspunde, prin analiza profunda, dureroasa, dificila, care necesita timp si energie investita, dar care da rezultate pe termen lung.

Editat Decembrie 9, 2011 de Hyohko

[Sanseverina 20]

Mi-a parut rau ca am scris pe acest forum cand am citit mesajele de mai sus, dar acum ca am citit mesajul postat de dumneavostra ma gandesc ca poate nu a fost o decizie total absurda. Eram constienta, cat de cat, de cele ce mi-ati scris. Am apelat la alcool, la tutun (droguri nu, deoarece nu am avut ocazia si nici nu mi-am creat ocazia, caci ar fi fost prea mult) si acum ca sunt majora ma gandeam sa apelez la ceea ce s-a tot sugerat mai sus, dar nu din cauza hormonilor, ci din cauza ca ma terorizeaza senzatia ca lipseste ceva. Mintea mea nu mai distinge intre formele superioare de implinire si cele fugare, caci formele superioare de implinire (comunicare si banuiesc ca mai sunt multe de care cei crescuti in familii sanatoase stiu) mi-au fost negate de mult.

Editat Decembrie 9, 2011 de Amarena
edit citat inutil