Ce nu trebuie sa spui copilului tau,NICIODATA

[Anca/Maria 85]

Depinde cum il bati, de ce il bati si ce faci dupa ce l-ai batut.

Daca dai ca animalul in el, cu ochii injectati de furie si amintindu-ti de toate datoriile, normal ca il innebunesti de frica pe bietul copil.

Cu riscurile de rigoare, va prezint metoda mea. Precizez ca m-am inspirat din cartea unui psihopedagog american, nu mai stiu cum il cheama; si de parerea lui mai sunt si altii.

La prima greseala poate ma enervez, ca sunt impulsiva, dar nu dau. Ii explic ca n-are voie sa umble acolo, sau sa faca lucrul respectiv, enumerandu-i motivele. Ii pun in vedere ca, daca se mai intampla, si-o ia. Daca se repeta, copchilul stie ca ce a facut e rau. Stie ce urmeaza, adica vreo 2 cureluse la fund. Dau numai la fund, nu dau din toate puterile, ci in asa fel incat sa-i fac cat mai putin rau, dar sa simta piscatura.

Nu se pedepseste o cana sparta din greseala sau alte astfel de greseli neintentionate. Nu se pedepseste fapta, ci intentia.

Ai mei sunt la varsta negarilor, a impotrivirii, ca sa vada pana unde se poate ajunge cu rebeliunea. Astfel de atitudini le pedepsesc, pentru ca, daca-l lasi sa-si impuna vointa asupra ta, al lui esti, sclav pe vecie.

Dupa ce l-am "piscat", ii mai spun o data de ce a luat-o, ii spun ca-mi pare rau ca trebuie sa fac asta si ii spun ca n-as vrea sa se repete tragedia. Nu ma supar pe ei, nu ii las singuri in camera plangand - asta este o greseala mare, unul din motivele instrainarii copiilor fata de parinti - ii impac si incerc sa-i fac constienti ca trebuie sa-si asume consecintele faptelor lor. Dupa nici 5 minute totul revine la normal, ei nu raman cu frica.. Nu e perfect, mai trebuie sa lucrez, in primul rand sa nu mai tip. Nu prea ii cert tipand, dar mai scap cate o nota mai inalta.

Nu vreau sa va sperie termenii pe care i-am folosit.

A, inca ceva, intotdeauna dupa bataita sa le spuneti ca-i iubiti si ca va pare rau. Si bataita nu se aplica cu mana. Mana este pentru alintat, pentru mangaiat, pentru alinat dureri, nu pentru plesnit. In plus, palmele date cu toata forta la fund sunt periculoase pentru coloana vertebrala, sunt mici si riscam sa le-o deplasam. La furie nu avem control asupra fortei noastre si dam poate cam prea tare. Evit sa dau cu mana. Si nu in cap, nu peste spate..

 

Na, ca v-am facut apologia caftelii. Astept :haha:

 

 

Amarena... asa m'a crescut mama :bataita:

Acum suntem cele mai bune prietene. Continua ca o faci bine. Felicitari!

[Amarena 13887]

Ce nu trebuie sa spui copilului?

Nu esti bun de nimic, n-o sa reusesti nimic in viata.

N-am chef sa vorbesc cu tine

Du-te si te joaca, am treaba (daca el are ceva sa-ti zica, asculta-l cu atentie si raspunde-i la toate "de ce"-urile, face parte din procesul de invatare)

Ce te-ai imbracat cu bluza aia, nu vezi ce rau iti sta

sau

Ce frizura ti-ai tras, parca esti moartea.

 

Din experienta proprie. Asa se nasc complexele. Copiii au in parinti primul reper important, ei sunt etalonul, daca parintii au o parere proasta despre copil, asa o va avea si el.

 

A, si NICI O DESCURAJARE!!! Altfel, respectul de sine va fi sub zero. Chiar daca nu sunteti multumiti, spuneti-i ca stiti ca poate mai mult, stiti si aveti incredere ca data viitoare va fi mai bine (daca e cazul)

Editat August 17, 2006 de Amarena

[Amarena 13887]

Am uitat sa mentionez ca bataia functioneaza pana la 7 ani. Pe urma constiinta lui este complet dezvoltata si bataia ar percepe-oca pe o umilinta. Se incepe cu pedepsele restrictive, privarea de jucariile care-i plac, plimbari, intalniri cu amicii.. Dar nu pentru mult timp, ci pentru o perioada prestabilita de comun acord cucopilul. pentru aceeasi greseala se va aplica aceeasi pedeapsa, ca asprime, nu se va inaspri. Constanta in atitudine este importanta, pentru ca asta ii confera si copilului un punct de siguranta, stie la ce sa se astepte si stie in acelasi timp, ca nu-i merge cu una cu doua, capata si incredere in parinte, pentru ca il percepe ca pe o persoana care-si tine cuvantul.

[-olivia- 2391]

eu nu accept bataia nici ca metoda educativa sau punitiva sau cum o fi ea. orice act de violenta este perceput de copil ca atare adica violenta si atat si nu are nici un rost educativ ... eu nu am fost batuta niciodata si nici fratele meu si nu am avut probleme cu parintii defel.

 

ce nu-i spui unui copil ? tot ce nu ti-ar placea sa auzi ! sunt excluse orice fel de jicniri sau cuvinte ce contin violente ale limabjului ( care e tot la fel de periculos ca si cel fizic !) si cel mai important niciodata copilului nu trebuie sa-i faci comparatii de genul : uite la vecina e mai cuminte, invata mai bine etc... i se stirbeste orice libera initiativa si de aici apar complexe ...

Editat August 20, 2006 de olivdor

[Miss Bitch 343]

Zilele trecute am vazut o faza ....

Un copil mic o luat de la Billa de pe raft o guma de mestecat si a desfacut-o. Nu ati fi vrut sa fiti de fata la ce a urmat:

- "Iti scot sufletul din tine";

- "Dracule";

Astfel de mame nu merita un copil.

 

Ai dreptate.

 

Ca si voi, eu nu sunt de acord cu bataia. Prefer de o mie de ori sa cert un copil, sa il pedepsesc (dar nu sa stea in camera lui, ca stiu cum e) sau sa il santajez (adica daca faci aia, nu iti mai iau aia sau nu iti mai dau aialalta).

 

Si nu sunt de acord cu tipatul in public. Mama asa facea. Daca faceam vreo boacana si eram pe strada, tipa la mine de ma stia toata strada. Intram in pamant de rusine. Doamne, clar n-am sa fac asta niciodata! Poate sa dea si foc la casa, astept sa ajung intr-un loc in care suntem numai eu si copilu' (fara public) si il cert acolo. Si gata.

[Ochi de Paun 0]

Zilele trecute am vazut o faza ....

Un copil mic o luat de la Billa de pe raft o guma de mestecat si a desfacut-o. Nu ati fi vrut sa fiti de fata la ce a urmat:

- "Iti scot sufletul din tine";

- "Dracule";

Astfel de mame nu merita un copil.

Astfel de mame ar trebui sa stea dupa gratii, animalele isi iubesc mai mult puii...

 

 

eu nu accept bataia nici ca metoda educativa sau punitiva sau cum o fi ea. orice act de violenta este perceput de copil ca atare adica violenta si atat si nu are nici un rost educativ ... eu nu am fost batuta niciodata si nici fratele meu si nu am avut probleme cu parintii defel.

 

ce nu-i spui unui copil ? tot ce nu ti-ar placea sa auzi ! sunt excluse orice fel de jicniri sau cuvinte ce contin violente ale limabjului ( care e tot la fel de periculos ca si cel fizic !) si cel mai important niciodata copilului nu trebuie sa-i faci comparatii de genul : uite la vecina e mai cuminte, invata mai bine etc... i se stirbeste orice libera initiativa si de aici apar complexe ...

Intradevar. In momentul in care ai un copil trebuie sa devii constient ca puiul tau este mai important decat insasi viata ta...viata ta incepe sa devina, intro mare masura, traita pentru a-l iubi si a-l ocroti, altfel mai bine te abtii si-i lasi pe cei care inteleg ca sunt in stare sa-si dea chiar viata pentru copilul lor, sa-i doreasca si sa-i aiba. Si sa le ajute Dumnezeu!

[-pasa- 4]

Ce nu trebuie sa spui copilului?

Nu esti bun de nimic, n-o sa reusesti nimic in viata.

N-am chef sa vorbesc cu tine

Du-te si te joaca, am treaba (daca el are ceva sa-ti zica, asculta-l cu atentie si raspunde-i la toate "de ce"-urile, face parte din procesul de invatare)

Ce te-ai imbracat cu bluza aia, nu vezi ce rau iti sta

sau

Ce frizura ti-ai tras, parca esti moartea.

 

Din experienta proprie. Asa se nasc complexele. Copiii au in parinti primul reper important, ei sunt etalonul, daca parintii au o parere proasta despre copil, asa o va avea si el.

 

A, si NICI O DESCURAJARE!!! Altfel, respectul de sine va fi sub zero. Chiar daca nu sunteti multumiti, spuneti-i ca stiti ca poate mai mult, stiti si aveti incredere ca data viitoare va fi mai bine (daca e cazul)

 

 

ai mare dreptate, amarena! :tease: ....ar fi extraordinar sa procedam toti asa....

[Amarena 13887]

Nu stiu daca sunt reguli universal valabile, cu valoare de postulat, dar eu le-am invatat din experienta proprie. Bine-ar fi fost sa nu fie asa, dar.. Imi prind bine.

[lela 74 0]

Nu stiu daca sunt reguli universal valabile, cu valoare de postulat, dar eu le-am invatat din experienta proprie. Bine-ar fi fost sa nu fie asa, dar.. Imi prind bine.

e greu sa fi un parinte bun .poate imposibil sa fi perfect.din cind in cind iti scapa cite o palma,dar la mine si fiica-mea functioneaza pedepsele :nu are voie la calculator,la desene,dulciuri si in general tot ce ii place.stiind riscurile are grija sa faca greseli mici ca de furnica(cum spune ea)Mai greu imi este mie sa respect pedepsele ca imi pare rau de ea sa nu o las sa faca ce isi doreste.oricum mai am cale lunga si eu si sotul pentru a fi parinti ok

[dark_light 6]

pentru orice prostii exista scoli, cursuri, calificari...doar pentru meseria de parinte nu ne pregateste nimeni.

 

faza vazuta de mama in tramvai: o tiganca tinerica isi pupa de zor puradelul invelit in basma pe care-l avea atarnat de gat: muuuah, pupa-te-ar mama, vedea-te-as in puscarie!

:spiteful: :yes:

 

faza in cabinetul meu: intra o tanti cam furioasa si tarand dupa ea un copil. ma intreaba de niste produse. ii spun ca nu avem treaba cu domeniul. in timpul asta copilul tragea spre podea urland isteric. mama ofuscata imi face schite precum ca ea a fost trimisa special aici pentru produsele respective. copilul zbiara din toti rarunchii din dotare. eu zambesc si ii spun ca a fost gresit informata si sa incerce la farmacii sau tehnico-medicale. copilul atarna ca sacul si racneste ca un leu injunghiat. ma-sa ii da drumul la podea si incepe sa-i care la palme dupa ceafa repetand mecanic si strident: ai tacut? ai tacut? ai tacut?

intr-un final il aduna de pe jos si, boscorodind suparata de sfarsitul lumii, iese. cortina.

 

:crazy: