*tania* 564 Raportează post Postat Mai 28, 2014 (editat) Romanta fara muzica - Ion Minulescu (in seara cand ne-om intalni) În seara când ne-om întâlni - Caci va veni si seara-aceea - În seara-aceea voi aprinde trei candelabre de argint Si-ti voi citi Capitole din epopeea Amantelor din Siracuza, Citera, Lesbos Si Corint... Si-n seara când ne-om întâlni Te-oi întreba, Ca si pe multele pe care le-am întrebat 'naintea ta: - Voiesti sau nu sa fii a mea? În seara când ne vom iubi - Caci va veni si seara-aceea - În pat vom presara buchete de trandafiri si chiparoasa Ne vom închide-apoi în casa Si vom zvârli în strada cheia... Si-n seara când ne vom iubi Te-oi întreba, Ca si pe multele pe care le-am întrebat 'naintea ta: - Voiesti sa nu mai fii a mea?... Si-n seara când ne-om desparti - Caci va veni si seara-aceea - Vom stinge flacarile-albastre din candelabrele de-argint, Iar florile de chiparoasa si trandafirii-i vom presa În cartea roza-a epopeii Amantelor din Siracuza, Citera, Lesbos Si Corint... Si-n seara când ne-om desparti Te voi ruga, Ca si pe multele pe care le-am sfatuit 'naintea ta: - Sa-ti amintesti c-ai fost si-a mea!... Editat Mai 28, 2014 de *tania* 2 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Fiero 23210 Raportează post Postat Mai 29, 2014 (editat) Poezie dupa Pablo Neruda si mai departe Autor necunoscut (Se pare ca celui care a scris poezia ii sunt necunoscute semnele de punctuatie sau, e posibil si asta, a lasat pe fiecare sa le puna unde ii pofteste inima.) As vrea sa ma pot apropia de marginea ta interioaraSa simt gandul tau secretInfasurat ca miezul unei orhideeImi imaginez ca incerc sa atingFluturarea inceata a pulsului tau Vino incet pe la spateSi prinde-ma in bratele taleSa pot crede ca inima mea nu e de piatraFa- ma sa ma topescIn inchipuirea dragostei taleFa – te ca nu veziZidul care ne desparte Suntem prinsi amandoiIntr-un vis care pare sa semeneNu vreau sa ma trezesc inca Vom fi candva impreunaIntr-o noapte cu stele si lunaProbabil intr-un alt universProbabil pusi in alt vers Editat Mai 29, 2014 de Fiero Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
*tania* 564 Raportează post Postat Mai 29, 2014 (editat) Urlet - Georgeta Benescu Am numarat toti spinii, rand pe rand, Si s-a aprins, firav, sub frunte-un gand E-atat de frig si ceata uneori, Incat as vrea sa-i pot schimba in flori. Ingenunchez, atenta, si-i privesc. O, cine-a zis ca ghimpii nu vorbesc? Imi spun povesti, tacuti si-ncrancenati, Si eu ma pierd, printre atatia frati. E un proces ciudat, cu rost sau nu, As vrea sa uit, sa-mi fii aici doar tu. Dar uneori e bine sa infrunti Si singur, haitele de lupi carunti. Sa-ti urle spaima pana-n varf de os, Sa simti ca viata la mezat te-a scos, Cu spatele lipit de zid sa stai, Dar sa surazi, caci n-o sa li te dai. Sa stii ca ESTI, IUBESTI si-atat. Iar dincolo e noapte si-i urat Cu pieptul gol, si palme sangerand, Un dans cu lupii sa incepi, cantand. Chiar de in jur ti-s sute si pandesc, Cu ochi de fiara, ce hain lucesc, Chiar daca maine va veni mai greu, Tu-mi esti alaturi, ti-s aici mereu (femeia asta e atat de fascinanta.... traieste fiecare litera pe care o scrie.... am cunoscut-o candva si la fel isi traieste viata - in metafore) Editat Mai 29, 2014 de *tania* 2 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
tadayo 3390 Raportează post Postat Mai 29, 2014 "Cu pieptul gol, si palme sangerand, Un dans cu lupii sa incepi, cantand." Nu ma pot opri sa vad aici libidoul invartejit cum anticipeaza si asteapta. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
*tania* 564 Raportează post Postat Mai 29, 2014 (editat) ai dreptate, urla in ea tot ce inseamna pasiune, pe toate planurile cand a scris versurlle astea chiar era la zid, lovita de oprobriul public pe care il sfida curajoasa.... tocmai din cauza pasiunii si a curajului de a incalca cutume sociale Editat Mai 29, 2014 de *tania* 1 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Fiero 23210 Raportează post Postat Iunie 1, 2014 Poemul V de Pablo Neruda Ca tu să mă auzi, cuvintele mele se îngustează câteodată precum urmele pescăruşilor pe plaje. Colier, clopot ameţit pentru mâinile tale gingaşe ca strugurii. Şi îmi privesc cuvintele din depărtare. Ele găsesc un adăpost mai cald în tine decât în mine. Ca iedera se înalţă pe vechile-mi dureri. La fel suie ziduri ceţoase. Tu eşti vinovată pentru o astfel de trudă. Ele zboară din bârlogul meu întunecat. Totul se umple de tine, şi tu umpli totul. Înaintea ta, au populat golul pe care tu l-ai cucerit, şi îmi sunt mai vecine în tristeţe decât tine. Acum vreau ca ele să spună ce-am vrut eu să-ţi spun şi să te facă să auzi aşa cum eu aş vrea să mă auzi. Vânturile obidei încă le mai mângâie, ca întotdeauna. Câteodată, uraganele viselor le zdrobeşte. Poţi asculta şi alte voci în vocea mea îndurerată. Bocetul bătrânelor guri, sângele vechilor rugi. Iubeşte-mă, pereche. Nu mă abandona. Urmează-mă. Urmează-mă, pereche, pe acest val de obidire. Şi cuvintele mele prind culoare în iubirea ta. Totul se umple de tine, şi tu umpli totul. Voi preface cuvintele într-un colier infinit pentru mâna ta albă, gingaşă ca strugurii. 3 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Fiero 23210 Raportează post Postat Iunie 1, 2014 Tot Neruda Poemul XX Pot să scriu cele mai triste versuri în noaptea aceasta. Să scriu, de pildă: “Noaptea e înstelată,şi tremură, albaştri, aştrii, în depărtare”. Vântul nopţii se învârte în cer şi cântă. Pot să scriu cele mai triste versuri în noaptea aceasta.Eu am iubit-o, şi uneori şi ea m-a iubit. În nopţi ca aceasta am ţinut-o în braţe.Am sărutat-o de atâtea ori sub cerul nesfârşit. Ea m-a iubit, uneori şi eu o iubeam.Cum să nu fi iubit ochii ei mari şi ficşi. Pot să scriu cele mai triste versuri în noaptea aceasta.Să mă gândesc că nu o am. Să simt că am pierdut-o. Să aud noaptea imensă, mai imensă fără ea.Şi versul cade în suflet, ca roua pe pajişte. Ce contează că iubirea mea n-a reuşit s-o păstreze.Noaptea e înstelată şi ea nu e cu mine. Asta e tot. În depărtare cântă cineva. În depărtare.Nu se împacă sufletul cu gândul c-am pierdut-o. Vrând parcă s-o apropie, privirea mea o caută.Inima mea o caută, şi ea nu e cu mine. Aceeaşi noapte ce face aceiaşi copaci să înălbească.Noi, ce de-atunci, nu mai suntem aceiaşi. N-o mai iubesc, e-adevărat, dar cât am mai iubit-o.Vocea mea căuta vântul ca să-i ating auzul. Al altuia. O fi a altuia. Ca înainte de săruturile mele.Glasul ei, trupul ei alb. Ochii ei nemărginiţi. N-o mai iubesc, e-adevărat, dar poate o iubesc.E-aşa scurtă iubirea, şi aşa de lungă uitarea. Pentru că în nopţi ca aceasta am ţinut-o în braţe,Nu se împacă sufletul cu gândul c-am pierdut-o. Chiar de-o fi aceasta ultima durere pe care mi-o provoacă,Şi de-or fi acestea ultimile versuri pe care i le scriu. 4 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Fiero 23210 Raportează post Postat Iunie 2, 2014 Epilog sentimental de Ion Minulescu Dă-mi ochii-ţi plânşi, să-i mai sărut o dată, Şi lasă-mă să plec!... Tu nu-nţelegiCă-n orchestrarea întregirii noastreNu-i ciripit de păsărele-albastre, Ci-i răcnet doar de bestie turbată, Ce-ţi sângerează-obrajii şi te muşcăDe câte ori încerci s-o-nchizi în cuşcăSau de piciorul patului s-o legi?... Dă-mi ochii-ţi plânşi, să-i mai sărut o dată, Şi nu-ţi mai cer nimic!... Tu n-ai ghicitCă melodia întregirii noastre s-a sfârşitŞi toată fericirea-mprovizatăCu care ne-avântăm tot mai departeN-a fost decât iluzia că ne-am iubitCa două manechine cu suflete de vată, Păstrate-ntr-o vitrină cu geamurile sparte?... Dă-mi ochii-ţi plânşi, să-i mai sărut o dată, C-atâta doar mi-e dat să-ţi mai sărut, În cinstea întregirii noastre din trecut, Din care-acum n-a mai rămas nimicDecât o falsă frescă-n mozaic, Pe care nişte gheare de bestie turbatăÎnsângerează două imagini omeneşti!... Nu le cunoşti?... Încearcă -Şi-ai să ţi le-aminteştï! 4 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
*tania* 564 Raportează post Postat Iunie 5, 2014 Noapte de unul singur - Adrian Paunescu Aud un pian prin zăpezi cristaline Şi nu sunt cu tine, vai nu sunt cu tine Chopin – un concert de pian oarecare Şi calea e lungă şi noaptea e mare. De iarnă mă satur, de plânset te saturi Iubiri între noi în o mie de paturi Şi primăvăratec ninsori mai sfâşie Voalul miresei în noaptea târzie. Se-aud ciudăţenii şi fiare în noapte Şi ninge himere şi ninge cu şoapte Mi-e dor ca de propria-mi copilărie De tine, aceea ce n-a fost să fie. Iar dacă ai fi dintr-o dată cu mine Mi-ar fi totul altfel şi nu mi-ar fi bine Sunt fumuri pe case, iubiri sunt în case Şi cerul a fum şi-a păcate miroase. Pendula ca streangul de moarte e gata Se mişcă de parcă mă strânge cravata Mă târâi pe coaste, te caut pe perna Şi noi ce spuneam că iubirea-i eternă. Şi uite ce grabnic se-arată şi trece Şi sângele-n rana lovită e rece Aud un pian, un Chopin de departe De care n-ai parte, de care n-am parte. Un mut pianist se răsfiră în stele Şi mâinile lui bat în coastele mele Atât aş voi să te văd înc-o dată Şi-aceasta ca ultima noastră răsplată Şi când lângă focul ce-atât ne legase În soba adânc păduraticei case Ar fi să te văd pentru ultima oară Aş pune pianul să-nveţe să moară. Aşa cum acum eşti dusă departe Bufneşte-un pian prin ulucile sparte Şi-o lună roşcată însângeră plopii Iar eu cu nimic nu mai pot să te-apropii. Şi cad în genunchi lângă focul ce moare Şi vreau să-l întreb de mai e vre-o scăpare Şi el îmi răspunde cu-n sclipăt spre uşă Şi-mi lasă în palme o caldă cenuşă. Te-aş cere-napoi însă n-am cui te cere Şi restul e numai Chopin şi tăcere. (suna fantastic pe muzica lui Emeric Imre) 3 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Fiero 23210 Raportează post Postat Iunie 11, 2014 Pablo Neruda - Daca ma vei uita Vreau sa iti spun un lucru.Stii cum se intimpla: daca privesc luna de cristal, ramura de arama a toamnei linistite, la fereastra mea, daca ating, alaturi de foc, cenusa intangibila sau trupul zbircit al lemnului, totul ma duce spre tine de parca tot ceea ce exista, arome, lumina, metale, sunt mici corabii navigind spre insulele tale care ma asteapta. Ei bine, daca incetul cu incetul vei inceta sa ma iubesti, voi inceta sa te iubesc, incetul cu incetul. Daca pe neasteptate ma vei uita, sa nu ma mai cauti: te voi fi uitat de mult. Daca ti se pare imens si nebun vintul de steaguri ce-mi trece prin viata, daca te hotarasti sa ma arunci la malul inimii in care mi-am infipt radacinile, aminteste-ti ca in aceasta zi, la aceasta ora, voi ridica bratele radacinile mele vor zbura sa caute alt pamint. Dar daca zi de zi ora de ora simti ca imi esti sortit mie, cu intregul tau farmec, daca zi de zi o floare se catara pe buzele tale cautandu-ma dragostea mea, in mine, tot acest foc se repeta, in mine nimic nu se stinge si nimic nu se uita. Dragostea mea se hraneste din dragostea ta si atit cit vei trai va ramine in bratele tale fara sa se desprinda dintr-ale mele. 4 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
