ione 0 Raportează post Postat Noiembrie 17, 2006 degeaba ne lasam dupa capul nostru,crezand ca le putem face pe toate ok,dar de multe ori ne inselam foarte!! eu am zis clar k nu e bien sa fim siguri pe noi si sa facem toate de acpul nostru pt ca ,constam ulterior de multe ori ca n-am ales bine.Trebuie sa ne lasam condusi de El,de intelepciunea Lui,pt ca El stie cel mai bine ce-i de afcut si ce-i spre folosul nostru,chiar si pt un fapt simplu,vine-vorba,:acela de a sti viitorul!! iar in legatura cu 'flecustetzurile',adica lucrurile sau deciziile marunte din viata noastra,ma refeream la faptul ca nu trebuie sa ignoram in rugaciunile noastre si gandurile marunte,crezand ca Dumnezeu nu ia in seama si nu se "osteneste" pt toate maruntzisurile noastre,pt ca uneori de la decizii marunte se ajunge la mari probleme!! niciodata nu ne va ignora,si nu uitati ca El este atotstiutor,stie pana si nr firelor de par din capul nostru!!:shout:) un lucru insignifiant in aparenta,nu-i asa?... Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Anna Condor 3 Raportează post Postat Noiembrie 20, 2006 vedem niste oameni slabi care nu pot sa traiasca prin fortiile proprii si au nevoie de ceva care sa ii ghideze in viata, un fel de asigurare falsa care sa le garanteze ca nu sunt complet singuri si ca exista viata si dupa moarte, nevoia persistenta de un univers logic si coerent este adanc inradacinata in oameni, numai ca universul este mereu cu un pas inainte...rugaciunea este arma fricosilor si oricum lumea este plina de lasi si fricosi, oameni la care nu au nici cea mai mica idee de ce inseamna demnitate si mandrie, dar a avut grija religia cu misionarii ei sifilitici sa sadeasca in constiinta umana samburele indoielii...frica cea mai dominanta caracteristica a omului sa inteleg ca tu nu te-ai rugat NICIODATA in viata ta ? :D Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Anna Condor 3 Raportează post Postat Noiembrie 20, 2006 (editat) eu am observat ceva curios. cand ma rog, nu pot sa formulez un gand...sa-i spunem coerent. nu pot sa ma rog pentru ceva anume. pur si simplu ma gandesc la divinitate si... mai departe stie Dumnezeu cum e bine sa fie. rugaciunea ? daca stau sa ma gandesc relatia mea cu divinitatea nu cuprinde acatiste, condace , etc... este o relatie sa-i spun de "intimitate divina" , intre mine -pacatosul si El . ... cuvintele-mi tasnesc in mod inconstient, uneori ma suprind... parca nu-mi apartin, insa sufletului meu cu siguranta da ! Iote 2 oameni pe care ii admir :D ...pentru sinceritatea lor si totodata ca au acel ceva inexplicabil din Dzeu,aparent...inexistent :) ,dar bine ancorat in sufletele lor. EXACT asa vad si eu rugaciunea :D Din amalgamul de nevoi si dorinte pe care as vrea sa le exprim inaintea Lui,imi aduc aminte ca El le stie pe toate...si atunci cand chiar vreau sa ma rog,nu pot decat sa rostesc ca unul din proorocii V.T. "Doamne,sunt un om cu buze necurate" :D Editat Noiembrie 20, 2006 de AnnaCondor Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
zaraza sc 0 Raportează post Postat Noiembrie 21, 2006 Ce vedem atunci cand privim la un om care se roaga? Un om care vorbeste singur, care se umileste ingenunchind sau luand o pozitie smerita, sau unul care realizeaza acest gest asigurandu-se ca nu il vede nimeni, de teama ridicolului situatiei? Am auzit ca uneori poate fi practicata doar in cazurile disperate,cand oamenii nu mai au nici o incredere in superioritatea lor de 'Hommo Sapiens' conducatori si stapani peste tot ce misca...iar alteori,ea este cea mai puternica arma a credinciosului,impotriva lumii 'nevazute' . Ce inseamna pentru voi rugaciunea,si cata valoare au oamenii care practica acest lucru zi de zi? Iar cei care s-au rugat lui Dumnezeu,macar odata in viata,cum isi amintesc acea experienta ? Cam atat ...deocamdata! De la 24 de ani de cind am inceput sa cred m-am folosit de textele gata formulate, Tatal nostru, Nascatoare de Dumnezeu, Imparate Ceresc, Ingerasul. Dar ultima data sufletul prea incarcat de problemele acestei vieti a preferat sa inlocuiasca rugaciunea cu un val de iubire si durere, indreptat cu supunere catre Atotstiutorul. Rareori ma rog pentru mine, numai in cazuri extreme. In rest ii multumesc pentru absolut tot ce primesc in aceasta viata, si bune si rele. Ma rog laolalta si lui Dumnezeu, si lui Isus Cristos, si Sfintei Marii. Stiu in orice moment ca e de preferat sa il las pe El sa aleaga ce e bun pentru mine si pentru cei din jurul meu. Cineva care se roaga nu s-ar simti ridicol...doar daca ar pune prea mare pret pe parerea celorlalti, si atunci s-ar feri sa fie vazut, ar face-o discret... Se intimpla cind oameni care o viata nu s-au gindit la "cele sfinte", in urma loviturilor sortii, sa apeleze la masuri disperate pentru ei, adica sa se roage, sa plateasca slujbe la biserica etc. In acest caz le doresc ca si sufletul lor sa simta schimbarea, adica ceea ce fac sa faca din inima, si nu ca un obicei stravechi. E drept, rugaciunea poate fi folosita si cind te simti inconjurat de rau, dar cred ca e putin cam tirziu, desi niciodata nu e prea tirziu...Cel rau ne urmareste tot timpul, trebuie sa ne luam masuri din timp, ca pacatele se atrag unele pe altele. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
dark_light 6 Raportează post Postat Noiembrie 21, 2006 haideti sa va povestesc ceva hazliu: acum cateva zile m-am dus sa ma spovedesc. incarcatura nervoasa...cacalau, maria ta ! preotul, de altfel tare simpatic, ma intreaba la un moment dat - mai, da' tu te rogi, asa, din cand in cand? la care eu, cu glasul inocentei - da, spun "Tatal nostru" in fiecare seara. replica nu se lasa asteptata: - pai daca inveti si "inger, ingerasul meu" il ajungi pe fiu-meu al mic, de sapte ani ! Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
flori de camp 33 Raportează post Postat Noiembrie 21, 2006 haideti sa va povestesc ceva hazliu: acum cateva zile m-am dus sa ma spovedesc. incarcatura nervoasa...cacalau, maria ta ! preotul, de altfel tare simpatic, ma intreaba la un moment dat - mai, da' tu te rogi, asa, din cand in cand? la care eu, cu glasul inocentei - da, spun "Tatal nostru" in fiecare seara.replica nu se lasa asteptata: - pai daca inveti si "inger, ingerasul meu" il ajungi pe fiu-meu al mic, de sapte ani ! cam asta ne e nivelul. :D singura diferenta e ca noi astia marii, stim sa citim la o adica :D Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Silentia lunae 0 Raportează post Postat Noiembrie 21, 2006 Cei care se roaga o fac pentru starea lor de confort psihic. Se autosugestioneaza ca cineva, acolo sus, ii asculta si ii ocroteste. Ceea ce, la drept vorbind, nu e rau deloc. In realitate insa, rugaciunile nu folosesc la nimic. Intr-un avion care se prabuseste mor si cei ce se roaga si cei ce nu se roaga. In aceiasi proportie mor si bolnavii de cancer care se roaga si cei care nu se roaga. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
dark_light 6 Raportează post Postat Noiembrie 21, 2006 Cei care se roaga o fac pentru starea lor de confort psihic. Se autosugestioneaza ca cineva, acolo sus, ii asculta si ii ocroteste. Ceea ce, la drept vorbind, nu e rau deloc. un om nu se roaga neaparat pentru ceva. daca doar in atat ar consta rugaciunea, ar fi iesit pana acum formulare in trei exemplare cu: dorinta, motivul si un spatiu pentru "Aprobat / Respins". omul se poate ruga si pentru a-si pune in ordine gandurile, pentru a obtine liniste interioara. rugaciunea poate fi o forma de meditatie, nu? In realitate insa, rugaciunile nu folosesc la nimic. Intr-un avion care se prabuseste mor si cei ce se roaga si cei ce nu se roaga. In aceiasi proportie mor si bolnavii de cancer care se roaga si cei care nu se roaga. la o adica toti oamenii mor pana la urma, fie ca se roaga, fie ca nu, nu-i asa? moartea nu alege, nu face favoruri, e absolut impartiala si cu ea nu poti negocia. dar rugaciunea nu este pentru moarte, ci pentru viata. ori... "viata e complexa si are multe aspecte". Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Silentia lunae 0 Raportează post Postat Noiembrie 21, 2006 un om nu se roaga neaparat pentru ceva. daca doar in atat ar consta rugaciunea, ar fi iesit pana acum formulare in trei exemplare cu: dorinta, motivul si un spatiu pentru "Aprobat / Respins". omul se poate ruga si pentru a-si pune in ordine gandurile, pentru a obtine liniste interioara. rugaciunea poate fi o forma de meditatie, nu? la o adica toti oamenii mor pana la urma, fie ca se roaga, fie ca nu, nu-i asa? moartea nu alege, nu face favoruri, e absolut impartiala si cu ea nu poti negocia. dar rugaciunea nu este pentru moarte, ci pentru viata. ori... "viata e complexa si are multe aspecte". :D De acord. Rugaciunea poate fi o forma de meditatie. Momentul in care iti sondezi resursele psihice. Inconstientul se mobilizeaza si pune in functiune niste mecanisme prin care ne simtim mai bine. Tot printr-un fel de rugaciune, dar nu la zei imaginari, unii oameni au acces la hiperconstiinta. Dar toate aceste sunt alta mancare de peste: n-are a face cu nicio divinitate. Cum zice un prieten "viata-i aspra si complexa". Natura e intradevar impartiala. Nu-i pasa daca te rogi sau nu, nu-i pasa daca te rogi pentru viata sau pentru moarte ( da, e posibil!). Daca esti intr-un avion care se prabuseste, poti avea sansa sa supravietuiesti si daca te rogi fierbinte si daca esti un afurisit de ateu prea cu nasul pe sus ca sa te poti ruga. :D Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Ravl 171 Raportează post Postat Noiembrie 21, 2006 De acord. Rugaciunea poate fi o forma de meditatie. nu poate... ci este o forma de meditatie ... a inimii, atatan timpt cat te rogi din tot sufletul si din toata inima ta ... . replica nu se lasa asteptata: - pai daca inveti si "inger, ingerasul meu" il ajungi pe fiu-meu al mic, de sapte ani ! fain popa :frusty: la o adica toti oamenii mor pana la urma, fie ca se roaga, fie ca nu, nu-i asa? moartea nu alege, nu face favoruri, e absolut impartiala si cu ea nu poti negocia. dar rugaciunea nu este pentru moarte, ci pentru viata. ori... "viata e complexa si are multe aspecte". :blink: si da ... si nu ; totul depinde de nivelul spiritual la care ajunge , exista moartea mortii sa-i spun, in care Spiritul are puterea sa-si amane in mod constient mortea ca Om . :tease: Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
