Caută în comunitate
Afișez rezultate pentru tagurile 'profesor'
Găsit 3 rezultate
-
Seara buna si bine v-am gasit :) Mi-am facut cont in speranta ca cineva cu o problema asemanatoare sau cu mai multa experienta mi-ar putea da un sfat. Am inceput sa ies cu un profesor din facultate, intre noi nu e mare diferenta de varsta...4 ani. L-am cunoscut in semestrul I cand indrumatorul meu de licenta m-a trimis sa fac partea practica cu el. La inceput am discutat tot felul de nimicuri dar de ceva timp ne-am apropiat foarte mult, vorbim despre lucruri mai profunde, ma suna des, iesim in oras. El e genul de om pentru cariera e pe primul loc,chiar mi-a spus asta, ca mai bine munceste acum si isi face un rost ca acum e timpul cat e tanar. Adevarul e ca din prima clipa in care ne-am vazut am avut un sentiment ciudat, chiar si el a zis ca totul se intampla cu un scop (faptul ca ne-am cunoscut). Imi tot face complimente si chiar ne simtim foarte bine unul in prezenta celuilalt, imi spune ca sunt interesanta, ca vrea sa ma cunoasca mai bine, ca reprezint un mister pentru el. Ma intrebat de ce imi place sa vorbesc cu el (vorbim ore in sir), si ce as vrea sa facem in continuare. Acum problema...eu am prieten.Care e si la aceeasi facultate cu mine,dar alt profil.Sincer, de mult relatia mea cu prietenul a inceput sa scartaie si acum ca l-am cunoscut pe prof mi s-a confirmat ca sentimentele mele pt prietenul meu sunt aproape nule.Eu ma simt foarte stanjenita fata de situatie, nu stiu ce sa fac.Profesorul e genul carierist, stapan pe sine, pleaca la tot felul de conferinte, etc...Chiar acum urmeaza sa plece din tara iar.Sunt constienta ca nu as putea sa am o relatie cu el, si imi vine greu sa ma despart si de prieten care e un tip super si nu mi-a gresit cu nimic. Dupa o saptamana in care am tot iesit si vorbit cu profesorul, de cateva zile acesta s-a schimbat total...Daca inainte vorbea foarte deschis cu mine acuma parca ma tine la distanta.Sunt constienta de faptul ca e la inceput de cariera si sa se afle ca a avut o relatie cu o studenta ar fi o pata neagra pt tot restul vietii,dar...nu mi-l pot scoate din minte.
-
Buna ziua, Cu facultatea de Limbi Moderne Aplicate si modulul psiho-pedagogic poti fi profesor la gimnaziu sau liceu in una din limbile studiate? Va multumesc!
-
Buna ziua, ma numesc Diana si am 18 ani. Nu prea stiu cum sa fac o introducere asa ca o sa trec la subiect. Mi-e putin jena sa vorbesc despre asta, mai ales alegand straini drept interlocutori ( nu o spun cu sens peiorativ, e pur si simplu un fapt ), insa trebuie sa o fac. De ceva vreme, am observat niste schimbari destul de tulburatoare la persoana mea si mai exact, a inceput sa-mi placa de profesorul de chimie. Placa, placa, asa cum se intampla atunci cand esti atras de o persoana de sex opus ( sau acelasi, putin conteaza ). Mentionez ca sunt in ultimul an de liceu si ca nu mi s-a mai intamplat vreodata asa ceva si nu am nici cea mai vaga idee de ce se intampla acum. Profesorul respectiv este un om matur, in toata firea, la 40 de ani, serios si disciplinat, nicidecum vreun ametit caruia ii place sa faca avansuri tinerelor "femei", nici vorba de asa ceva, nu mi-a dat niciodata nici cel mai mic motiv sau inteles ca ar avea vreo intentie necurata in privinta cuiva, cu atat mai putin intr-a mea. Cu toate acestea, nu pot impiedica ceea ce s-a infiripat in adancul fiintei mele. Pur si simplu s-a intamplat deodata. Intotdeauna mi-a placut de el ( inofensiv, ca de un model, cineva pe care admiri si atat ) deoarece asa cum am mai spus este o persoana serioasa, care stapaneste bine materia si foarte important, este capabil sa o predea si sa o transmita elevilor si am admirat si apreciat acest fapt, insa de la o vreme, spre uimirea ( si cel mai probabil si nenorocirea ) mea, aceasta admiratie a luat amploare si s-a transformat in ceva mai mult. Marturisesc ca inca nu m-am obisnuit cu gandul. Pe parcursul zilei ma surprind gandindu-ma la el, la orele sale, la modul in care vorbeste, in care ne priveste, la ochii sai cercetand sala de clasa, in pauze sper sa dau din intamplare peste el, sa il zaresc doar o clipa si in general abia astept ziua si momentul in care o sa pot pasi din nou in clasa si sa ma asez la locul meu obisnuit in timp ce el se afla la catedra pentru 50 de pretioase minute. E absolut ridicol ce povestesc, sunt constienta de acest lucru, insa oricat de nepotrivit ar fi, e adevarul. Nu stiu ce sa fac, cum sa ma comport, cum sa ma abtin, cum sa-mi potolesc bataile inimii la cea mai mica apropiere involuntara a sa, cum sa am grija ca nu cumva privirea sa-mi zaboveasca prea mult si prea insistent pe chipul sau, cum sa-mi fac glasul sa nu tremure atunci cand raspund la o intrebare. Imi cer sincere scuze pentru mini-romanul pe care l-am compus insa daca ati ajuns sa cititi pana la acest rand, sper ca imi veti intelege nevoia de a impartasi ceea ce simt cu cineva, fie si prin intermediul unui ecran rece, si ca nu ma veti judeca prea aspru, este complet neintentionat ceea ce simt. Daca ati fi in locul meu, cum ati reactiona, ce ati face mai departe? Daca aveti un sfat oarecare, va rog sa mi-l impartasiti, as avea nevoie mai mult ca oricand de unul. Multumesc mult pentru timpul si bunavointa acordata, o seara buna !
- 36 răspunsuri
-
- 4
-
-
- profesor
- sentimente
- (și 3 alții)
