Caută în comunitate
Afișez rezultate pentru tagurile 'relatie'
Găsit 3 rezultate
-
Buna tuturor! Lectura placuta! In urma cu 8 ani, pe vremea cand abia incepeam liceul, am cunoscut un baiat cu cativa ani mai mare decat mine (de aici incolo ii voi spune P). Normal ca pe atunci nu stiam cum se simte dragostea sau ce anume presupune o relatie, mai ales ca aveam doar 15 ani iar aceasta era prima data cand puteam spune ca am si eu un iubit. Cred ca vara in care am fost cu el a fost cea mai frumoasa si inocenta din cate au urmat apoi. Plimbari prin parcuri, stat pe bancute, tinut discret de mana, fugeam impreuna sa ne adapostim de ploile d vara, purtam discutii care pe mine ma fascinau. Nu prea intelegeam de ce el vorbea uneori la telefon cate 10-20 de minute, iar eu de rusine nu il intrebam cine il suna. Cand ma gandesc inapoi zambesc pentru cat de naiva eram si nu intelegeam ca el de fapt vorbea cu prietena lui (da, puteti rade aici. ca el vorbea la telefon de fata cu mine cu iubita lui). Liceul a inceput, iar ca orice fata superficiala de 15 ani, imi doream o relatie cu un baiat mai interesant de atat, pe care de altfel si am avut-o destul de repede. De ce spun superficiala? Pentru ca tipul de mai devreme ma fascina mai ales intelectual, frumusetea lui fizica nefiind tocmai o calitate, iar eu nu intelegeam atunci ca oamenii inseamna mai mult de atat. P a incercat sa ma recastige prin tot felul de gesturi si de mijloace, mai mult decat atat, s-a imprietenit cumva si cu prietenul meu de atunci, desi nu faceau parte din aceleasi cercuri. Relatia mea cu tipul din liceu s-a terminat mai repede de un an si am reluat legatura cu P, doar ca amici. Insa nici macar aceasta amicitie nu a durat, pentru ca am aflat de relatia pe care o avea si o ascundea de mine, motiv pentru care m-am indepartat de el. O amintire amuzanta e ca am iesit cu tip in oras in acea perioada (cu care am si avut ulterior o relatie de 2 ani) si la acea prima intalnire l-am vazut accidental pe P, culmea, cu iubita lui. In cei doi ani in care am fost intr-o relatie s-au intamplat multe. Un lucru pe care il regret e ca l-am inselat cu P. pe baiatul cu care eram. Insa in acel moment, acest "inselat" despre care spun era pentru mine o escapada extraordinar de romantica, pentru ca il iubeam sincer pe acest P. P. nu s-a despartit niciodata de iubita lui. In fata mea a facut intotdeauna abstractie de acea relatie, mi-a cerut mereu sa fim impreuna, petreceam ore intregi noaptea la telefon si ne vedeam odata la cateva saptamani, pentru ca el era acum student intr-un alt oras. Reintalnirile erau dulci, insa odata ce se terminau, fiecare se intorcea inapoi la o viata separata, cu o alta persoana. Adevarul e ca imi era frica sa renunt la iubitul pe care il aveam si sa incep o relatie adevarata cu P, caci nu aveam incredere in el, incredere ca eu voi fi singura femeie din viata lui. Eram prea egoista sa renunt la relatia pe care o aveam si prea speriata sa o iau de la capat punandu-mi tot devotamentul in mainile lui, deoarece niciodata nu stiam daca se mai intalneste sau nu si cu alte domnisoare. Situatia a continuat asa pana cand eu aveam aproape 21 de ani. Locuiam intr-un complex rezidential si P s-a mutat impreuna cu iubita lui in blocul de langa mine. Cum sa spun...ii vedeam de pe balcon. Atunci a devenit mai evident ca oricand pentru mine ca nu am ce cauta intre el si acea fata. M-a tot cautat, m-a tot sunat, imi lasa cadouri in fata usii. Nici acum nu inteleg cum facea asta fara ca iubita lui sa stie. Punctul final s-a pus cand i-am cerut iubitului meu de atunci sa poarte o discutie cu P, in care sa ii ceara sa nu ma mai caute niciodata. De ce i-am cerut asta iubitului meu? Pentru ca ori de cate ori ii blocam numarul, P reusea sa ma sune. Daca il respingeam, imi lasa un cadou dragut in fata usii sau se intampla sa ne intalnim accidental, vecini fiind. Iar eu am crezut de cuviinta ca aceasta e cea mai buna varianta. Si asa s-a terminat. Dupa ce iubitul meu a avut acea discutie cu el, P s-a razbunat. Si-a pus iubita ca in aceeasi seara sa il sune pe iubitul meu si sa ii spuna ca de fapt eu sunt cea care nu il lasa in pace pe P, ca il caut si cate si mai cate. Din acel moment, orice legatura cu P a incetat. L-am mai vazut accidental de cateva ori, dar acum nu ne mai vorbim, nu ne mai salutam. M-am mutat, iar acum totul e istorie. In incheiere: chimia extraordinara dintre noi si dragostea aceea inocenta de la 14 ani ai mei s-a transformat treptat in cel mai sincer sentiment de iubire pe care l-am simtit vreodata. Din pacate P nu s-a crezut niciodata suficient de bun pentru mine, considerand ca sunt materialista si ca am alte asteptari de la un barbat...insa nu era adevarat. Mult prea tarziu am realizat ca odata ce am pierdut legatura cu el, am pierdut si o parte din mine. Mi-a fost alaturi in perioada adolescentei si ca adult tanar, glumea adesea pe seama mea spunandu-mi ca "m-a crescut". De ce era atat de "perfect" totul? Simplu, la toate intalnirile, am fost doar noi doi, un mediu ideal. Prietenii mei, prietenii lui, nu au fost niciodata prezenti. Doar noi doi am stiut despre aceasta legatura, care s-a consumat treptat si putin nefiresc. Poate ca nu a fost o relatie in adevaratul sens al cuvantului, dar nu pot spune decat ca imi este dor. Intrebarea mea ar fi: ce e de facut? Sa traiesc ca si cu nimic nu s-ar fi intamplat? Sa il caut, desi cred ca e aproape insurat cu femeia cu care are o relatie de mai bine de 10 ani? Ma nelinisteste faptul ca l-am pierdut definitiv si ca mi-am dat seama prea tarziu... Multumesc!
-
Salutari tuturor! Ma numesc Adrian sunt clasa a-11-a si vreau sa imi dati niste sfaturi in legatura cu o problema.Am colega de liceu in aceeasi clasa cu mine care din pacate sufera de schizofrenie.De vreo doua saptamani tipa e indragostita de mine,pot spune ca e aproape obsedata de mine.Cand ma vede zambeste,uneori face desene cu fata mea.Boala ei se manifesta ciudat cum ar fi:incepe sa planga din senin,sta si se uita intr-un punct fix minute in sir fara sa se miste de zici ca-i statuie si uneori vorbeste singura.Ea ca si aspect e o fata destul de draguta,si faza e ca nu ii place sa comunice cu altcineva decat cu mine.Multi prieteni mi-au zis ca nu merita sa ma bag intr-o relatie cu ea,voi ce parere aveti? E posibil sa fie indragostita de mine sau e doar din cauza bolii?
-
Seara buna si bine v-am gasit :) Mi-am facut cont in speranta ca cineva cu o problema asemanatoare sau cu mai multa experienta mi-ar putea da un sfat. Am inceput sa ies cu un profesor din facultate, intre noi nu e mare diferenta de varsta...4 ani. L-am cunoscut in semestrul I cand indrumatorul meu de licenta m-a trimis sa fac partea practica cu el. La inceput am discutat tot felul de nimicuri dar de ceva timp ne-am apropiat foarte mult, vorbim despre lucruri mai profunde, ma suna des, iesim in oras. El e genul de om pentru cariera e pe primul loc,chiar mi-a spus asta, ca mai bine munceste acum si isi face un rost ca acum e timpul cat e tanar. Adevarul e ca din prima clipa in care ne-am vazut am avut un sentiment ciudat, chiar si el a zis ca totul se intampla cu un scop (faptul ca ne-am cunoscut). Imi tot face complimente si chiar ne simtim foarte bine unul in prezenta celuilalt, imi spune ca sunt interesanta, ca vrea sa ma cunoasca mai bine, ca reprezint un mister pentru el. Ma intrebat de ce imi place sa vorbesc cu el (vorbim ore in sir), si ce as vrea sa facem in continuare. Acum problema...eu am prieten.Care e si la aceeasi facultate cu mine,dar alt profil.Sincer, de mult relatia mea cu prietenul a inceput sa scartaie si acum ca l-am cunoscut pe prof mi s-a confirmat ca sentimentele mele pt prietenul meu sunt aproape nule.Eu ma simt foarte stanjenita fata de situatie, nu stiu ce sa fac.Profesorul e genul carierist, stapan pe sine, pleaca la tot felul de conferinte, etc...Chiar acum urmeaza sa plece din tara iar.Sunt constienta ca nu as putea sa am o relatie cu el, si imi vine greu sa ma despart si de prieten care e un tip super si nu mi-a gresit cu nimic. Dupa o saptamana in care am tot iesit si vorbit cu profesorul, de cateva zile acesta s-a schimbat total...Daca inainte vorbea foarte deschis cu mine acuma parca ma tine la distanta.Sunt constienta de faptul ca e la inceput de cariera si sa se afle ca a avut o relatie cu o studenta ar fi o pata neagra pt tot restul vietii,dar...nu mi-l pot scoate din minte.
