Caută în comunitate
Afișez rezultate pentru tagurile 'nepotrivit'
Găsit 1 rezultat
-
Buna ziua, ma numesc Diana si am 18 ani. Nu prea stiu cum sa fac o introducere asa ca o sa trec la subiect. Mi-e putin jena sa vorbesc despre asta, mai ales alegand straini drept interlocutori ( nu o spun cu sens peiorativ, e pur si simplu un fapt ), insa trebuie sa o fac. De ceva vreme, am observat niste schimbari destul de tulburatoare la persoana mea si mai exact, a inceput sa-mi placa de profesorul de chimie. Placa, placa, asa cum se intampla atunci cand esti atras de o persoana de sex opus ( sau acelasi, putin conteaza ). Mentionez ca sunt in ultimul an de liceu si ca nu mi s-a mai intamplat vreodata asa ceva si nu am nici cea mai vaga idee de ce se intampla acum. Profesorul respectiv este un om matur, in toata firea, la 40 de ani, serios si disciplinat, nicidecum vreun ametit caruia ii place sa faca avansuri tinerelor "femei", nici vorba de asa ceva, nu mi-a dat niciodata nici cel mai mic motiv sau inteles ca ar avea vreo intentie necurata in privinta cuiva, cu atat mai putin intr-a mea. Cu toate acestea, nu pot impiedica ceea ce s-a infiripat in adancul fiintei mele. Pur si simplu s-a intamplat deodata. Intotdeauna mi-a placut de el ( inofensiv, ca de un model, cineva pe care admiri si atat ) deoarece asa cum am mai spus este o persoana serioasa, care stapaneste bine materia si foarte important, este capabil sa o predea si sa o transmita elevilor si am admirat si apreciat acest fapt, insa de la o vreme, spre uimirea ( si cel mai probabil si nenorocirea ) mea, aceasta admiratie a luat amploare si s-a transformat in ceva mai mult. Marturisesc ca inca nu m-am obisnuit cu gandul. Pe parcursul zilei ma surprind gandindu-ma la el, la orele sale, la modul in care vorbeste, in care ne priveste, la ochii sai cercetand sala de clasa, in pauze sper sa dau din intamplare peste el, sa il zaresc doar o clipa si in general abia astept ziua si momentul in care o sa pot pasi din nou in clasa si sa ma asez la locul meu obisnuit in timp ce el se afla la catedra pentru 50 de pretioase minute. E absolut ridicol ce povestesc, sunt constienta de acest lucru, insa oricat de nepotrivit ar fi, e adevarul. Nu stiu ce sa fac, cum sa ma comport, cum sa ma abtin, cum sa-mi potolesc bataile inimii la cea mai mica apropiere involuntara a sa, cum sa am grija ca nu cumva privirea sa-mi zaboveasca prea mult si prea insistent pe chipul sau, cum sa-mi fac glasul sa nu tremure atunci cand raspund la o intrebare. Imi cer sincere scuze pentru mini-romanul pe care l-am compus insa daca ati ajuns sa cititi pana la acest rand, sper ca imi veti intelege nevoia de a impartasi ceea ce simt cu cineva, fie si prin intermediul unui ecran rece, si ca nu ma veti judeca prea aspru, este complet neintentionat ceea ce simt. Daca ati fi in locul meu, cum ati reactiona, ce ati face mai departe? Daca aveti un sfat oarecare, va rog sa mi-l impartasiti, as avea nevoie mai mult ca oricand de unul. Multumesc mult pentru timpul si bunavointa acordata, o seara buna !
- 36 răspunsuri
-
- 4
-
-
- profesor
- sentimente
- (și 3 alții)
