Eveningstar 7 Raportează post Postat Iunie 9, 2011 Deci important este de ce are nevoie ea. Cel mai important pt ea este locul unde era obisnuita sa traiasca si devine obsesie pana la urma (daca nu e deja) pt ca daca citesti la primul topic ultima postare a ei, a ajuns sa faca un fel de statistica pt a-si justifica respingerea de locul unde sta si de unde vrea sa evadeze. Daca pt ea este atat de important sa se intoarca in oras, iar pt el satul, nu vor avea viitor. Si mai bine acum o despartire decat dupa ce se nasc si copii in aceasta relatie. Nu-mi justific respingerea,de altfel,pentru ce as face-o si in fata cui?Si-apoi,cu justificare sau fara,ea tot respingere e,pentru ca nu pot sa fiu eu insumi aici. Poate ar fi cazul sa mai dau niste exemple,iarasi,nu pentru a ma justifica in fata cuiva,ci pentru a clarifica mai bine de ce nu pot fi eu insumi. Eu sunt o fire comunicativa.Jobul meu presupunea comunicare cu cel putin 15-20 de oameni pe zi.Aici sa comunic cu cine?Cu multitudinea de copaci?Ca sa nu mai zic de posibilitatea de a fi impreuna familia si prietenii mei. Insasi jobul,pentru care am facut facultate,am si muncit in domeniu cativa ani,e clar dus pe apa sambetei si sanse sa ma intorc in acelasi domeniu,sunt spre zero. Cand m-a cunoscut el,eram obisnuita sa arat mereu 'la patru ace'.Aici nu pot sa fac acelasi lucru.Adica sa ma imbrac,coafez,machiez ca sa ce?Sa umblu in costum office prin casa?Sau si mai bine,pe dealuri, prin paduri? Iar statistica nu am facut-o eu.Mi-a fost doar o confirmare,ca nu sunt eu unica,ce nu se poate adapta si ca de fapt,marea majoritate au evadat deja,nicidecum sa se incadreze aici. Am spus ca i-am sugerat sa fie si un sat(ceea ce nu e acum,pentru ca sunt doar cateva case parasite,casa parintilor lui,si nici pe aceea nu o vad,deci suntem chiar izolati),dar mai mare,unde sa pot si eu sa ma dezvolt ca personalitate,nu sa merg inapoi. Dar el nu vrea sa faca nici o miscare.Deci,clar ca nu mai are rost nici comunicarea cu el,desi de saptamani bune,tot asta fac.Pentru ca,in afara de a plange ca nu vrea sa ramana singur,el altceva nu poate, nu vrea,nu-si imagineaza.El a ales deja,ramane sa aleg eu,desi azi imi spune ca ma-ntelege si ca nu va insista sa mai raman,daca asta ma face nefericita,iar maine imi zice ca nu-mi va da drumul niciodata. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Pierre D. Vara 5581 Raportează post Postat Iunie 9, 2011 (editat) Foarte simplu. M-as duce dupa el, oriunde ar fi. Fie si in jungla. Editat Iunie 9, 2011 de Lucast Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Corre 143 Raportează post Postat Iunie 9, 2011 schimba partenerul este clar aici. Prea tarziu. :flowers: Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Eveningstar 7 Raportează post Postat Iunie 9, 2011 (editat) Multumesc tuturor pentru raspunsuri,pareri,idei.Asta nu inseamna ca subiectul e inchis si ca nu mai astept pareri. Editat Iunie 9, 2011 de Eveningstar Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
-Lotus- 1495 Raportează post Postat Iunie 9, 2011 (editat) Parerea mea, repet , A MEA, nu cu studii de specialitate, e ca, el iti poate fi orice, numai suflet pereche, NU! Nu o sa-ti spun parerea mea despre el, privind prin prisma experientei mele de viata, pentru ca oricum nu te-ar ajuta. Dar, mie imi cam pare ca el recurge la santaj sentimental daca te-a luat cu lacrimi si ''nu pot trai fara tine''. Iar daca-ti spune ''nu te voi lasa sa pleci niciodata'', depinzand de tonul pe care ti-a spus-o, poti avea mari probleme cu el, daca la un momentdat vede ca nu-i iese planul de a te tine langa el recurgand la santajul bland. In relatii, cel mai important e respectul, cred. Ea a dat dovada de respect pentru dorintele lui, in momentul in care a acceptat o asemenea schimbare si a incercat sa se adapteze. El in schimb , foarte rigid, nici macar nu a dat multa atentie dorintelor ei si i-a spus clar ca acolo e locul lui, iar ea trebuie sa se conformeze daca il iubeste. Acum eu nu stiu daca asta ar mai fi chiar iubire. Ma gandesc ca poate, daca el chiar ar fi luat in considerare dorintele ei si chiar ar fi inteles-o (nu numai din gura), s-ar fi ajuns poate la un compromis. El doar spune ca o intelege, dar nu face nimic care sa demonstreze asta. Imi cam miroase a macism aici, dar cum am zis, prefer sa nu-l caracterizez... inca. Oare daca ea ar fi facut la fel si i-ar fi spus ca daca o iubeste, ramane in oras cu ea, ar fi acceptat? A nu se confunda daruirea totala si sacrificiul de sine (prin care categoric iti pierzi propria personalitate mai devreme sau mai tarziu) cu iubirea. Editat Iunie 9, 2011 de Rose`s 2 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Eveningstar 7 Raportează post Postat Iunie 9, 2011 Nu dramatizezi. Te inteleg si ti-am scris dincolo de ce. Nu te-ai gandit cumva sa incerci o pauza? Sa te intorci in oras singura pe o perioada pt a te detasa de problemele prezente si a-i da lui de gandit si gustat cum e pt el acolo unde-i place, dar fara tine. Poate se intampla o minune si mai renunta din ideile astea batute in cuie. Ca sa-ti raspund si tie si lui Athmy,m-am gandit sa plec pentru 2-3 saptamani.I-am spus-o si lui si-a-nceput sa planga,zicandu-mi ca vreau sa scap de el,desi eu i-am propus sa mearga si el,ceea ce clar,a refuzat.Apoi mi-a zis ca ma-ntelege si daca asta-mi va face bine,sa plec.In alta zi,insa mi-a zis ca am ales sa plec tocmai in momentul cand el spera sa ne petrecem mai mult timp impreuna.De fapt de fiecare data zice,ca acum e o perioada mai ocupata pentru el,dar lunile viitoare va fi mai liber si vom fi impreuna mai mult timp...si ajungem si in lunile viitoare si tot ocupat e.E un 'never ending story' deja. Dar deocamdata,cred ca asta e o solutie,ca sa mai dau o sansa si sa nu iau hotararea extrema,oricare ar fi ea. Da,tin minte ca mi-ai povestit de experienta cu tara ,dar ma refeream la altcineva cand am zis de dramatizare si la idei precum ca ar merge oriunde,numai sa fie cu cineva drag.Asa am gandit si eu,inainte sa fiu fata in fata cu situatia.Deci,nu stiu daca si ceilalti ar continua sa afirme la fel.(Dar nu inseamna ca nu le respect parerea) Daca DA,atunci,bravo lor,inseamna ca eu sunt meschina,individualista,materialista etc,ca ma gandesc si la alte variante.Sau,nu stiu,nu indeajuns de buna si altruista. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
carly 710 Raportează post Postat Iunie 9, 2011 (editat) Nu-mi justific respingerea,de altfel,pentru ce as face-o si in fata cui?Si-apoi,cu justificare sau fara,ea tot respingere e,pentru ca nu pot sa fiu eu insumi aici. Cand m-a cunoscut el,eram obisnuita sa arat mereu 'la patru ace'.Aici nu pot sa fac acelasi lucru.Adica sa ma imbrac,coafez,machiez ca sa ce?Sa umblu in costum office prin casa?Sau si mai bine,pe dealuri, prin paduri? Dar el nu vrea sa faca nici o miscare.Deci,clar ca nu mai are rost nici comunicarea cu el,desi de saptamani bune,tot asta fac.Pentru ca,in afara de a plange ca nu vrea sa ramana singur,el altceva nu poate, nu vrea,nu-si imagineaza.El a ales deja,ramane sa aleg eu,desi azi imi spune ca ma-ntelege si ca nu va insista sa mai raman,daca asta ma face nefericita,iar maine imi zice ca nu-mi va da drumul niciodata. Citeste relaxata. Nu-ti suntem dusmani. Ideea era sa te trezesti ca toate astea ce scrii ca te deranjeaza, nu duc la o relatie sanatoasa. Si din cauza lui. Nu pt ca esti defecta sau el e defect ci pt ca nu doriti aceleasi lucruri. Deci nu e nimeni de vina si nu te judeca nimeni, nu te mai justifica. Eu ma refeream ca te justifici fata de tine, sa fii sigura ca nu esti tu vinovata... Sa stii ca de vina e doar incompatibilitatea voastra. Poate iti pare basm acum dar nu e imposibil sa intalnesti pe cineva intr-o buna zi si sa fi in stare sa-l urmezi si la capatul lumii... Editat Iunie 9, 2011 de carly Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Miticamicutul2 580 Raportează post Postat Iunie 9, 2011 Citeste relaxata. Nu-ti suntem dusmani. Ideea era sa te trezesti ca toate astea ce scrii ca te deranjeaza, nu duc la o relatie sanatoasa. Si din cauza lui. Nu pt ca esti defecta sau el e defect ci pt ca nu doriti aceleasi lucruri. Deci nu e nimeni de vina si nu te judeca nimeni, nu te mai justifica. Eu ma refeream ca te justifici fata de tine, sa fii sigura ca nu esti tu vinovata... Sa stii ca de vina e doar incompatibilitatea voastra. Poate iti pare basm acum dar nu e imposibil sa intalnesti pe cineva intr-o buna zi si sa fi in stare sa-l urmezi si la capatul lumii... de nu esti convinsa ca ilpoti urma ori unde !? nu sta langa el (daca nu aveti copii e si mai sinplu) e o dovada ca nu ai o relatie buna cu el ! poti so ..... tot aia ramane ! Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Eveningstar 7 Raportează post Postat Iunie 11, 2011 Citeste relaxata. Nu-ti suntem dusmani. Ideea era sa te trezesti ca toate astea ce scrii ca te deranjeaza, nu duc la o relatie sanatoasa. Si din cauza lui. Nu pt ca esti defecta sau el e defect ci pt ca nu doriti aceleasi lucruri. Deci nu e nimeni de vina si nu te judeca nimeni, nu te mai justifica. Eu ma refeream ca te justifici fata de tine, sa fii sigura ca nu esti tu vinovata... Sa stii ca de vina e doar incompatibilitatea voastra. Poate iti pare basm acum dar nu e imposibil sa intalnesti pe cineva intr-o buna zi si sa fi in stare sa-l urmezi si la capatul lumii... Imi pare rau daca exprimarea mea a parut a dusmanoasa.E un dezavantaj al comunicarii virtuale si a citirii printre randuri.Uneori intelegem distorsionat sau nu ne ajung toata atributele comunicarii,pentru o intelegere deplina. Recunosc,doar relaxata nu sunt si am o neliniste interioara chiar si atunci cand,aparent sunt calma si ma gandesc la altceva.Din pacate pentru mine,am inceput acum sa nu ne mai dorim aceleasi lucruri si incompatibilitatea a aparut la fel,acum.Ciudat,neasteptat,dar se pare ca face parte din viata.Nu degeaba se zice ca nu ajunge o viata intreaga sa-l cunosti pe un om.Iar daca ajunge sa se si mai schimbe radical,apoi te trezesti alaturi de un om complet strain. Nu,nu am ajuns sa-l consider strain,ba dimpotriva, stiu ca-mi va fi dor de el in perioada in care voi fi plecata si ca nu-mi va fi usor,dar alta alegere nu am deocamdata. 1 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Fiero 23211 Raportează post Postat Iunie 11, 2011 Ce-ati face daca ati fi pusi in situatia de a fi cu cineva,cu care va intelegeti de minune si pe care-l considerati suflet pereche,dar ar trebui sa stati intr-un loc unde nu va puteti obisnui nicidecum,loc ,care presupune o schimbare majora a ceea ce sunteti? Ati alege omul si inclusiv si locul sau ati renunta la loc,dar implicit si la persoana draga? Daca tot crezi ca iti este suflet pereche, de ce nu reusiti sa ajungeti la o intelegere care sa fie convenabila pentru amandoi? Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
