Spasmofilie

[rent 0]

Salut

 

Da am inteles ce se intampla cu mine si care e treaba cu aatacul . Intradevar e greu sa ii faci fata si sa nu intri in panica dar tre sa lupti cu tine si macar sa ajungi sa diminuezi neplacerile di timpul atacului. :yahoo: usor de zis . Chiar acum incercam sa dorm ma incearca un atac ( eu incerc sa scriu cat e proaspat ca sa fiu cat mai exact ) , si simti asa o svacnire , un fior parca in tot corpul parca te loveste ceava si apoi incep sa apra celalalte simptome. Parerea mea este ca e f. important cum incepe un atac si cat de repede se instaleaza. Daca apare brusc e mai greu sa "ma domolesc " initial , cand valul de panica si avalansa de trairi pe care le ai atunci te duc spre cele mai urate ganduri ; eu unul incer sa ma linistesc cat mai repede si sa ma relaxez apoi sa separ simptomele pe care le am ( furnicaturi , ameteala , senazatia de pierdere a controlului , batai rapide ale inimi etc.) de panica propriuzisa , si nu e usor si voi stiti asta , incer sa imi caut o preocupare cat de mica care sa imi distraga atentia catusi de putin ( tv , calculator , sa vb cu cineva si daca se poate chiar despre ceea ce simti atunci , lucru care te face sa intelegi mai usor ce sa intampla cu tine si sa constientizezi ca e doar un atac de panica ).In primul rand incer sa scap de panica sau macar sa o controlez fara sa ma grabesc (zic , ehe un atac de panica , tocmai ma plictiseam si acum am de lucru ) las simptomele sa isi faca de cap dar cu cat inlaturi pamica cu ata simtomele se vor mai diminua. Cam asta e teoria mea, practica e mai grea si nu iti reuseste intodeauna cum trebuie . Uneori atacul incearca sa ma surprinda incapand prin furnicaturi usoare , nod in gat ,etc nu apare brusc si atunci ii fac fata usor chiar nu ajung la panica. Atacul , ca afectiune , penru o perioada mai lunga sau mai scura va face parte din viata noastra si tre sa invatam sa traim cu el si usor sa il eliminam. Probabil e cea mai grea lupta cea cu tine , oare cine va invinge tu sau tu :crazy: . Totul e doar in capul nostru , nu exista o afectiune organica propriuzisa . Consider ca psihoterapia e cel mai bun ajutor dar fara a neglija tratamentul medicamentos. Deasemanea sunt de parere ca nu tre sa asteptam vindecare din partea psihoterapeutului , rolul lui nu e sa te vindece ci sa te ajute sa gasesti tu calea spre vindecare , sa iti orienteze gandirea spre un alt fel de a gandi de a privi lucrurile. Eu imi pun problema "de ce mi-e frica , de ce ma panichez " si cautand raspunsuri imidau seama ca analizele le am bune , doctorii mi-au s-zis ca is sanatos deci nu am de ce sa ma panichez ; asta e tre sa eliminam factori care ne duc cu gandul catre o boala.

Cam asta e teoria mea , atacul ori incepe brusc cu panica si simptomele fizice, pe care le stiti , urmad a se intensifica atat panica cat si simptomele fizice , ori apar intai simptomele fizice care creaza panica si de aici un intreg lant ... panica accentueaza bataile inimi , starea de ameteal ,etc acestea la randul lor maresc panica pan cand obosim si trece.Dezavantajul in faza in care inlaturi panica si raman doar trairile fizice acestea dureaza mai mult dar la o intensitate foarte scazuta. Inlaturarea acestai dereglari vegetative tre sustinuta si prin alimentatie , odihna... ( astea nu le fac desi ar trebui , nu le am cu verdeturile iar noaptea nu am somn ). Cateodata pot fi confundate usor reactiile adverse care le dau medicamentel cu untele simptome fizice ale atacului.

ATENTIE nu va insusiti trairile si simptomele pe care eu le am si poate voi nu le-ati avut pana acum , nu va ganditi " asta simte ca ... eu simt asa ?" nu tre sa lasam ca prin discutiile noastre sa facem schimb de simptome . Eu doar va relatez ce simt si candesc in legatura cu atacul de panica in speranta ca poate ajuta la ceva sau pe cineva.

Teorie , teorie pana la un nou atac :) Doar nu ne face el pe noi , noi ii dam nastere si noi il sustinem.

La mine azi a fos al doilea atac pe saptamana asta am reusit sa fac fata la ambele (incomparabile ca intensitate si durata cu primale 4-5 , acum e lux ) in rest e ok si dupa o aprox o luna de la primul atac aproape ca am scapat sau cel putin de ceea ce era mai greu cu precizare ca am inceput tratamentul inca dupa ce am avut al doilea sau al treilea atac ceea ce va recomand si voua celor care nu stiti ce sa faceti. Nu va fie frica sa mergeti la medic sau , poate cel mai des intalnita situatie , nu va fie rusine sa mergeti la psihoterapeut , in tarile vestice si mai civilizate consultare unui terapeut face parte din din viata oricarei persoane( sau aproape ) care are o problema , psihoterapeutul nu e pt nebuni , celor care cred ca e rusine sau e tabu ca mergi la psihoterapie sau ca e pt nebuni le spun ca sunt cam in urma...sa nu zic altfel

Si is obosit si mi-a somn si e si 6 dimineata , daca am gresit garamatica sau m-am repetat scz , merg sa bag somn

Si cu acestea programul nostru ia sfarsit si pana in episodul urmator sa traiti bine !

Ce bataie a luat roma :friends:

[TAYSA 0]

buna Citesc in fiecare zi mesajele voastre.Ma ajuta foarte mult sa trec peste aceste simtome care le am din cauza atacurilor de panica.Ies la plimbare in fiecare zi,incerc sa ma gandesc la ce este mai frumos!Am incetat sa mai iau calciu si magneziu,dar cred ca trebuie sa iau in continuare.Mi-e frica sa nu am din nou un atac si sa cred ca din aceasta cauza.Am cautat un cabinet de psihoterapie,dar nu gasesc nici unul la mine in oras.Vorbesc aproape in fiecare zi cu prietenii mei despre ceea ce mi se intampla si ei ma ajuta.Vreau sa iau medicamente ,dar nu stiu ce medicamente sa iau in astfel de situatii.Va rog frumos sa ma ajutati si pe mine!Va multumesc

[elandi 4]

TAYSA,

unde locuiesti?

[red2shoes 24]

buna Citesc in fiecare zi mesajele voastre.Ma ajuta foarte mult sa trec peste aceste simtome care le am din cauza atacurilor de panica.Ies la plimbare in fiecare zi,incerc sa ma gandesc la ce este mai frumos!Am incetat sa mai iau calciu si magneziu,dar cred ca trebuie sa iau in continuare.Mi-e frica sa nu am din nou un atac si sa cred ca din aceasta cauza.Am cautat un cabinet de psihoterapie,dar nu gasesc nici unul la mine in oras.Vorbesc aproape in fiecare zi cu prietenii mei despre ceea ce mi se intampla si ei ma ajuta.Vreau sa iau medicamente ,dar nu stiu ce medicamente sa iau in astfel de situatii.Va rog frumos sa ma ajutati si pe mine!Va multumesc

 

 

am anxietate de vreo 2 ani ...atacuri de panica ,palpitatii ...teama ...

incerc s-o tin sub control ...fara madicamente ,nu suport dependenta de niciun fel ...fiecare noua zi ...e o lupta .....sa invingi teama ,sa iesi invingator ...tu esti singura ce te poate ajuta ...nu pot altii sa traiasca in locul tau ....bafta ! :crazy:

[kriemhild 0]

am anxietate de vreo 2 ani ...atacuri de panica ,palpitatii ...teama ...

incerc s-o tin sub control ...fara madicamente ,nu suport dependenta de niciun fel ...fiecare noua zi ...e o lupta .....sa invingi teama ,sa iesi invingator ...tu esti singura ce te poate ajuta ...nu pot altii sa traiasca in locul tau ....bafta ! :P

Oare de ce nu ma mir?!? :crazy:

[winter 0]

Buna ziua.

Problema este urmatoarea: am incercat in fel si chip sa aflu cat mai multe despre spasmofilie sau asa zisele atacuri de panica.

De ce ? Pentru ca am o prietena care sufera de aceasta boala.

Boala se manifesta in felul urmator: aceasta persoana are momente cand din cauza unei sperieturi pur si simplu numai poate sa stea in picioare, se ghemuieste, incepe sa tremure, cateodata numai poate sa vorbeasca ( alteori numai se poate opri din tipat ).

Precizez ca persoana respectiva se duce la un doctor de aproximativ 2 ani si cateva luni ( de cand a avut o sperietura mai grava si a inceput tot acest calvar ). Acesta ia spus ca din cauza lipsei mari de calciu si magneziu se poate ajunge la spasmofilie. De atunci a continuat sa ia seroxat in fiecare zi. Starea i s-a mai imbunatatit dar nu foarte mult.

 

Cine ma poate ajuta cu informatii / corectii / sfaturi este binevenit.

As dori sa imi spuneti daca stiti care este traducerea termenului "spasmofilie" in engleza. Eu am tot cautat si nu am gasit prin nici un dictionar. Doresc s-a aflu acest lucru pentru a putea cauta si pe site-urile internationale mai multe informatii.

 

Va multumesc anticipat,

Cristi

buna sunt winter cred ca prietena ta se duce la dr psihoterapeut;

Editat Aprilie 18, 2007 de elandi

[BMela14 0]

Buna

 

Buna, eu sunt Mela. Sufar de spasmofilie din 2002. Nu consider ca aceste crize sunt atacuri de panica, pentru ca eu acuma sunt ok peste o secunda numai sunt(SI NU SUNT SUPARATA SUNT SUPER OK SI BRUSC GATA...)... Am fost la o groaza de medici, am batut tot orasul si sincer nici unul nu a putut sa ma ajute. Eu consum si lactate si legume vezi, susan (toate acestea contin Ca si Mg), am facut injectii, iau vitamine tot timpul dar tot degeaba... nu asimilez Ca.

 

In ultima vreme fac crizele pe un alt fond, am o alta problema... nevralgie de trigemen, cand durerea provocata de nevralgie e insuportabila, FAC CRIZE.

 

In rest am spasme aproape in fiecare zi, mai ales seara inainte de culcare sau in timpul somnului. Eu una nu mai inteleg boala asta... am intalnit medici care nici macar nu stiau ce e aceasta boala!!!!!!!!

 

Nu mai stiu ce sa fac, nimic nu functioneaza. :blink:

[Nestiutorul 0]

Dupa aproape 1 an de zile o sa continui acest post pentru ca am noutati care sper sa ajute pe ceilalti care mai sufera de asemenea probleme. Din fericire persoana despre care vorbeam la inceputul acestui post (acum aprox 1 an de zile) a scapat aproape total de respectivele atacuri de panica. Va puteti da seama ca a fost un proces progresiv de "vindecare". Au fost si coborasuri dar in principal starea morala a fetei s-a imbunatatit treptat pana cand atacurile de panica au disparut aproape complet ( ultimul atac a fost acum mai bine de 3 sau 4 luni, dar si acesta a avut o intensitate mica in comparatie cu atacurile care obisnuia sa le aiba ).

 

Despre tratament va pot spune: - cam 1 data / luna se ducea la medic, acesta ajustandu-i doza de seroxat in functie de evolutia bolii. In paralel mai lua si Calciu si Vit D. Acest medic i-a recomandat si un psiholog. Pe langa acest tratament medicamentos, care ii provoca somnolente destul de mari (dormea cam 11 - 12 ore / noapte, cateodata chiar mai mult), destul de importante mi s-au parut a fi starea afectiva, un regim alimentar cat mai diversificat/sanatos si exercitul fizic (ceva simplu cum ar fi joggingul).

 

Nu am incercat sa fac pe doctorul, ci doar am descris tratamentul care a avut succes in cazul ei, asta nu inseamna ca e bun si pentru altcineva. Cred ca oricine care are probleme de sanatate trebuie sa consulte un medic specialist si sa nu incerce sa se doftoriceasca singur pentru ca sigur isi face rau.

 

Stiu ca probabil pentru multi nu am zis nimic nou, dar cu rabdare si incredere ar trebui sa apara rezultate in tratarea acestei boli. O sa mai revin cu detalii despre tratamentul urmat si medicamentele care le-a luat (in afara de seroxat a mai luat unul care nu imi amintesc acum), in cateva zile.Sanatate !

 

EDIT: Oki eu abia acum am vazut ca postul asta a atins aproape 30 de pagini. sincer sunt uimit. O sa ma interesez mai in detaliu despre tratamentul urmat si revin. Multa bafta la toti.

 

BunaBuna, eu sunt Mela. Sufar de spasmofilie din 2002. Nu consider ca aceste crize sunt atacuri de panica, pentru ca eu acuma sunt ok peste o secunda numai sunt(SI NU SUNT SUPARATA SUNT SUPER OK SI BRUSC GATA...)... Am fost la o groaza de medici, am batut tot orasul si sincer nici unul nu a putut sa ma ajute. Eu consum si lactate si legume vezi, susan (toate acestea contin Ca si Mg), am facut injectii, iau vitamine tot timpul dar tot degeaba... nu asimilez Ca. In ultima vreme fac crizele pe un alt fond, am o alta problema... nevralgie de trigemen, cand durerea provocata de nevralgie e insuportabila, FAC CRIZE. In rest am spasme aproape in fiecare zi, mai ales seara inainte de culcare sau in timpul somnului. Eu una nu mai inteleg boala asta... am intalnit medici care nici macar nu stiau ce e aceasta boala!!!!!!!!Nu mai stiu ce sa fac, nimic nu functioneaza.

In legatura cu crizele spontane sa stii ca si prietena mea le avea: era super happy cand din senin puteau sa inceapa crizele/atacurile. Acestea luau forme destul de diverse: plansete / cateodata tipete / imposibilitatea de a vorbi / lesinuri (mai rar) / sau pur si simplu o moleseala si somnolenta acuta.

Deasemenea nici ea nu asimila Ca deloc. Totusi in decurs de 3 ani si jumatate a reusit sa isi revina (vezi postul de mai sus). In asimilarea Ca in organism, curele solare stiu ca au o importanta f mare (vezi totusi ca trebuiesc facute progresiv si sa nu stai la 12 ziua in soare:) ).

Multa bafta

Editat Iulie 4, 2007 de Nestiutorul

[BMela14 0]

Dupa aproape 1 an de zile o sa continui acest post pentru ca am noutati care sper sa ajute pe ceilalti care mai sufera de asemenea probleme. Din fericire persoana despre care vorbeam la inceputul acestui post (acum aprox 1 an de zile) a scapat aproape total de respectivele atacuri de panica. Va puteti da seama ca a fost un proces progresiv de "vindecare". Au fost si coborasuri dar in principal starea morala a fetei s-a imbunatatit treptat pana cand atacurile de panica au disparut aproape complet ( ultimul atac a fost acum mai bine de 3 sau 4 luni, dar si acesta a avut o intensitate mica in comparatie cu atacurile care obisnuia sa le aiba ).

 

Despre tratament va pot spune: - cam 1 data / luna se ducea la medic, acesta ajustandu-i doza de seroxat in functie de evolutia bolii. In paralel mai lua si Calciu si Vit D. Acest medic i-a recomandat si un psiholog. Pe langa acest tratament medicamentos, care ii provoca somnolente destul de mari (dormea cam 11 - 12 ore / noapte, cateodata chiar mai mult), destul de importante mi s-au parut a fi starea afectiva, un regim alimentar cat mai diversificat/sanatos si exercitul fizic (ceva simplu cum ar fi joggingul).

 

Nu am incercat sa fac pe doctorul, ci doar am descris tratamentul care a avut succes in cazul ei, asta nu inseamna ca e bun si pentru altcineva. Cred ca oricine care are probleme de sanatate trebuie sa consulte un medic specialist si sa nu incerce sa se doftoriceasca singur pentru ca sigur isi face rau.

 

Stiu ca probabil pentru multi nu am zis nimic nou, dar cu rabdare si incredere ar trebui sa apara rezultate in tratarea acestei boli. O sa mai revin cu detalii despre tratamentul urmat si medicamentele care le-a luat (in afara de seroxat a mai luat unul care nu imi amintesc acum), in cateva zile.Sanatate !

 

EDIT: Oki eu abia acum am vazut ca postul asta a atins aproape 30 de pagini. sincer sunt uimit. O sa ma interesez mai in detaliu despre tratamentul urmat si revin. Multa bafta la toti.

In legatura cu crizele spontane sa stii ca si prietena mea le avea: era super happy cand din senin puteau sa inceapa crizele/atacurile. Acestea luau forme destul de diverse: plansete / cateodata tipete / imposibilitatea de a vorbi / lesinuri (mai rar) / sau pur si simplu o moleseala si somnolenta acuta.

Deasemenea nici ea nu asimila Ca deloc. Totusi in decurs de 3 ani si jumatate a reusit sa isi revina (vezi postul de mai sus). In asimilarea Ca in organism, curele solare stiu ca au o importanta f mare (vezi totusi ca trebuiesc facute progresiv si sa nu stai la 12 ziua in soare:) ).

Multa bafta

 

 

Salut

 

Singura schimbare aparuta la mine e ca fac aceste crize in combinatie cu o alta boala. Am vorbit cu un medic si l-am intrebat exista vreo legatura intre crizele de spasmofilie si nevralgia de care sufar... mi-a zis nu si atunci am intrebat altfel, poate criza dureroasa de nevralgie sa o porneasca pe cea de spasmofilie... aici raspunsul a fost da. Daca nu incepeam eu sa investighez cauzele si efectele acestei boli nu aflam mai nimic. Pe mine ma ajuta foarte mult daca in timpul crizei beau apa minerala si mananc ori banane ori castravete... bine cu muscaturi minuscule si intr-un rimt super lent.

 

Din 2004 am inceput sa merg la o clinica naturista langa Arad, (in 2004 facem crize saptamanal ), pana la sfarsitul lui 2005 crizele mi se distantasera la 6 luni, dar la inceputul lui 2006 iar au inceput crizele lunar... mi-e mi s-a spus ca solutia ar fi sa raman insarcinata (3 medici mi-au zis asta). :flowers:

La prietena ta cum au inceput crizele, nu tine minte daca a avut cumva o perioada mai grea, de stres intens?

[Alcantara 0]

Salut

 

La prietena ta cum au inceput crizele, nu tine minte daca a avut cumva o perioada mai grea, de stres intens?

 

Salve tuturor.Sunt noua pe acest forum,asta e primul meu mesaj aici la voi.Am sa va povestesc un pic din experienta mea.

 

Am 37 de ani acum si am suferit de spasmofilie in trecut si acum crizele au revenit.

Aveam 15 ani cand am avut primele crize,cu tahicardie,respiratie accelerata, tremuraturi, mama de mamos si fata crispata,furnicaturi si parestezii in jurul buzelor ,pe cap si pe maini.Analizele de sange imi dadeau mereu calcemie si magneziu sub norma.

In ciuda tratamentului cu pastile de calciu si magneziu,nu asimilam calciul si am fost constransa sa iau calciu gluconic si magneziu intravenos,cate 10 fiole pe luna.Pe vremea accea un medic psiholog mi-a explicat ca tratamentul medicamentos e doar una din fetzele medaliei,nu e miraculos si ca nu va rezolva esentza problemei mele.De fapt,desi foarte tanara,intelesesem si eu ca problema mea nu se va rezolva cu medicamente de niciun fel.

Incepusem cu timpul sa ma cunosc atat de bine ca sa spun asa , incat la primele semne ale crizelor reuseam sa le controlez, cand incepeau .

Reuseam sa le controlez atat de bine incat in majoritatea cazurilor deseori treceau neobservate pt multi din jur...nu pt toti dar de exemplu nu se alarma nimeni in autobuz daca respiram un pic mai "controlat".Imi controlam respiratia la primele semne ale tahicardiei si in acest fel evitam ca crizele sa se amplifice pana intr-atat incat nu mai ajungeam la mana de mamos fatza crispata&comp.

 

Cum va spuneam stiam,simteam inlauntrul meu ca pot lua tot calciul si magneziul de pe lume daca nu rezolv esenta problemei,crizele vor fi mereu prezente.Aveam in acea perioada o multime de probleme sufletesti,o situatie familiala ce pt mine era un dezastru.In jurul varstei de 19 ani mi-am luat viatza in maini si am plecat de-acasa ,cu toata demnitatea posibila,fara sa fac valuri si fara sa provoc conflicte.

Aveam serviciul meu ..in fine,odata scapata de ceea ce pt mine era un infern,scapata de stari conflictuale majore,eliberata total de ceea ce de fapt mi-a provocat o stare prelungita de anxietate pt prea mult timp,crizele au disparut.

 

Am fost terorizata apoi dupa ce m-am casatorit si eram insarcinata la gandul ca sarcina ma va saraci de calciu si ca cine stie ce i s-ar putea intampla copilului meu daca as avea o criza insarcinata fiind sau mai rau sa nu cumva copilul meu sa se nasca cu o lipsa drastica de calciu.Din fericire nu s-a intamplat nimic in timpul cat am fost insarcinata,am nascut un copil perfect sanatos si asta mi-a dat de inteles ca aveam dreptate,ca acel psiholog avea dreptate...lipsa de calciu nu era decat efectul unei stari conflictuale pe care o traisem deosebit de intens.

 

S-a intamplat apoi ca au trecut alti 10 ani (10 ani in care uitasem complet de spasmofilie)si din nou viata a dat cu mine de pamant si...poate ati ghicit,crizele au reaparut din nou.La fel de fidele ca atunci cand aveam 15 ani,la fel de puternice si iar a trebuit sa o iau de la capat cu tratamentul cu magneziu si calciu.Doar ca de data asta eram pregatita si stiam ce am de facut ,stiam ca injectiile ma vor ajuta d.p.d.v. fizic dar nu-mi vor rezolva problema principala,cauza crizelor.Eram eu si numai eu cea care putea sa rezove problema si in orice caz nicio pilula sau medicament miraculos nu putea sa o faca.

Am divortat(nu din cauza spasmofiliei).Crizele au incetat sa mai apara la scurt timp dupa.

 

Au trecut alti 6 ani si au reinceput crizele.De data asta pt ca atat eu cat si copilul meu ne luptam fiecare cu cate o tumoare.Eu am fost operata in urma cu o luna,dar faptul ca pretiosul meu copil va trece printr-o operatie extrem de delicata ma sfasie .E atat de perfect copilul meu,visul oricarui parinte va garantez.Nu pot sa cred ca ni se intampla noua ceea ce ni se intampla.Am descoperit tumorile aproape simultan si pt mine,pt noi a fost prea mult.As da orice sa fi avut eu amandoua tumorile si el sa fie sanatos.

Acum nu pot sa mai spun "plec de acasa imi vad de viata mea ,am grija de mine si am rezolvat problema" nici "divortez si am scapat si de casnicia asta toxica si de dobitoc".Acum nu mai am unde sa ma ascund si au aparut crizele tocmai aseara.Saptamana asta e programata operatia.

Am incredere ca vor trece,dupa operatia copilului meu,atunci cand vom trece peste toate,cand totul se va linisti,cand el va fi vindecat si soarele va rasari din nou pe strada noastra.

 

Asta e unicul medicament adevarat in spasmofilie,singurul care in realitate conteaza.Sigur medicamentele cu calciu si toate alea ce se mai recomanda pot fi utile dar ,dupa parerea mea(e doar parerea mea,de persoana ce a trecut prin asta,nu sunt medic),nu vor rezolva niciodata problema principala.Adevarul e in sufletele noastre in cazul asta.Doar noi putem sa ne vindecam rezovand problemele care ne framanta in modul cel mai acut.Fara acea rezovare,nimic nu ne va ajuta.

 

Va doresc numai bine .Cautati curajul sa va vindecati adevaratele motive ce va declanseaza starile de neliniste si spasmofilia.

Editat Iulie 10, 2007 de Alcantara