Cand parintii sunt siguri ca esti sanatos si nu vrei sa te straduiesti

[Dimebag 0]

De cele mai multe ori problema e dependenta emotionala, nu neaparat materiala. Autonomia emotionala iti permite sa fii si independent material.

Pana la urma ajung si cei dependenti emotional de parinti la un statut material si atunci se pot separa mai usor. Autonomia emotionala se obtine si renuntand la celelalte favoruri obtinute de pe urma parintilor, inafara de bani.

 

Nu am incurcat nimic.

Vorbeam de prieten si atat. Prieten sau prietena.

Nu era vorba de o relatie de iubire, ci de o relatie de prietenie care de multe ori ajuta.

Ca iubitul ar trebui sa-ti fie in primul rand prieten, asa ar trebui, dar realitatea dovedeste ca NU este asa.

Exemplu: iti inseli iubitul. Prietenul din el ar trebui sa intelega si sa accepte ca deh, suntem oameni. Dar iubitul din el e mai presus decat prietenul din el, si se comporta cum e lesne de inteles.

 

Deci, cand vrei sa fii inteles si acceptat nu cauti un iubit sau o iubita, ci cauti un priten, un amic care sa-ti ofere linistea si confortul de care ai nevoie.

Tu esti cam idealista de felul tau. Nu inteleg cum iti mai poate fi cineva prieten in exemplul prezentat de tine. Crezi ca un prieten pe care l-ai inselat (nu fizic, ce-i drept dar tradat emotional) iti va ramane prieten, si te va sustine in continuare pentru ca esti om? Eu n-am intalnit prieteni din astia sado-maso :stars:

 

Nu m-as putea sexui cu o persoana pe care o iubesc. Sexul e pervers, nu are legatura cu dragostea. Probabil gandesc asa pentru ca inca nu am iubit cu adevarat (desi eu sunt de parere ca da) si am facut numai sex, nu dragoste. :P:

N-am vrut sa par asa rigid in exprimare. Tot la dragoste m-am referit, doar ca sex-ul are mai putine litere :luck:

 

Chiar parintii mei mi-au zis ca mai bine ma las de scoala...dar vezi tu eu vreau sa o fac.Am si eu exemplu in casa la mine un ratat cu facultate...sincer e faza ca stiu ce pot eu si ce nu pot eu.Cred ca le-am distrus obiectivul lor de o viata...adica sa ma marit si sa am copii ...si sa am si casa mea cred...ei vor toate astea repede...dar eu stiu ca nu vreau asta (w00t)

Buni si copii la casa omului. Cu cat ii faci mai repede cu atat vor fi de varsta mai apropiata cu tine si te vor intelege mai bine atunci cand la batranete vei avea nevoie de un sprijin. Copii tineri nu au rabdare cu batranii :pope: Serios acum, doar de curiozitate cand ti-ai propus teoretic sa te insori si sa faci copii?

 

esti student ca vrei sa fii student sau pt ca ti s-a impus sa fii student? ca daca nu reusesti cu cartea o sa ajungi maturator pe strazi? e o diferenta. putini fac scoala din convingere. majoritatii i se impune treaba asta. poti vedea si NON studenti care o duc f bine, se bucura de viata si nu au nevoie de diplome. tu de ex de ce faci facultate? ti s-a inoculat si tie ideea ca fara carte nu ai parte?

Si ca maturator te poti bucura de viata, daca accepti ceea ce ti se intampla. La o adica e o problema de viziunea asupra vietii. Sa fii multumit ca faci parte din ceva, indiferent ce, si ca ai o paine pe masa. Ori acum primeaza timpul, distractia, banii. Facultatea chiar daca e impusa poate fi axata si pe un domeniu placut individului pe care o urmeaza, iar pentru cei timizi cred ca e si un mijloc de a se integra mai usor.

Editat Aprilie 14, 2009 de Dimebag

[M.george 4]

Buna Xylia. Voiam sa stiu daca ai tercut peste problemele pe care le aveai atunci.

 

Eu sunt acum cam in aceeasi situatie, am mai multe probleme de sanatate care pe mine sincer ma dispera. Am atacuri de panica din cauza problemelor pe care le am. Iar parintii mei ma trateaza cu cea mai mare batjocura, de parca nu as vrea decat sa atrag atentia chiar si in momentele cand sunt cel mai disperat. Ma critica si ma jignesc pentru ca ma simt bolnav si imi spun lucruri de genul "taci dracu ca n-ai nimica, nu te mai msiorcai". Si pe mine ma doare foarte tare. Ai trecut si tu prin asta? Cum ai rezolvat problema?

 

Ti-am raspuns pt ca nu iti pot trimite PM.

[S.R. 5188]

Mai da-i dracu' de parinti. Sunt alti oameni si atat. Intamplator esti inrudit cu ei. Asta inseamna ca au oaresce obligatii materiale la tine. In rest, te descurci singur. Nu-i mai baga in seama si devino independent.

[MissHyde 43100]

Buna Xylia. Voiam sa stiu daca ai tercut peste problemele pe care le aveai atunci.

 

Eu sunt acum cam in aceeasi situatie, am mai multe probleme de sanatate care pe mine sincer ma dispera. Am atacuri de panica din cauza problemelor pe care le am. Iar parintii mei ma trateaza cu cea mai mare batjocura, de parca nu as vrea decat sa atrag atentia chiar si in momentele cand sunt cel mai disperat. Ma critica si ma jignesc pentru ca ma simt bolnav si imi spun lucruri de genul "taci dracu ca n-ai nimica, nu te mai msiorcai". Si pe mine ma doare foarte tare. Ai trecut si tu prin asta? Cum ai rezolvat problema?

 

Ti-am raspuns pt ca nu iti pot trimite PM.

 

:)

Hai ca am sa dau cu matura in mesagerie. Am prostul obicei de a-mi pastra mesaje vechi de la useri sau de-ale mele (ma atasez nevoie mare de ele, deh, amintiri). Dar iti raspund si aici.

 

Din 2009 si pana acum s-au intamplat multe. Am ajuns la o facultate care imi place, intai in alt oras, insa apoi lipsa de bani m-a trimis inapoi, la ai mei. Cat am fost departe de ai mei a fost bine, insa am fost singura, fara prieteni, fara amici pentru ca da, mi-a venit extrem de greu sa socializez. Am ajuns sa am o relatie mult mai buna cu mama mea, intr-o vreme comunicam si cu tatal meu destul de okay, insa anumite evenimente nefericite din familie m-au determinat sa ma racesc mult fata de el. Ai mei nu ma ajuta cine stie cat (nici macar financiar), asa ca am fost la psihologi care m-au trimis la psihiatri pentru ca, sincer vorbind si imi dau seama, o luasem razna rau de tot. Cel mai rau m-au afectat tulburarile somnului, insomnia imi omora viata sociala. Ce sa mai zic, din copilarie incepusem sa fac crize de epilepsie in timpul somnului, care acum s-au rarit mult de la tratamentul ce il iau. Dar eu ani intregi nu am tratat nimic si m-am chinuit o gramada. Am primit de la unul din medici diagnosticul de bipolaritate de tip II, dar altii mi-au spus ca nu este chiar atat de grav, ca este ciclotimie, nu bipolar de tip II. Am fost tratata si pentru schizofrenie, un medic tampit mi-a pus acest diagnostic si a facut incercari pe mine si ajunsesem sa dorm 18 ore pe zi, eram leguma si ma trezeam ca sa mananc ca unul din efectele secundare era pofta de mancare si pur si simplu mancam nestiind de mine, nestiind ce fac si a doua zi nu mai stiam nimic si uite-asa in cateva luni am ajuns sa am aproape 90 de kile, iar apoi am slabit in 2 luni 25 de kile facand foamea si cu alte metode ce nu le-as recomanda nimanui, pentru ca devenisem disperata ca ma facusem oribila.

 

Facultatea nu imi permite sa lucrez si mai am ceva pana o termin. Deci tot dependenta de ai mei sunt. Daca nu ar fi iubitul meu, nu as avea bani nici de pisat in centru, pardon my French. Am mare noroc ca il am, ca am gasit in sfarsit un om cu care sa rezonez si care ma iubeste si ma respecta. Este posibil ca el sa paraseasca tara si sa raman iarasi singura, pentru ca am renuntat la toti (absolut toti) cei cu care ieseam inainte. Imi mor rudele la care tineam, tocmai am ingropat una inainte de Paste iar alta a fost diagnosticata cu cancer, tot de curand.

 

De ajuns cu confesiunile? Pun pariu ca ii fac pe unii ce ma citesc sa zambeasca satisfacuti.

 

Ei bine, ai mei cred ca daca ma indop cu medicamente sunt okay, iar eu i-am lasat sa creada asta. Si la capitolul atacuri de panica stau mult mai bine, dar asta datorita tratamentului si datorita faptului ca m-am obisnuit cu ideea ca faptul ca imi sunt parinti nu ii obliga sa fie si prietenii mei-desi mi-am dorit intotdeauna asta. Abia astept sa termin facultatea. Nu mai vreau sa mai depind de ei, sunt niste straini pentru mine, nu ma cunosc si, ghici ce? Nici nu imi doresc sa ma cunoasca.

[Sara' 1500]

Xilia, imi pare tare rau ca ai asemenea parinti iresponsabili. Esti prinsa in capcana copilului abuzat, care nu se poate desprinde de parintii abuzatori.

Nu stiu ce sfat sa iti dau. Poate doar sa reiei relatiile dinainte de a fi cu actualul tau prieten, mai ales daca el va pleca din tara. Iar, pe viitor, cand ai un prieten sau chiar sot, pastreaza-ti toate celelalte relatii. Straduieste-te sa iti faci prieteni alaturi de care sa iesi la o terasa, la un film...