Cand parintii sunt siguri ca esti sanatos si nu vrei sa te straduiesti

[Inward 0]

Degeaba lucreaza el cu emotii, daca PACIENTUL nu raspunde.

Iar pt ca un terapeut sa poata deveni prietenul unui pacient, i-ar cam lua mult timp, nu crezi?

Timp platit de pacient.

Pai tu de unde stii daca pacientul raspunde sau nu? :doh: Asta nici macar terapeutul nu stie dinainte, ci vede pe parcurs cum evolueaza terapia.

 

 

Da, poate ca stiu mult mai bine decat altii (sau poate nu), na, si poate ca daca chiar as putea sa fiu langa ea, POATE chiar as PUTEA sa o ajut.

Cata siguranta! :hi:

 

Din foarte multe motive.

 

Poti sa detaliezi? Poate chiar o ajuti.

[Walpurgisnacht 16]

Nici nu trebuie. Eu daca as putea sa o ajut, as ajuta-o direct.

 

Daca.

Nu e suficient sa poti tu, ci sa simta si ea ca poate gasi in tine ceea ce ea are nevoie.

Si de multe ori conteaza infinit mai mult pt un om compania cuiva potrivit decat carti si tratate de cum sa faci un om sa gandeasca si sa actioneze dupa niste sabloane.

[Inward 0]

Da, poate as sputea, dar nu ca sa-TI dovedesc TIE ceva.

Nici nu trebuie. Eu daca as putea sa o ajut, as ajuta-o direct.

[Inward 0]

Daca.

Nu e suficient sa poti tu, ci sa simta si ea ca poate gasi in tine ceea ce ea are nevoie.

Si de multe ori conteaza infinit mai mult pt un om compania cuiva potrivit decat carti si tratate de cum sa faci un om sa gandeasca si sa actioneze dupa niste sabloane.

Trebuie sa fii batut in cap rau de tot ca sa platesti pe cineva sa-ti spele creierul.

De obicei persoanele care apeleaza la ajutor terapeutic o fac ca sa devina autonomi. Dar na, exista si exceptii.

[Walpurgisnacht 16]

Un psiholog,daca e bun,iti poate oferii toate astea.

 

Daca e bun da, dar prieten nu-ti va fi. Ca interesul unui terapeut nu e sa-ti devina prieten.

Eu cu domnu' despre asta discutam.De prietenia dintre pacient si terapeut, pe care eu o consider inexistenta.

Mi-e foarte greu sa cred ca pacientul va vedea vreodata in terapeut un prieten, oricat ar incerca terapeutul sa-i PARA prieten.

 

 

 

De ce excluzi sexul, e chiar foarte placut si benefic, stii?

 

In contextul respectiv am exclusi sexul in ideea ca si-ar alege fata un prieten (deci, de sex opus) si incluzandu-se sexul, relatia aia de prietenie s-ar transforma intr-una de iubire.

Ori una iti ofera un prieten, alta un iubit.

Le poti avea pe amandoua, dar nu de la aceeasi persoana.

[Roxana@ Elena 66]

Probabil asa o fi. Oi fi sanatoasa. Ma uit in jur si vad ca altii sunt mai rau decat mine si realizez ca problemele mele sunt minore. Dar de ce resimt cu atata intensitate lucruri pe care altii nu dau 2 bani? Nu am habar si nu voi avea niciodata. Nu ma straduiesc? CUM sa nu ma straduiesc? Nu-mi place ca sunt asa si incerc sa rezolv situatia intr-un fel, dar asta imi da si mai mari batai de cap. Zilnic aud de la ai mei ca sunt o proasta, o idioata, o scroafa si alte apelative. Sunt satula de asa ceva. Si vreau sa ies din situatia asta. Am ajuns sa admir, dar sa si urasc in acelasi timp oamenii din jurul meu. Fac tot felul de asocieri care incep sa ma scoata din minti, nu mai pot face diferenta intre ce am visat si ce am facut cu adevarat, iar somnul...e ca si cum nu l-as avea, dorm si ma trezesc la fel de obosita, visez numai shit-uri si sunt agitata. Incerc sa-i dau dracului pe ai mei dar nu reusesc, in atatia ani eu nu am reusit sa ma obisnuiesc cu "tratamentul" pe care ei mi-l aplica. Am ajuns sa ma cred asa cum m-au numit o viata intreaga. Mai e ceva de facut?

 

Da un astfel de tratament e greu de inghitit si in mod sigur nu iti face placere.Zic asta pentru ca stiu, am fost facuta chiar de catre ai mei parinti in toate felurile posibile si stii ce ...culmea chiar asa m-am simtit.Inca mai simt uneori,cateodata simt ca nu mai pot,ii ignor,nu ii bag in seama dar omul mai are si momente proaste.DAr hai sa zic un secret NU ESTI PROASTA,IDIOATE...ETC. si nici un apelativ care ti-l daruiesc ei cu atata dragoste. Ghinionul face ca astfel de parinti sa ai tu,insa trebuie sa inveti sa ii ignori sa fi mai rece la ce zic ei,pt ca asta te va afectat din ce in ce mai mult,iti va scadea stima de sine,eu tind sa cred ca stima de sine poate ajunge pana la un punct negativ,ca la zero este acum la mine.Acum incep si eu sa vad ca nu sunt proasta,curva tampita s.a . Am luat viata mea si am analizato,am vazut cate realizari am avut,faptul ca am reusit niste performante scolare,pe care nu multi le au,si asta am ajutat sa ma simt mai bine.Dar singura nu am reusit,poate pt ca nu mai aveam puterea necesara,ci un psiholog....o lunga perioada de terapie care mai continua.

Bai, una doua hai la terapie.

Dar poate fata nu are nevoie de terapie.

Aici te contrazic un pic,ba are nevoie de terapie,sincer acel prieten de are zici tu in viata nu prea il gasesti,unul care sa nu te critice,sau sa se duca sa te barfeasca cu prima ocazie,sa te inteleaga si sa iti ofere increderea de care ai nevoie.Un psiholog,daca e bun,iti poate oferii toate astea.El stie cum sa te iei ,cum sa te ajute sa vezi partea pozitiva a lucrurilor te intelege.

[Inward 0]

... Iar cand n-o sa mai depinzi material de ei o sa-ti fie mai usor sa-i infrunti.

De cele mai multe ori problema e dependenta emotionala, nu neaparat materiala. Autonomia emotionala iti permite sa fii si independent material.

[Dimebag 0]

Probabil asa o fi. Oi fi sanatoasa. Ma uit in jur si vad ca altii sunt mai rau decat mine si realizez ca problemele mele sunt minore. Dar de ce resimt cu atata intensitate lucruri pe care altii nu dau 2 bani? Nu am habar si nu voi avea niciodata. Nu ma straduiesc? CUM sa nu ma straduiesc? Nu-mi place ca sunt asa si incerc sa rezolv situatia intr-un fel, dar asta imi da si mai mari batai de cap. Zilnic aud de la ai mei ca sunt o proasta, o idioata, o scroafa si alte apelative. Sunt satula de asa ceva. Si vreau sa ies din situatia asta. Am ajuns sa admir, dar sa si urasc in acelasi timp oamenii din jurul meu. Fac tot felul de asocieri care incep sa ma scoata din minti, nu mai pot face diferenta intre ce am visat si ce am facut cu adevarat, iar somnul...e ca si cum nu l-as avea, dorm si ma trezesc la fel de obosita, visez numai shit-uri si sunt agitata. Incerc sa-i dau dracului pe ai mei dar nu reusesc, in atatia ani eu nu am reusit sa ma obisnuiesc cu "tratamentul" pe care ei mi-l aplica. Am ajuns sa ma cred asa cum m-au numit o viata intreaga. Mai e ceva de facut?

Poate intelegi mai bine lucrurile din topicurile de AT, daca nu le-ai citit deja. Sfaturile sunt usor de dat, daca parintii nu te respecta, si au uitat de ce te-au facut, chiar pot fi destul de convingatori ca esti asa cum te numesc. Motive pentru care se intampla asta exista? Adica rezultate proaste in ideea lor, la scoala, in dragoste, in societate, in a face curat in camera etc..?

Cand vei raspunde la intrebari poate vei vedea cate ceva din ce e de facut. Iar cand n-o sa mai depinzi material de ei o sa-ti fie mai usor sa-i infrunti.

 

Bai, una doua hai la terapie.

Dar poate fata nu are nevoie de terapie.

Poate are nevoie mai degraba de un prieten/a.

Adevarat.

De suflet.

Exclus sexul.

De ce excluzi sexul, e chiar foarte placut si benefic, stii?

[Un Om 3]

Nu mai fiti cretini ma , mai bine ati fi on topic si ati da si voi un sfat concret si de folos in loc sa mimati compasiunea si empatia , cand defapt , in realitate , va doare in cur si nu incercati decat sa va creati o imagine de oameni buni si intelegatori , de "prieteni" si aruncati in stanga si in dreapta cu sfaturi stereotipale memorate de pe undeva.

[Roxana@ Elena 66]

Daca e bun da, dar prieten nu-ti va fi. Ca interesul unui terapeut nu e sa-ti devina prieten.

Eu cu domnu' despre asta discutam.De prietenia dintre pacient si terapeut, pe care eu o consider inexistenta.

Mi-e foarte greu sa cred ca pacientul va vedea vreodata in terapeut un prieten, oricat ar incerca terapeutul sa-i PARA prieten.

Pai da vezi tu terapeutul nu trebuie sa iti fie prieten ci doar sa iti ofere tie acea satisfactie ca lui ii pasa de tine si ca este.Dar vezi el tocmai de aia este pisalog pentru ca stie sa nu implice munca cu viata personala.El la cabinet iti spune tot ce te poate ajuta si iti ofere solutii directe sau indirecte,dar in viata din afara in caz ca se intalnesc intamplator se saluta(ca asa e normal) dar atat nu discuta probleme.Uite eu pe psiholog meu,il vad ca un prieten pt ca reuseste sa ma faca sa ies cu zambetul pe buze si oricat de grea ar fi o problema ma ajuta sa descopar ca nu e chiar asa de tragic,dar asta numai in cabinet...atat.

 

Nu mai fiti cretini ma , mai bine ati fi on topic si ati da si voi un sfat concret si de folos in loc sa mimati compasiunea si empatia , cand defapt , in realitate , va doare in cur si nu incercati decat sa va creati o imagine de oameni buni si intelegatori , de "prieteni" si aruncati in stanga si in dreapta cu sfaturi stereotipale memorate de pe undeva.

Da de unde ai dedus tu ca eu sunt cretina? cine iti permite sa vb asa cu mine...sau cu ceilalti. Omul a cerut un sfat pe care i l-am dat si pt ca am trecut prin situatia ei pot spune ca o sau il inteleg.Si ca eu am gasit o rezolvare si mai stiu ca daca are cine sa te incurajeze si sa te asculte iti va fi mai usor.