Abandon

Recunoastem mai multe tipuri de abandon. Poate ca cel mai raspandit si despre care vorbim cel mai des este abandonul fata de copii. Este acea actiune prin care un copil este abandonat de parintii naturale. Si acest abandon poate fi privit din mai multe puncte de vedere: copilul abandonat voit de parinti la nastere sau dupa nastere ( la o anumita perioada) si copilul abandonat prin separarea parintilor. Caci ambele cazuri au aceleasi efecte dezastruase asupra psihicului acelui copil, privandu-l de stabilitatea oferita de familia reunita. Care efecte se estompeaza pe parcursul anilor sau nu.

Exista de asemeni si abandonul unui adult fata de un alt adult. Se manifesta prin ruperea unei relatii ( de orice natura ar fi aceasta) de catre unul dintre acestia. Efectele asupra celui abandonat sunt la fel de neplacute.

In ambele cazuri, estomparea efectelor negative este determinata de moderarea acestui sentiment prin compensatii de aport moral aduse de cei din jur.

Sub orice forma s-ar manifesta, abandonul este ceva ce isi pune amprenta asupra celui ce este abandonat.

De ce nu mai intra Cleric? Cat de mult ii placeau lui aceste subiecte!

Ce frumos ar fi zis el de dependenta noastra fata de parteneri, de parinti ce nu ne-au facut decat dintr-o nevoie fiziologica, zice de aia ce se sinucid din dragsote, de femeile nordice care ii plac lui atat de mult.

Ce facem cand ii terminam pe toti care ar fi putut aduce compensatii?

Socul abandonului,este in mod normal,mai mare pentru copil;=.Problema,este de fapt a maturitatii,a independentei...daca cel abandonat,parasit,este matur,independent,atunci nu va fi afectat...pentru ca nu s-a agatat de cel care il abandoneaza...

Sigur,in cazul copiilor,asa ceva nu exista...mai mult,prea putini parinti,inteleg sa-si educe copii ajutandu-i sa se maturizeze...in schimb,sunt o multime,care incearca sa blocheze cresterea copiilor,sa ii tina legati de ei,sa-i determine sa se agate de ei...

Si sunt,din pacate,o multime de ,,adulti'' care au ulterior,relatii de acelasi tip,care se agata de partener,fac crize de gelozie,cer partenerului sa li se dedice total,imaginandu-si ca agatarea lor insile fata de partener,e un semn al...iubirii...

Acesti ,,adulti'' vor fi devastati de plecarea persoanei ,,iubite''...astia,sunt cei care se sinucid ,,din dragoste'' (in cazul cel mai rau,se ajunge si la asa ceva,ca la o ultima incercare de santaj...)

Relatiile bazate pe atasament,sunt ratate din start...vor provoca o suferinta reciproca,incercarea celor doi de a se controla(pe ei insisi si reciproc),de a se manipula,santaja,de a se ,,schimba'' unul pe celalalt dupa ,,bunul'' plac...sunt relatii fundamentate pe frica,nu pe iubire...sunt relatiile unor copii...si le lipseste un ingredient principal:se cheama ,,respect''.

P.S. sa cresteti mari! :airkiss:

Kilkoana a scris:

De ce nu mai intra Cleric? Cat de mult ii placeau lui aceste subiecte!

uite , a venit Cleric si eu il astept aici

Arcangelo a scris:

Si sunt,din pacate,o multime de ,,adulti'' care au ulterior,relatii de acelasi tip,care se agata de partener,fac crize de gelozie,cer partenerului sa li se dedice total,imaginandu-si ca agatarea lor insile fata de partener,e un semn al...iubirii...

Acesti ,,adulti'' vor fi devastati de plecarea persoanei ,,iubite''...astia,sunt cei care se sinucid ,,din dragoste'' (in cazul cel mai rau,se ajunge si la asa ceva,ca la o ultima incercare de santaj...)

Relatiile bazate pe atasament,sunt ratate din start...vor provoca o suferinta reciproca,incercarea celor doi de a se controla(pe ei insisi si reciproc),de a se manipula,santaja,de a se ,,schimba'' unul pe celalalt dupa ,,bunul'' plac...sunt relatii fundamentate pe frica,nu pe iubire...sunt relatiile unor copii...si le lipseste un ingredient principal:se cheama ,,respect''.

Si totusi... multi adulti vad acest atasament, aceasta dependenta ingrijoratoare fata de partener drept dragoste adevarata. Dupa principiul - tu esti al meu, eu fara tine nu sunt nimic, mi-am gasit jumatatea etc. Normal ar fi sa ne privim fiecare ca persoana intreaga, sa nu avem nevoie de completare... Ar fi bine sa ne maturizam pe parcurs si sa vedem altfel relatiile cu trecerea anilor... E spre binele nostru. Nu ne putem baza sensul vietii ca depinzand emotional (poate si nu numai) de partener...

Aşadar, cum sintetizaţi emoţia? Starea de ,,fericire", ,,

Kilkoana a scris:

De ce nu mai intra Cleric? Cat de mult ii placeau lui aceste subiecte!

Ce frumos ar fi zis el de dependenta noastra fata de parteneri, de parinti ce nu ne-au facut decat dintr-o nevoie fiziologica, zice de aia ce se sinucid din dragsote, de femeile nordice care ii plac lui atat de mult.

Ce facem cand ii terminam pe toti care ar fi putut aduce compensatii?

Ne cautam altii, evident. Ii scornim, daca nu exista.

Ar mai fi: vecinul de deasupra/dedesubt/stanga/dreapta, femeia de servici, iubitul dintr-o viata anterioara, musca care bazaie un cersetor, vantul care clatina frunza nr. 368 din copacul pe sub care treci... 8)

Pana la urma despre ce se discuta ? Despre abandonul patern? Si ce anume se analizeaza victima sau inculpatul?

Kilkoana a scris:

Ce facem cand ii terminam pe toti care ar fi putut aduce compensatii?

Urlam , ne dam cu capul de pereti , plangem , intram in forum....

e o compensatie ?