Programarea parentala

[elandi 4]

Iar dacă intervine un necunoscut, se descoperă că era un est-european :crazy: (polonez, croat, s

Editat Noiembrie 14, 2007 de elandi

[Her 3]

Am citit cu foarte multa atentie si, as aduga cu profesionalism, subiectele ridicate de tine iosafatsi as dori sa faca cateva comentarii:

1. Copii mici cauta aprobarea vizuala a parintilor pentru ceea ce experimenteaza din cauza ca au invatat ca lumea in care traiesc este periculoasa si nu pentru ca asteapta interdictii.

Eu am avut parte de educatie la standarde (internationale) in familie, asta printre altele, insemnand numeroase interdictii si pedepse, si nu am ajuns in nici un caz un "adult invins dependent de altii". Si aici, mai fac un comentariu: poporul roman este prin excelenta lipsit de educatie, nesimtirea mitocania si tupeul fiind ridicate la rangul de "calitati". Tema de gandire: daca iti vezi copilul incercand sa intorduca o andrea metalica in priza, il lasi sa invete pe propria piele riscandu-i viata?

Cazul "copilului natural"=actioneaza spontan simtind ca nu are interdictii, este, din punct de vedere psihologic, aberant. De ce? In realitate, indiferent de clasa sociala si functii oamenii se confrunta cu o groaza restrictii si interdictii. Crezi ca este intelept (presupunand ca vei reusi) sa iti inveti copilul ca nu exista restrictii? Ma faci sa rad! Tema de gandire: cazul Ramaru, caruia parintele formator (tatal in acest caz) i-a spus ca atunci cand va fi mare va putea avea orice femeie isi doreste! Conta doar ce isi dorea el, (fara restrictii!) nu si ce isi dorea femeia respectiva!. Ce a iesit...din asta este inutil sa mai descriu, citeste cazuistica de specialitate.

2. Distrugerea jucariilor. Alta...duma! Copii, ca si adultii, invata experimentand. Copii NU strica jucariile, ei experimenteaza modul in care este alcatuita lumea care ii inconjoara invatand regulile, sau daca iti place mai mult restrictiile, care exista in acest colt de Univers.

Si ca o completare exista doua feluri de invatare: operationala (vazand si facand) si sociala (ceea ce vezi, aia faci). Iar aceste tipuri de invatare nu caracterizeaza doar specia umana, ci tot regnul animal.

3. Instinctul de a ucide: este preluat de la primate. Nu se stie prea bine de ce, primatele ajung sa isi ucida membrii ai grupului, aparent, fara motiv. De retinut ca lumea animala nu opereaza cu concepte etice, iar animalele par a nu fi constiente de anumite consecinte ale gesturilor lor. Prin urmare un cimpanzeu care ucide alt cimpanzeu (in realitate uciderea imbraca forma linsajului) nu poate fi blamat sau incarcerat sau ucis, pentru ca el nu intelege crima in felul in care noi, oamenii, o intelegem. Si acum nimeni nu poate sa ucida strict din cauza unui mesaj subliminal pus acolo de un mentor oricare ar fi el (parinte, mentor spiritual, etc.). Uciderea are aspecte inca neelucidate, dar este prezenta la toate rasele si culturile si clasele sociale, desi apare mai frecvent in anumite grupuri defavorizate...

[Roxana@ Elena 66]

Am citit cu foarte multa atentie si, as aduga cu profesionalism, subiectele ridicate de tine iosafatsi as dori sa faca cateva comentarii:

1. Copii mici cauta aprobarea vizuala a parintilor pentru ceea ce experimenteaza din cauza ca au invatat ca lumea in care traiesc este periculoasa si nu pentru ca asteapta interdictii.

Eu am avut parte de educatie la standarde (internationale) in familie, asta printre altele, insemnand numeroase interdictii si pedepse, si nu am ajuns in nici un caz un "adult invins dependent de altii". Si aici, mai fac un comentariu: poporul roman este prin excelenta lipsit de educatie, nesimtirea mitocania si tupeul fiind ridicate la rangul de "calitati". Tema de gandire: daca iti vezi copilul incercand sa intorduca o andrea metalica in priza, il lasi sa invete pe propria piele riscandu-i viata?

Cazul "copilului natural"=actioneaza spontan simtind ca nu are interdictii, este, din punct de vedere psihologic, aberant. De ce? In realitate, indiferent de clasa sociala si functii oamenii se confrunta cu o groaza restrictii si interdictii. Crezi ca este intelept (presupunand ca vei reusi) sa iti inveti copilul ca nu exista restrictii? Ma faci sa rad! Tema de gandire: cazul Ramaru, caruia parintele formator (tatal in acest caz) i-a spus ca atunci cand va fi mare va putea avea orice femeie isi doreste! .

Si ca o completare exista doua feluri de invatare: operationala (vazand si facand) si sociala (ceea ce vezi, aia faci). Iar aceste tipuri de invatare nu caracterizeaza doar specia umana, ci tot regnul animal.

 

A dar si eu am avut parte de o astfel de educatie,adica tot timpul am fost printre primii elevi din clasa/scoala si la cele mai bune scolii(de fapt multi ani la rand am fost prima) am ajuns olimpica la matematica -nu am participat la cea nationala din motive pur personale-am o capacitate uimitoare de asimilare dar totusi pe partea psihica sunt constienta ca sunt plina de rani ce greu se vor vindeca, ca nu sunt suficient de puternica pentru a mai reusii(cel putin nu pana nu ma refac) pana nu

voi accepta in totalitate situatia-asta e eu sunt o persoana mai slaba- si tu esti mai puternic si nu te-au afectat pedepsele si tot ce tine pe langa

 

 

In rest numai bine la toti!!! :spiteful:

[elandi 4]

eu sunt o persoana mai slaba- si tu esti mai puternic si nu te-au afectat pedepsele

 

Renuntati sa mai spuneti "slab" si "puternic". Calitatea asta, presupusa innascuta, nu poate fi definita. De asemenea, solicitarile si traumele sunt imposibil de masurat. Suntem unici atat genetic cat si ca traseu prin viata. Resimtim diferit si ne afecteaza diferit evenimentele.

Pare comod sa apreciezi oameni dupa "tarie", dar este total irelevant. Asa ca va rog.... masurati-va cuvintele.

Editat Noiembrie 15, 2007 de elandi

[Roxana@ Elena 66]

Pare comod sa apreciezi oameni dupa "tarie", dar este total irelevant. Asa ca va rog.... masurati-va cuvintele.

 

 

Dar nu am apreciat dupa tarir doar ca nu gaseam cuvintele potrivite pentru a spune ceea ce vroiam sa spun si astea erau cele mai apropiate de ce vroiam sa zic si anume ca fiecare resimte diferit problemele vietii,si ca fiecare reactioneaza diferit

[Cleric Prest 41]

1. Copii mici cauta aprobarea vizuala a parintilor pentru ceea ce experimenteaza

 

Ma intreb daca nevazatorii din nastere sunt mai senini sufleteste pentru ca nu s-au incarcat cu mesajele non-verbale non-permisive sau de neacceptare ale parintilor si ale celor din jur.

 

Crezi ca este intelept (presupunand ca vei reusi) sa iti inveti copilul ca nu exista restrictii? Ma faci sa rad! Tema de gandire: cazul Ramaru, caruia parintele formator (tatal in acest caz) i-a spus ca atunci cand va fi mare va putea avea orice femeie isi doreste! Conta doar ce isi dorea el, (fara restrictii!) nu si ce isi dorea femeia respectiva!. Ce a iesit...din asta este inutil sa mai descriu, citeste cazuistica de specialitate.

 

Exista permisiuni negative (venite din frustrarile Copilului parintelui biologic) si interdictii negative (venite din Parintele grijuliu/normator negativ, adica de la Parintele paranoic al parintelui).

 

2. Distrugerea jucariilor. Alta...duma! Copii, ca si adultii, invata experimentand. Copii NU strica jucariile, ei experimenteaza modul in care este alcatuita lumea care ii inconjoara invatand regulile, sau daca iti place mai mult restrictiile, care exista in acest colt de Univers.

Si ca o completare exista doua feluri de invatare: operationala (vazand si facand) si sociala (ceea ce vezi, aia faci). Iar aceste tipuri de invatare nu caracterizeaza doar specia umana, ci tot regnul animal.

 

Copilul strica jucariile atunci cand jucariile sunt jucariile care si le-a dorit parintele cand era el copil. Le strica atunci cand simte ca asta i-l doare pe parine (Copilul parintelui) si e un mod al copilului de a se razbuna pe parinte.

Le strica atunci cand se mai adauga si frustrarea, curiozitatea iresponsabila a copilului "sa vad ce e inauntru, sa vad cum functioneaza" - iar iresponsabilitatea copilului e de fapt a parintelui care nu l-a invatat cum sa fie responsabil pentru jucaria sa. Invatarea nu se face cu vorba sau cu bataia. Se face prin modul in care parintele cumpara jucaria copilului (si anume jucaria dorita de copil nu de parinte, pe cat posibil cand o doreste copilul si nu prea tarziu sau cand copilul nu mai spera deloc la ea, iar cand o cumpara i-l ia pe copil cu el si-i da banii sa si-o plateasca singur pentru a-i da sentimentul de proprietate asupra jucariei).

Si ce e mai important, copilul are voie sa strice jucariile, la urma urmei e alegerea copilului iar parintele bine structurat psihologic, care isi iubeste copilul nu se supara. Pentru ca daca se supara, copilul simte ca nu e iubit si le va strica mai abitir ca sa compenseze frustrarea venita din lipsa de afectiune.

 

3. Instinctul de a ucide: este preluat de la primate. Nu se stie prea bine de ce, primatele ajung sa isi ucida membrii ai grupului, aparent, fara motiv.

 

Nu se stie prea bine de ce? Daca tu ai ramas in urma, nu trage si pe altii dupa tine.

Dorinta de a lua viata altuia, vine la om cand de mic nu are permisiunea de a exista. Am aratat foarte bine mai sus la "privirea de penitenta" cum parintele paranoic ia dreptul de a exista psihic al copilului sau.

 

Iti continui formarea sau mi se pare mie? Sau ai inceput sa citesti alte carti? :crazy:

 

 

Renunt de astazi sa mai fac pe Scufiţa Roz.

Editat Noiembrie 16, 2007 de iosafat

[Floricik_'84 1]

Buna. Urmaresc de ceva vreme subiectele si postarile de la sectiunea psihoholgie, in special cu mare interes postarile lui Iosafat si am decis acum sa ma bag si eu in discutie deoarece consider ca am trait si eu pe propria-mi piele efectele nocive sa le spun asa a parintelui inconstient ca dc actioneaza intr-un anumit fel in educatia copilului si-l traumatizeaza de fapt in cele din urma (in cazul meu este vb doar de mama, care a divortat cand aveam doar cateva luni si nu s-a mai recasatorit); mi-a atras atentia in mod special la subiectul asta mesajul lui Her:

 

"Am citit cu foarte multa atentie si, as aduga cu profesionalism, subiectele ridicate de tine iosafatsi as dori sa faca cateva comentarii:

1. Copii mici cauta aprobarea vizuala a parintilor pentru ceea ce experimenteaza din cauza ca au invatat ca lumea in care traiesc este periculoasa si nu pentru ca asteapta interdictii.

Eu am avut parte de educatie la standarde (internationale) in familie, asta printre altele, insemnand numeroase interdictii si pedepse, si nu am ajuns in nici un caz un "adult invins dependent de altii". Si aici, mai fac un comentariu: poporul roman este prin excelenta lipsit de educatie, nesimtirea mitocania si tupeul fiind ridicate la rangul de "calitati". Tema de gandire: daca iti vezi copilul incercand sa intorduca o andrea metalica in priza, il lasi sa invete pe propria piele riscandu-i viata?

Cazul "copilului natural"=actioneaza spontan simtind ca nu are interdictii, este, din punct de vedere psihologic, aberant. De ce? In realitate, indiferent de clasa sociala si functii oamenii se confrunta cu o groaza restrictii si interdictii. Crezi ca este intelept (presupunand ca vei reusi) sa iti inveti copilul ca nu exista restrictii? Ma faci sa rad! Tema de gandire: cazul Ramaru, caruia parintele formator (tatal in acest caz) i-a spus ca atunci cand va fi mare va putea avea orice femeie isi doreste! Conta doar ce isi dorea el, (fara restrictii!) nu si ce isi dorea femeia respectiva!. Ce a iesit...din asta este inutil sa mai descriu, citeste cazuistica de specialitate.

2. Distrugerea jucariilor. Alta...duma! Copii, ca si adultii, invata experimentand. Copii NU strica jucariile, ei experimenteaza modul in care este alcatuita lumea care ii inconjoara invatand regulile, sau daca iti place mai mult restrictiile, care exista in acest colt de Univers.

Si ca o completare exista doua feluri de invatare: operationala (vazand si facand) si sociala (ceea ce vezi, aia faci). Iar aceste tipuri de invatare nu caracterizeaza doar specia umana, ci tot regnul animal.

3. Instinctul de a ucide: este preluat de la primate. Nu se stie prea bine de ce, primatele ajung sa isi ucida membrii ai grupului, aparent, fara motiv. De retinut ca lumea animala nu opereaza cu concepte etice, iar animalele par a nu fi constiente de anumite consecinte ale gesturilor lor. Prin urmare un cimpanzeu care ucide alt cimpanzeu (in realitate uciderea imbraca forma linsajului) nu poate fi blamat sau incarcerat sau ucis, pentru ca el nu intelege crima in felul in care noi, oamenii, o intelegem. Si acum nimeni nu poate sa ucida strict din cauza unui mesaj subliminal pus acolo de un mentor oricare ar fi el (parinte, mentor spiritual, etc.). Uciderea are aspecte inca neelucidate, dar este prezenta la toate rasele si culturile si clasele sociale, desi apare mai frecvent in anumite grupuri defavorizate..."

 

Am cate ceva de spus si eu. Parerea mea e ca dc unui copil i se aplica si coreatia educativa prin bataie si nenumarate interdinctii nu e neaparat sa ajunga traumatizat; atata timp cat bataia, pedepsele si interdictiile sunt aplicate intr-un mod care sa-l ajute pe copil sa invete comportamente bune si adecvate, si sa-l ajute sa evolueze e foarte ok, e doar spre beneficiul lui; insa atunci cand pedepsele de orice fel sunt resimtite de catre copil ca o agresiune iar parintele totusi continua sa i le aplice acestuia atunci chiar avem de-a face cu un parinte iresponsabil care nu are capacitatea sa-si dea seama ca de fapt cu acele pedepse inadecvate pt copilul respectiv ajunge sa-l distruga pana la urma; atunci apare intr-adevar problema, cand pedepsele sunt aplicate necumpatat si neluand in calcul necesitatile copilului; deci nu e de vina corectiunea in sine de orice fel ci modul in care ea este aplicata de catre parinte, dc o aplica in mod abuziv sau constructiv pt copil.

Sa-nteleg ca tu, Her, ai avut parte de o educatie constructiva chiar dc au fost vb de multe interdictii si pedepse din partea parintilor tai, foarte frumos, ai fost o norocoasa; din pacate nu toti sunt la fel de norocosi ca si tine.

Bineinteles ca la formarea copilului se mai adauga si structura lui puternica sau mai slaba, insa un parinte responsabil care isi iubeste cu adevarat copilul va observa necesitatile copilului de orice fel si va actiona in mod constructiv in educatia sa pentru ca acesta sa devena un individ sanatos mental si psihic pana la urma.

[Cleric Prest 41]

deci nu e de vina corectiunea in sine de orice fel ci modul in care ea este aplicata de catre parinte, dc o aplica in mod abuziv sau constructiv pt copil.

un parinte responsabil care isi iubeste cu adevarat copilul va observa necesitatile copilului de orice fel si va actiona in mod constructiv in educatia sa pentru ca acesta sa devena un individ sanatos mental si psihic pana la urma.

 

Dupa tine, una e sa-i arda parintele 1-2 degete la aragaz drept pedeapsa si altceva toate cele 10 degete, nu-i asa?

Editat Noiembrie 16, 2007 de iosafat

[Anya2007 2]

Dupa tine, una e sa-i arda parintele 1-2 degete la aragaz drept pedeapsa si altceva toate cele 10 degete, nu-i asa?

 

Dap, la fel ca atunci cand se traseaza norme acasa propriului copil, spre desosebire de normele trasate pe un forum de pe internet.

Cine nu are copii, are posibilitatea sa normeze pe un chat, pe un forum, etc.

...si sa (se) desconsidere la infinit......

[harald 1722]

Am cate ceva de spus si eu. Parerea mea e ca dc unui copil i se aplica si coreatia educativa prin bataie si nenumarate interdinctii nu e neaparat sa ajunga traumatizat; atata timp cat bataia, pedepsele si interdictiile sunt aplicate intr-un mod care sa-l ajute pe copil sa invete comportamente bune si adecvate, si sa-l ajute sa evolueze e foarte ok, e doar spre beneficiul lui;

N-am nici o treabă cu psihologia, dar eu nu ştiu din ce epocă vii tu cu "corecţia educativă prin bătaie" Bătaia este un mod de a-i lua unei fiinţe umane demnitatea, ceea ce doar