Cand eram fecior la mama!

[Walpurgisnacht 16]

logic.....esti indragostita?

 

da, de tine :flowers:

si... citesc si eu topicul de la cap la coada, nu de la coada la cap

si, apropos, n-am citit decat faza cu teveu'...la tine ninge afara, ca la mine da, ca-n povesti :tease:

[puiu.t 21]

bravoooooo, acum vad

NINGEEEEEEE

mai devreme era rece dar uscat

azi voi face poze

[Walpurgisnacht 16]

azi voi face poze

 

:tease:

si sa le postezi 'dincolo' :flowers:

[Mihai LEONTE 24]

E mult de atunci.

Eram un pustan de vreo 13-14 ani si traiam cu ai mei parinti si ceilalti cinci frati si doua surori.

Sase dintre ei sunt mai mici decat mine.si eu, impreuna cu sora mai mare Angelica eram caii de bataie in gospodarie.

Aveam o curte lata cam de sase metri si lunga cat tinea casa cu dale ca in gara de nord. Mereu am asociat dalele noastre cu cele din gara. Ne despartea un gard frumos cu baza zidita si partea superioara din lemn cu mestesug realizata de curtea vecinilor.

Acolo am aflat-o dintodeauna pe Doamna Stoica, vecina cea mai indragita de mine. Era cam de 55-60 de ani, vaduva, cu trei copii mari asezati la casele lor.Cand acestia o vizitau era sarbatoare si atunci scapam de grija mingiei sarite in curtea vecinei caci o primeam sigur inapoi. Parca aud si acum glasul doamnei Stoica, nitel pitigaiat cand se adresa cuiva pe un ton mai ridicat cum ma striga..

Puiuleeeee.

Ma trimetea sa ii cumpar cate ceva de la alimentara din colt sau paine. La dansa am vazut prima data painea intermediara, ce imi parea doar un vis, caci noi consumam numai din cea neagra din motive de costuri. Uneori, caci mama ii tot spunea sa nu imi dea nimic, imi lasa din restul cu care ma intorceam, cate un banut, pe care-l strangeam in mana mica de copil cu infrigurare, ca pe o comoara, Ii placeau tare mult florile si avea un smochin, fapt mai rar in cartier, pe care il acoperea iarna de zapada si ger cu paturi vechi. In schimb ingusta gradina era brazdata de alei printre randurile cu flori minunate. Doanma Stoica, avea parul alb si o seninatate pe chipul ce nu ii trada varsta, de bunica buna. Asa o si numeam eu si Angelica, bunica cea buna. In curtea ei soarele batea mai mult decat la noi si florile cresteau mai frumoase, Se intampla ca uneori, dupa un comision facut sa ma cheme la ea in bucatarie si sa ma invite sa stau la masa de la ferestra prin care batea blanda lumina zilei. Avea pe perete langa geam o panza cusuta cu ata rosie pe care citeam mereu

[Walpurgisnacht 16]

ma'ntreb prin anii 62'-64' pe unde eram si ce faceam

[Mihai LEONTE 24]

SĂ ZBOR

 

Priveşte zborul liber nestingherit

Al păsărilor ce zarea o străbat,

Ele se

[puiu.t 21]

REGRET

 

 

 

cad fulgi mari

de iarnă uitată

şi bat odată cu

inima mea.

apoi se topesc

şi-mi picură rece-

fierbinte

[Mihai LEONTE 24]

MI-AR PLACE

 

 

[murof 0]

... da prezentul ... unde este...????????????

[Mihai LEONTE 24]

REALITATE, NU VIS !

 

Nu vreau să trăiesc din idealuri,

Nici să mă-nchin vreunui zeu,

Vreau să trec pe ale r