6834728 89 Raportează post Postat Septembrie 2, 2008 Dupa religie, da...intrucat la judecata suntem intrebati.........dupa realitate....:) Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Artemis_Dida 19 Raportează post Postat Septembrie 4, 2008 dupa moarte vom sti toate informatiile pe care le-am uitat acum plus multe altele pe langa :spiteful: cum zicea Vali: dupa moarte suntem noi spiritele Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
vaca_cu_cabina 6 Raportează post Postat Octombrie 11, 2008 Ich wei Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Arcangelo 1797 Raportează post Postat Octombrie 11, 2008 Am mai scris si pe alt topic...dar pe asta parca e mai potrivit.Am gasit foarte multe marturii(si traduse pe deasupra)ale unor trairi la limita dintre viata si moarte(moartea clinica). http://www.nderf.org/Romanian/NDERF_NDEs.htm Enjoy! Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
ieri 1199 Raportează post Postat Octombrie 17, 2008 Ce se intampla cu memoria dupa moarte ?! Se aneantizeaza cu tot cu constiinta si spirit. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Arcangelo 1797 Raportează post Postat Octombrie 18, 2008 Si marturiile celor care s-au intors din moartea clinica? -ce spui de ele? -sau nici macar nu te-a interesat sa citesti postarea mea anterioara? Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
.Goddess. 6 Raportează post Postat Octombrie 18, 2008 Nu avem certitudinea ca memoria se pastreaza pana la sfarsit. Intradevar, in prima faza, se pare ca stim nu numai cine suntem, dar si ce se intampla cu noi, faptul ca, efectiv .. murim. Dar la o ora dupa moarte? La o zi? La un an? Nu avem de unde stii daca amintirile vor ramane cu noi tot timpul. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Arcangelo 1797 Raportează post Postat Octombrie 18, 2008 Doar ca unii au amintiri si din alte vieti...chiar si eu am cateva... Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
.Goddess. 6 Raportează post Postat Octombrie 18, 2008 (editat) Da dar oricum nu ai imaginea completa a vietii anterioare. Poate doar flashback-uri care pot, totusi, sa fie si altceva. Cand spui amintiri din alte vieti te referi la deja vu-uri Arcangelo? Sau premonitii? Despre ce amintiri vorbesti, despre care ai garantia ca sunt din alte vieti? Esti interesant, ca intotdeauna. Diferit. Sunt tare curioasa ce ai vrut sa spui de fapt. :flowers: Editat Octombrie 18, 2008 de .Goddess. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Arcangelo 1797 Raportează post Postat Octombrie 18, 2008 Pai...e ciudat ca eu,copil,sa-mi amintesc de un eu adult,care studiaza intr-o sala de clasa,la pupitre,stand in picioare,ceva care nu ma intereseaza deloc(e un fel de combinatie intre drept si economie...).Scriem cu penite inmuiate in tocuri,suntem imbracati demodat,si suntem destul de tineri(dar nu adolescenti)...la mica distanta de ferestre,e o alta cladire,cu zidaria netencuita.Se vad caramizile,si in clasa e o lumina insuficienta,din cauza distantei mici intre cladiri.Eu ma simt tare trist...simt ca mi-am ratat viata,ca sunt pe un drum gresit,dar ca mi-e teama sa incerc altceva...ma complac sa traiesc o viata care nu-mi place...atmosfera e apasatoare...sunt ingrijorat...am un sentiment acut al esecului,si lipsei de perspectiva....si daca as vrea sa fac altceva,sa o iau pe alt drum,imi dau seama ca nu am habar care ar putea fi ala...am impresia ca nu mi se potriveste epoca aia! Ti se pare o amintire obisnuita a unui copil? Si mai am doua: Intr-una,sunt copil,si ma joc intr-o casa mare langa o scara mare din lemn...e penumbra,si scara e chiar mai in intuneric,dar ma atrage,sunt de unul singur...un copil singur(in viata asta am crescut cu o sora alaturi)si sunt lasat cam in voia sortii...sunt imbracat bogat,in catifea...cred ca am guleras alb,la costum...scara aia mi se pare ca este misterioasa...ca si cum m-as astepta sa existe niste fiinte supra-naturale acolo...nu le vad,dar le simt...sau asa imi imaginez...nu stiu...sunt curios,de ce e sub scara aia,dar si vag temator...un sentiment intens al misterului,totul imi pare magic. In alta,sunt tot copil,mergem la o biserica(nu imi amintesc cu cine sunt),si afara e zapusala...nu orice zapusala,e un aer uscat si prafos...peisajul e aproape desertic,ca in Italia sau in Spania...vegetatia e rara si chinuita...biserica,are un aer baroc,dar si de biserica de tara...chiar si locul unde e biserica aia,e pustiu,ca si cum,ar fi la marginea unui orasel,ori satuc,fara importanta...intram in biserica(toata lumea e imbracata in negru cu detalii de alb,ca in perioada inchizitiei),si sunt surprins de cat de rece este inauntru,si cat de solemn...contrastul intre vara aia torida si soarele luminand orbitor,si intunericul si raceala bisericii,ma socheaza...practic nu vad nimic inauntru,din pricina trecerii bruste de la lumina la intuneric.Am impresia,ca sunt acolo la o inmormantare. (trebuie sa spun,ca am crescut intr-un oras de munte,inconjurat de munti,si paduri,unde vara e scuta si zilele de canicula rare) Trecand peste amintirile mele,sunt unii care si-au amintit mult mai mult,cu detalii chiar,detalii care au putut fi verificate. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
