Nu inteleg...

[sorinaa 531]

E ok. :)

 

Nu stiu dedesubturile altor topicuri sau userilor de aici, da' cam toti care au raspuns pe aici mi s-au parut ok, inclusiv cei care au fost mai "acizi" un pic. Pentru mine este mai mult decat suficient ca acesti oameni chiar au avut rabdare sa citeasca tot ceea ce am scris, sa-mi dea sfaturi, sa-mi scrie orice. Fiecare m-a ajutat cate putin.

 

 

Nu degeaba suntem fiinte sociabile, doar ca uneori iti e mai usor sa discuti cu niste straini, fara a-ti fi teama ca vei fi judecat sau luat in ras. Daca totusi se intampla, oricum nu te cunoaste nimeni, asa ca...

As adauga, ca s-a simtit ca ti-a facut bine sa vorbesti cu noi si probabil o vei mai face. Sunt chiar benefice parerile si abordarile diferite, tu avand filtrul tau propriu, binenteles.

 

Si, ca off topic, pentru ca, din pacate, s-au creeat niste interferente nedorite, semnalul meu de la care acestea au pornit, a fost cumva de bun augur, in sensul ca se observa cum unii useri au schimbat putin abordarea, vorbind mai din suflet, cu respect si mai putin agresiv, asa cum este normal, indiferent de felul oamenilor care intra sa ceara ajutorul aici, mai ales daca acestia sunt pacifisti, respectuosi, deschisi, politicosi..

Si asta nu poate decat sa ma bucure...

Editat Decembrie 9, 2017 de sorinaa

[Amarena 13835]

Deja unele userite au inceput sa aiba dubii cu privire la relatiile lor, le cam bate gandu' sa-mi trimita o propunere indecenta. 

 

Nu ti-o lua in cap acuma, totusi.

[The Unknown 15045]

Cu alte cuvinte, daca eu constat ca o persoana nu este cum vreau sau sunt diferente foarte mare, NEXT. Eu asa am inteles ceea ce a spus el ...si are dreptate.

Merge su cu "NEXT in Line" pana intr-o zi ... dar cat sa mearga???

 

Diferente vor exista mereu, trebuie sa lucrati amandoi sa le rezolvati sau sa-l mai scadeti atentia asupra lor, ca precis nu se merita nici mentionat.

[Fiero 23210]

Categoric.

 

Imi place felul in care formulează întrebările. Categoric nu poti da alt raspuns. :)

Ajungând atat de usor unde vrea, mare mi-a fost mirarea că tipa nu a rezonat cu dorințele lui.

 

Nu mi-a răspuns de ce a stat atatia ani, a mutat frumos. :) Firește, nici Nu era obligat sa răspundă.

 

Acum... aia e. Si daca ai promovat, macar ai avut ce. CU ce. :)

Si eu l-am intrebat ce l-a atras la ea si unde a gasit-o, nici mie nu mi-a raspuns. :) Pe de alta parte, cunosc o multime de oameni inteligenti care se comporta absolut prosteste atunci cand e vorba de relatii, care se încăpățânează sa ramana in relatii vare nu le ofera nimic, din comoditate, frica de singurătate,  frica de un nou inceput, ca-s prea storsi pt a-si mai dori ceva si pt ei, naiba stie.

Nu ti-o lua in cap acuma, totusi.

Eu zic ca a glumit, nu cred ca i-a facut nimeni nicio propunere. 

[Amarena 13835]

Si eu am glumit cu ceea ce am zis.

[soranasorca 2]

Teoretic,ai niste idei si ganduri si principii foarte frumoase si pari a fi un om de baza.Teoretic spun,cand citesc ce scri-parca le-ai scos din cartea vietii sau dintr-un film.Doar ceea ce faci practic nu-mi mai pare prea grozav-iar daca ea doreste sa stea cu parintii ,e de rau ,nu e un obiectiv de dorit in viata de familie pe care sustine  ca si-o doreste  ,daca tot pomeneste de casatorie si copil.Dar nu cred ca e vorba de o relatie neaparat toxica ci de faptul ca este  prea putin sigura pe ea,pe ce trebuie sa faca intr-o relatie pe care sa si-o asume cu bune si rele ,fara a da fuga la parinti sa le ceara parerea-ceea ce cred ca face frecvent. Sa te casatoresti si sa ramai cu ea si cu parintii ei ,sperand ca va fi totul ok,mie  personal imi seamana cu o ''sinucidere '' a casatoriei !

 

:phiu: Las mesajul asa,dar revin cu o explicatie:mi-a fost lene sa citesc 20 de pagini si am inteles acum ca de fapt ,relatia voastra s-a terminat.Deci -noroc in viata mai departe

Editat Decembrie 10, 2017 de soranasorca

[Quagmire 61]

N-am mai postat de ceva vreme.

 

In caz ca mai e cineva curios: am mai fost la ea acasa pentru a-mi lua cateva lucruri care ramasesera acolo. A insistat (plangand) sa-mi iau absolut tot ce am cumparat eu, insa eu am insistat sa-i las lucrurile pe care nu le voi folosi ...si care ar fi mai ok sa le foloseasca ea.

 

A fost destul de "dramatica" intalnirea noastra, in sensul ca a inceput sa planga foarte tare si sa spuna ca ii pare foarte rau, ca simte ca n-am facut totul pentru relatia noastra (amandoi), ca ii pare rau ca nu m-am deschis mai mult, in sensul sa-i spun de fiecare data "mai apasat" si mai serios ceea ce ma nemultumea pentru a rezolva problema si a nu le lasa pe toate sa se adune. A insistat pe faptul ca sufera foarte mult, ca sunt nopti in care adoarme plangand, ca e foarte greu sa mai gasesti pe cineva serios, ca ii este foarte greu sa o ia din nou de la capat dupa atatia ani.

 

Incepusem sa mai discutam putin despre unele "cauze", insa ea nega, spunea ca a tinut la mine enorm de mult (la fel ca la parintii ei), ca ea ma considera sotul ei inca de la inceput, ca ea isi dorea foarte mult sa stam noi impreuna (insa nu chirie, ci neaparat rate la casa - amandoi), ca se astepta sa ne casatorim anul trecut, ca e pregatita pentru copil, ca in realitate isi dorea casatoria pentru ea (nu pentru prieteni/rude/colegi/vecini), ca eu am trait intr-o bula si n-am vazut cat de important eram, ca eu m-am distantat etc. Ce m-a socat a fost ca mi-a dat exemple de cazuri "tragice" in care el si-a parasit sotia/nevasta, a avut amante, a lasat totul de izbeliste, dar sotia n-a renuntat la el si si-a dat seama ca nu pot sta unul fara altul (cumva, batandu-mi apropo ca, indiferent de orice, ea ar fi dispusa sa fie cu mine)

 

 

Mi-a spus ca isi doreste sa mai discutam si ca, in caz ca nu se mai poate face nimic, sa tinem legatura ...sa nu avem resentimente. Vrea sa ne mai vedem sa-i dau si toate pozele pe care le-am facut impreuna. :)

 

 

De asemenea, ea ma invitase sa petrecem revelionul impreuna, insa eu refuzasem pentru ca nu mi se parea normal sa ma comport ca si cum totul este in regula. Ulterior, ea mi-a spus ca la inceput de an, cand trebuie sa lasam toate relele in spate, voia sa-mi faca o "propunere" pentru a incerca sa reluam lucrurile si sa rezolvam problemele. Nu am fost curios sa aflu despre ce era vorba + ca nici ea nu cred ca mai voia sa-mi spuna.

 

 

Reintalnirea m-a dat peste cap, nu am rezistat sa nu incep si eu sa plang ca un prost. :) Ciudat e ca eu nu am vazut-o pe ea prea des sa planga nici cand au murit persoane importante din viata ei, insa acum parea distrusa.

 

 

In fine, eu am incercat (printre picaturi) sa fiu tare, sa-i explic niste lucruri, sa-i spun ca este mai ok sa fim tari acum, sa acceptam realitatea in conditiile in care lucrurile chiar nu au mers/nu merg ...decat sa ne mintim ca totul e ok, sa ne complicam mai mult (intr-un mod superficial), sa ne casatorim, sa aducem un copil pe lume caruia sa-i distrugem viata, iar apoi sa divortam etc.

Ea a fost ok, am imbratisat-o, i-am spus ca mereu voi tine la ea si ca poate apela la mine daca are nevoie de ceva (lucru adevarat), ca daca e sa fim impreuna ...vom fi  (cumva), daca nu ...nu, ea a inceput sa planga mai tare, sa-mi spuna ca sunt un om minunat. Cand am ajuns acasa, a inceput sa-mi scrie pe net ca sufera, ca vrea sa mai vorbim, a inceput sa-mi dea dreptate in tot ceea ce spun, ca imi multumeste ca ii sunt alaturi. Ajunsesem ca eu sa-i spun sa se linisteasca, sa iasa cu prietene, sa se gandeasca la altceva ...adica tot eu sa o consolez :| .

 

 

Acum, cateva lucruri de final:

- Sunt al naibii de sensibil, emotiv si milos - lucru care nu-i ok absolut deloc. Imi poate da cineva o reteta pentru a fi mai rece? :)

- Intalnirea asta si vorbele pe care mi le-a spus ea parca ma faceau pe mine sa ma simt vinovat. Parca ma faceau sa cred ca, poate, totul a fost absolut minunat ...dar eu nu am vazut cat de iubit sunt si ce viata extraordinara am alaturi de aceasta fata. Ingrozitoare senzatia.

- Inca tin enorm de mult la ea si mi se rupe sufletul cand vad ca sufera, dar ma gandesc ca ar trebui sa mi se rupa sufletul pentru mine mai intai? Nu pot sa ignor ceea ce am simtit, nu pot sa ma invinovatesc fiindca nu i-am spus zi de zi "nu e ok ce faci!", ca nu am "educat-o", ca nu am amenintat-o ca o parasesc de fiecare data cand ea nu se comporta ok. Nu cred ca este datoria mea de partener sa rezolv atatea "erori" si sa fie o permanenta lupta. De asemenea, nu cred ca este ok sa ma multumesc cu putin doar pentru a nu face pe cineva sa sufere. 

- Am ajuns la concluzia ca este foarte greu, daca nu chiar imposibil ca ea sa-si schimbe complet comportamentul, ca deodata sa devina sau sa redevina acea fata iubitoare de la inceput. Asta cu atat mai mult cu cat ea spune ca gandeste exact ca mine (in privinta dorintelor), ca am dreptate, ca are sentimente foarte puternice pentru mine ...si ca singura problema a fost lipsa comunicarii. Ceea ce spune ea si ceea ce am vazut vreme de ani, zi de zi, sunt intr-o totala antiteza. 

 

O faza banala, dar care mi-a adus aminte de reprosurile si intepaturile zilnice. Eram foarte obosit, eram cu mintea cam praf, asa ca nu-mi mai aminteam care era a doua cifra de la interfonul ei (nu mai eram sigur, nu mai fusesem de 2 luni de zile, in fine). Am sunat-o, am rugat-o sa-mi confirme si mi-a spus. Poate am eu probleme cu memoria, da' mi se intampla cand sunt extrem de stresat sa nu-mi mai amintesc pinu' de la un card anume (am vreo 5 carduri), mai ales daca nu l-am mai folosit de ceva vreme.

Ideea e ca imediat ce mi-a deschis si am intrat in casa, primul lucru pe care mi l-a spus pe un ton ironic/intepator, dupa atat de mult timp in care nu ne-am vazut: "bine ca n-ai uitat si apartamentul". Imediat mi-am reamintit de momentele in care absolut tot ceea ce faceam, spuneam, gandeam, simteam = nu era ok, era tratat cu "raceala". Poate exagerez...

 

 

Acestea fiind spuse, mi-am reevaluat si eu "obiectivele":

1. Imi doresc sa devin mai bun dpdv profesional si sa fac tot posibilul pentru ca anul acesta sa-mi cumpar o casuta a mea (cat de mica).

2. Dupa tot ce am indurat, nu ma voi mai multumi cu jumatati de masura (sau sfert sau 1%), ci voi incerca sa ma gandesc la mine, sa fiu putin mai egoist, sa incerc sa fac lucruri care-mi plac, sa ma simt bine cu mine ...si sa nu mai tanjesc dupa relatii, dupa acel ideal de a iubi si a fi iubit (ca in filme).

3. Cu fosta nu vad cum as putea sa ma impac, indiferent cat ar incerca sa-mi arate ca se schimba sau cat de "buna" devine, asa ca ar fi bine sa merg mai departe, sa fiu putin mai dur, sa incerc sa intalnesc si alte femei. 

4. Ar trebui ca pentru o perioada sa las la o parte dorintele mele de a avea o familie, de a avea o partenera pe care sa o iubesc si s-o respect, de a avea un copil. Poate ca n-am apucat sa "copilaresc" cand trebuia fiindca am incercat sa fiu matur inainte de vreme, sa ma inchid in relatii, sa incerc sa fiu acel om ganditor, calculat si "profund", complet dedicat unor persoane care (poate) nu meritau. 

 

 

Sper ca deciziile pe care le-am luat sa nu fie gresite. De suferit, cumva, tot sufar, tot ma consum, tot ma stresez ...dar poate e mai bine ca macar sa incerc sa ma gandesc la mine in mod "oficial".


Hai ca am scris cam anapoda, da' poate o citi cineva. 

Editat Ianuarie 6, 2018 de Quagmire

[Davi_ 6965]

Acestea fiind spuse, mi-am reevaluat si eu "obiectivele":

1. Imi doresc sa devin mai bun dpdv profesional si sa fac tot posibilul pentru ca anul acesta sa-mi cumpar o casuta a mea (cat de mica).

2. Dupa tot ce am indurat, nu ma voi mai multumi cu jumatati de masura (sau sfert sau 1%), ci voi incerca sa ma gandesc la mine, sa fiu putin mai egoist, sa incerc sa fac lucruri care-mi plac, sa ma simt bine cu mine ...si sa nu mai tanjesc dupa relatii, dupa acel ideal de a iubi si a fi iubit (ca in filme).

3. Cu fosta nu vad cum as putea sa ma impac, indiferent cat ar incerca sa-mi arate ca se schimba sau cat de "buna" devine, asa ca ar fi bine sa merg mai departe, sa fiu putin mai dur, sa incerc sa intalnesc si alte femei.

4. Ar trebui ca pentru o perioada sa las la o parte dorintele mele de a avea o familie, de a avea o partenera pe care sa o iubesc si s-o respect, de a avea un copil. Poate ca n-am apucat sa "copilaresc" cand trebuia fiindca am incercat sa fiu matur inainte de vreme, sa ma inchid in relatii, sa incerc sa fiu acel om ganditor, calculat si "profund", complet dedicat unor persoane care (poate) nu meritau.

 

Deci nu părinții ei sunt motivul despărțirii.

:)

[Fiero 23210]

Felicitări!  

Nu, nu exista nicio reteta, doar oamenii pe care ii vei intalni de-a lungul timpului te vor ajuta sa fii (mai) rece (prin felul in care se vor comporta fata de tine). Insa a fi rece are si o parte rea, pt ca vei fi lipsit de o mare parte din trairile frumoase pe care le poti avea numai atunci cand esti un om cald si, de asemenea,  poti ajunge sa nu mai poti vedea atunci cand apar in viata ta oameni deosebiti. Sa ai bafta!

[Quagmire 61]

Deci nu părinții ei sunt motivul despărțirii.

:)

 

 

Nu doar parintii. Evident ca au fost mult mai multe probleme. Cred ca le-am expus in mare parte.

 

Eu am vazut in relatia ei cu parintii mai degraba o posibila cauza a comportamentului ei, insa nu pot sa fiu sigur de nimic. Asa a fost ea in realitate, asa a fost din cauza parintilor, nu a fost suficient de matura, nu m-a iubit suficient de mult. Nu stiu, dar fiecare intrebare ma face sa ma simt rau pentru ca nu rezolva nimic. 

 

Editat Ianuarie 6, 2018 de Quagmire