Sari la conținut
Forum Roportal
Quagmire

Nu inteleg...

Evaluează acest topic

Postări Recomandate

La inceput a fost frumos ca in orice relatie, insa pe parcurs am inceput sa simt ca se "stinge" iubirea din partea ei. I-am fost tot timpul alaturi, am inteles-o, am facut compromisuri de toate tipurile, am iubit-o neconditionat si am trecut cu vederea peste foarte multe lucruri.

Stand cu ea si cu parintii ei am vazut cum a inceput sa ma ignore, sa ma desconsidere, sa trateze orice idee/nevoie/dorinta de-a mea cu raceala, absolut totul raportandu-se la dorintele ei si la viata parintilor ei. 

 

Am ajuns intr-un punct in care relatia intima a devenit un vis mult prea indepartat. Nu mai tin minte cand am facut dragoste ultima data (probabil cu vreo 5-6 luni in urma), ea spunand in mod frecvent ca nu simte nevoia sa faca asa ceva, ca ea poate sa traiasca si fara. Gesturile de afectiune nu mai exista din partea ei, absolut totul venind exclusiv din partea mea: vorbe frumoase, imbratisari, sarutari etc.

 

 

Colac peste pupaza, a inceput de ceva vreme sa puna presiune pe mine cu casatoria, motivand ca pana la varsta x vrea sa se casatoreasca, iar pana la varsta y vrea sa faca un copil. Este nemultimita de faptul ca este intrebata des de catre rude sau vecini "cand se casatoreste".

 

Am considerat ca relatia cu parintii ei este una toxica, in sensul ca depinde foarte mult de ei, ii pune pe primul plan, face absolut totul pentru ei, este influentata de ei, ba chiar mi-a spus ca ar dori sa traiasca alaturi de ei, sa o ajute sa creasca viitorul copil etc. Eu am incercat sa o fac sa se "maturizeze", am insistat sa ne mutam singuri cu chirie, cum o fi, insa a refuzat de fiecare data, invocand diverse motive puerile (nu are bani si nu vrea sa suport doar eu cheltuielile, cine gateste, e greu sa stai singur, de ce sa dai bani la chirie etc etc etc). La un moment dat vorbisem si de posibilitatea de a achizitiona un apartament (credit), insa dorinta ei era ca acel apartament sa fie langa parintii ei (ca isi doreste sa ii aiba aproape).

 

Sunt foarte multe lucruri pe care as putea sa le detaliez, dar probabil ca as fi nevoit sa stau 10 ore ca sa scriu.

 

Ideea e ca relatia este extrem de disfunctionala, iar din cauza aceasta am avut tot timpul retineri si nu am putut avansa cu nimic. Eu am impresia (si nu cred ca-i doar o impresie) ca fac foarte multe, iar ea absolut nimic. Totodata, ca pretentiile ei sunt undeva foarte sus, iar ale mele sunt foarte jos. Ea, in schimb, parca nu vede realitatea si nu baga de seama ceea ce ii spun.

 

Nu stiu cat voi mai putea continua in acest mod si nu stiu ce sa fac. Cumva, inca o mai iubesc, imi pasa de ea, o vreau langa mine, o vreau pe femeia de care m-am indragostit, insa nu-mi dau seama daca atitudinea ei este rezultatul disparitiei iubirii sau pur si simplu rezultatul relatiei bolnavicioase pe care o are cu parintii.

 

Sincer, nici nu stiu de ce am deschis topicul asta. Simteam nevoia sa ma descarc, probabil.

 

  • Upvote 1

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Nu înțelegi comportamentul ei deoarece în primă fază nimic nu pare de înțeles, însă nu este deloc așa. Nu numai relația ei cu părinții este toxică, ci şi relația voastră este toxica. Nu poți avea o relație funcțională cu o femeie disfuncțiorală. Odată ce-i înțelegi modul de a gândi vei înțelege ca acțiunile ei nu mai par atât de nebunești, ci voi fi logice şi previzibile. Ceea ce ai scris tu îmi amintește în foarte mare măsură de tot ceea ce am trait eu, inclusiv faza cu grăbirea căsătoriei. Deloc surprinzător, doamnele noastre seamănă ca două picături de apă.

 

Cel mai bun lucru pe care îl ai de făcut este să pleci. Această relație te va distruge dacă nu-i pui punct. Nu este deloc ușor, dar observ că ești conștient de faptul că ceva este foarte putred în Danemarca şi ai început să cauți răspunsuri. E foarte greu să te rupi de o relație abuzivă şi în medie durează cam opt încercări, însă efortul merită din plin. Odată ce te vei desprinde de acolo vei vedea altfel viața ;)

  • Upvote 2

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Atitudinea ei prezenta este cea care va prima mereu si se va amplifica chiar. Si are cumva legatura si cu parintii ei, probabil de acolo "a prins-o".

Iubire, disparitia ei? Nu prea cred ca te-a iubit si nici ca o va putea face vreodata, sanatos. S-a iubit pe ea. Insa are are nevoie de un om cum esti tu, constienta sau nu..

Daca te insori cu ea..vei avea o viata de chin, cu extreme, de suferinta. Vei incepe sa uiti cine esti. Vei fi stors sufleteste pana vei fi convins ca trebuie sa iesi de acolo, apoi vei realiza ca nu mai poti.

Este posibil, daca incerci sa te rupi de ea si sa i-o arati, sa se schimbe o vreme, pentru a te atrage inapoi..

Este posibil si sa te lase sa pleci, daca simte ca o citesti prea bine (aceasta fiind o varianta salvatoare pentru tine).

Prietena ta te santeaza si abuzeaza, asta cred ca ar trebui sa intelegi. Relatia voastra este una nesanatoasa, bolnava de la inceput. Nu va fi usor sa iesi inca, dar macar nu apasa butonul de start casatorie.

Deja simti si tu asta, nu ignora simturile si intuitia ta..ele arata adevarul....

  • Upvote 2

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Voi incerca sa mai discut cu ea, in masura in care va dori sa ma asculte, pentru a vedea daca exista macar 1% sanse sa se schimbe sau daca macar constientizeaza lucrurile urate pe care le face.

Daca nu voi observa nicio imbunatatire, atunci voi fi nevoit sa ma indepartez incet ...incet de ea. Imi este si mie greu, nu este atat de usor, fiindca am stat aproape 5 ani impreuna.

 

 

Un lucru este clar. Nici nu se pune problema de casatorie sau copil in acest punct. Ba chiar s-ar putea sa ma lase ea intre timp pe motiv ca nu si-a indeplinit target-ul pana acum. 

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Cred ca un prim pas ar fi sa te muți tu. Dar nu in sensul să vă despărțiți, ci in ideea ca te va urma.

Ii spui hotărât că nu mai vrei sa stai împreună cu părinții ei, fără să le reproșezi lor ceva. Ii spui ca vrei sa vezi cum decurge relatia și în situația în care sunteți singuri. Asta ar fi un pas normal.

Dacă nu te urmează imediat, da-i timp. Dacă nici dupa un timp nu te urmează... inseamna ca asa a fost sa fie.

 

Totusi, tu ce crezi ca o tine lângă părinții ei?

  • Upvote 1

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Voi incerca sa mai discut cu ea, in masura in care va dori sa ma asculte, pentru a vedea daca exista macar 1% sanse sa se schimbe sau daca macar constientizeaza lucrurile urate pe care le face.

Eu cred ca ea este o persoana comoda, si parintii ii rezolva toate problemele. Nu cred ca stie sa gateasca, nu cred ca ar avea rabdare cu copilul, daca ar fi singura. Nu cred ca ar face curatenie si ar apela la mama ei sa rezolve si asta.

Nu cred ca este facuta sa aiba ea impreuna cu tine, grija de familia voastra.

Daca ai putea sa angajezi o persoana care sa gateasca, sa faca curat si o bona pentru copil, cand veti avea, atunci da, ati putea fi impreuna.

  • Like 1
  • Upvote 1

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Voi incerca sa mai discut cu ea, in masura in care va dori sa ma asculte, pentru a vedea daca exista macar 1% sanse sa se schimbe sau daca macar constientizeaza lucrurile urate pe care le face.

Este inutil şi periculos să discuți cu ea, dar încearc-o și pe asta dacă vrei neapărat. Fii însă atent deoarece tot ce spui va fi folosit împotriva ta. Dacă are impresia că ai citit-o e posibil să provoace o despărțire și nu ești pregătit pentru așa ceva.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Cred ca un prim pas ar fi sa te muți tu. Dar nu in sensul să vă despărțiți, ci in ideea ca te va urma.

Ii spui hotărât că nu mai vrei sa stai împreună cu părinții ei, fără să le reproșezi lor ceva. Ii spui ca vrei sa vezi cum decurge relatia și în situația în care sunteți singuri. Asta ar fi un pas normal.

Dacă nu te urmează imediat, da-i timp. Dacă nici dupa un timp nu te urmează... inseamna ca asa a fost sa fie.

 

Totusi, tu ce crezi ca o tine lângă părinții ei?

 

Comoditate, desi uneori imi spunea ca simte nevoia sa stea mai mult cu ai ei pentru ca atunci cand a fost mica a fost crescuta de bunici.

 

Despre gatit - i-am zis ca putem gati impreuna, ca nu-i nicio problema, nimeni nu s-a nascut invatat. Ba chiar i-am zis ca daca suntem atat de incapabil, pot sa ne mai ajute si parintii (amandurora) o perioada cu mancare.

Despre curatenie - tot la fel, i-am zis ca facem impreuna sau fac eu singur.

 

In principiu i-am zis ca putem sa ne descurcam singuri, ca n-are motive sa fie atat de speriata sa faca un astfel de pas ....pe care ar fi trebuit sa-l facem cu mult timp in urma, ca nu mai avem 20 de ani.

 

Ea imi tot aducea exemple in favoarea traiului alaturi de parintii ei "dar unii cum reusesc sa stea toata viata cu parintii si sa se inteleaga perfect?".

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Pare să simta ceva vulnerabilitate lângă tine.

Ce nu ii oferi? Sau, mai bine spus, ce crede ea ca nu ii poti oferi, de inca simte nevoia unui suport moral,financiar, fizic din partea părinților ei?

 

Cati ani aveți?

Comoditate

Nu stiu ce sa zic... Nu din comoditate iti sacrifici intimitatea cuplului, relatia... Poate chiar viitorul ei.

 

Posibil să nu aibă destulă încredere în tine?

Legat de partea sexuală, ai incercat sa va oferiți o mini-vacanta in doi?

Va lipseste intimitatea, iar chestia asta distruge relatia.

 

Nu o poti surprinde cu o vacanta? Tu trebuie să știi unde i-ar plăcea și ce. O vacanta in care să nu discutați despre probleme, viitor sau altele care ar umbri acea perioada.

  • Upvote 1

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

28 si 26.

 

Financiar - eu castig de aproape 3 ori mai mult decat ea.

Moral/Fizic - i-am oferit tot ce se poate oferi.

 

Singurul lucru pe care nu i l-am putut oferi (momentan) a fost casatoria. Ea considera casatoria extrem de importanta, ca o sursa a stabilitatii si responsabilitatilor. Cu alte cuvinte, fara casatorie ea nu simte ca are vreo obligatie fata de mine sau fata de noi.

Eu, pe de alta parte, i-am spus ca acest "eveniment" nu trebuie sa fie un obiectiv, ci un moment frumos pe care il vom trai la momentul potrivit. Cu alte cuvinte, chiar daca relatia dintre noi ar fi perfecta, tot n-ar exista niciun motiv sa gandeasca in acest mod, atat timp cat eu ii demonstrez in mod constant ca ii sunt alaturi, ca o iubesc, ca o sprijin si ca imi doresc sa fiu cu ea toata viata. Insa, nu este cazul nostru, situatia este destul de dificila, iar eu pur si simplu doresc sa rezolvam problemele pe care le avem, nu sa le complicam ...facand niste pasi in mod superficial.

 

Credeti ca, daca ma voi casatori cu ea, va fi multumita si ca din a doua zi se va schimba, va fi iubitoare, imi va deveni o partenera in adevaratul sens al cuvantului?

Editat de Quagmire

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Creează un cont sau autentifică-te pentru a adăuga comentariu

Trebuie să fi un membru pentru a putea lăsa un comentariu.

Creează un cont

Înregistrează-te pentru un nou cont în comunitatea nostră. Este simplu!

Înregistrează un nou cont

Autentificare

Ai deja un cont? Autentifică-te aici.

Autentifică-te acum

×