Vriies

Mersi pentru proptitudine!:) Pai, stai asa, ca am citit mesajul Dariannei in care explica ce trebuie facut, dar, uff, mie tot nu-mi iese. Unde gresesc? Uite, revin cu exemplul ala de mai sus: dau copy...apoi dau paste aici: de ce, dupa ce trimit mesajul, apare doar linkul si nu si "imaginea clipului", ca sa zic asa? Ce nu fac corect?

Buna, Darianna! Am si eu o nelamurire. Pe topicul "Dansuri" de pe sectiunea "Teatru si opera" am postat un clip de pe youtube (postarea nr. 75). De ce imi apare doar linkul si nu si imaginea? Gresesc undeva? Uite, spre exemplificare, redau si aici linkul:

Pai eu stiam ca, ea, constiinta, este substantiv feminin (cel putin la noi; la altii, la nemti, de ex., este substantiv neutru: das Bewusstsein) si reprezinta o forma de reflectare a realitatii si un nivel al organizarii psihice. Poate este corect ce spui ca acesti termeni sunt folositi in scopuri practice imediate si este posibil ca in viitor sa gasim altii mai adecvati, insa, deocamdata, nu avem altii care sa descrie, sa spunem, o anumita zona a realitatii. Si ei au aparut, tocmai, pentru a descrie un "ceva" anume, pentru a umple un gol. Sa nu uitam ca termenii respectivi ( si ma refer la inconstient si subconstient) nici nu existau cu o suta de ani in urma. De asemenea sa nu uitam ca cel care a impus termenul "inconstient" a fost un foarte bun medic neurolog de formatie clasica, anume Sigmund Freud, parintele psihanalizei, iar punctul de plecare sau "revelatia" care l-a facut sa-si urmeze vocatia psihologica ulterioara a fost faptul ca psihicul nu se reduce numai la procese neurofiziologice ci constituie o structura dinamica deosebit de complexa. Initial Freud identifica trei niveluri ale psihicului: - constientul cuprinde aspectele vietii psihice de care ne dam seama la un moment dat, adica idei, senzatii, sentimente, comportamente care intra in campul atentiei individului; - preconstientul se refera la acele continuturi care, desi nu sunt in centrul constiintei, sunt totusi disponibile in sensul ca pot fi accesate; - inconstientul cuprinde continuturile pe care, simplu spus, nu le putem evoca. Mai departe, Jung, in celebra sa teorie a arhetipurilor, delimiteaza doua forme ale inconstientului: inconstientul personal si inconstientul colectiv. Acum nu multa lume stie ca cel care a lansat termenul "subconstient" a fost Pierre Janet. In incercarea de a descrie structura mentala, el a gasit doua niveluri: - un nivel superior, nivelul vietii constiente, al sintezei psihologice; - un nivel inferior, nivelul subconstient, al automatismului psihologic. Dincolo de unele deosebiri se poate spune ca In linii mari exista asemanari intre "inconstientul" lui Freud si "subconstientul" lui Janet. Au fost multe dispute intre sustinatorii celor doi si ce se mai poate spune e ca Freud a criticat masiv termenul de ''subconstient" datorita confuziei pe care el o produce, in sensul ca acesta sugereaza o "constiinta sub constiinta", adica practic ar fi vorba de un acelasi constient supraetajat. Cert e ca pe masura ce psihanaliza s-a dezvoltat, "inconstientul" s-a impus ca un termen psihologic academic, in vreme ce "subconstientul" a pierdut teren si a fost evitat, cel putin in sfera academica. Problema e ca incepand cu perioada New Age, termenul subconstient a fost repus pe val fiind folosit oarecum ca sinonim al inconstientului lui Freud. In manualele de psihologie , cel putin de la noi, el este deja folosit, insa se face o distinctie clara intre inconstient si subconstient. Astfel se considera ca sistemul psihic are o organizare pe trei niveluri, dupa cum urmeaza: Inconstientul (Unbewusste), ar fi ansamblul continuturilor nonprezente in campul actual al constiintei.O definitie draguta si interesanta a acestuia o da Blaga: "Inconştientul este un domeniu independent cu structuri şi cu o dinamică proprie, de asemenea cu categorii şi forme cognitive proprii... având şi o cunoaştere proprie". Subconstientul (Unterbewusste), instanta intermediara intre Constient si Inconstient, ar fi, pe scurt, continutul memoriei care nu se afla antrenat in momentul dat in fluxul constiintei, dar care poate fi constientizat in situatii adecvate. El cuprinde informatii, amintiri, automatisme, deprinderi etc. Sau altfel spus reprezinta instanta care nu este inca constienta, aflandu-se insa in pragul constientului. Constientul (Bewusstsein), considerat instanta care se afla la periferia sau "exteriorul" sistemului psihic si care ar fi (dupa cum spune Mihai Golu) un nivel specific calitativ superior al organizarii psihice, caracterizat printr-o emergenta integrativa ci considerat a avea coeficientul de complexitate cel mai inalt la om.

Eu n-am mers cam de multisor la o piesa de teatru. Si pentru asta sunt trist :cry: ... Odinioara, cand eram student, nu-mi scapa nicio piesa de teatru buna din Bucuresti. Teatrul Mic, Nationalul, Nottara-ul...aproape ca nu era saptamana in care sa nu vad macar o piesa de teatru. Cine a avut sau are pasiunea asta stie ca internetul sau teveul nu pot oferi nici pe departe complexitatea gamei sentimentelor pe care ti le ofera o piesa de teatru vazuta acolo, la mama ei; adica in sala, cu actorii la cativa metri de tine.

Da, e marfa clipul! Il stiam si m-a amuzat teribil Oh, e faina si rumba! Insa, recunosc, e un domeniu pe care eu inca nu l-am explorat... Dar va propun un dans, in cinci timpi, care se poate adapta usor unei game foarte largi de genuri muzicale. Numaratoarea e foarte simpla: un', doi, trei...cinci; in sensul ca timpul patru poate fi asimilat unei pauze. Dar mai bine vizionati clipul care explica mult mai bine decat mine... Asadar :) :

Oki, indiferent ca ne spui sau nu ce aveai atunci in minte, tema propusa de tine este una foarte interesanta. :)

E impropriu sa vorbim despre cum intelegeau Freud si Jung subconstientul pentru simplul motiv ca nici Jung si nici Freud nu foloseau termenul "subconstient". Intelegi acum?

De acord cu tine pana aici. Mai mult...adevarata atitudine filosofica este musai sa se bazeze pe stiinta. N-are nicio relevanta comparatia cu pilda magarului lui Buridan... Pai, tocmai, ca intrebarea pe care ai pus-o are un foarte mare rost. Pentru ca inainte de a porni o discutie este esential sa explicitam termenii pe care-i folosim, pentru ca in caz contrar s-ar putea ca fiecare sa intelegem cu totul altceva si sa discutam in van. De exemplu, intrebarea ta: "Ce rost are sa ne intrebam daca subconstientul exista asa cum il descrie Jung?", nu este una corecta pentru simplul motiv ca nu Jung a fost cel care a lansat si a descris termenul respectiv.

Ca topicul are legatura directa cu filosofia...de acord. Insa pentru o intelegere mai buna a acestui subiect te-as ruga sa-mi dai si mie un exemplu de scriere in care Jung ne spune ce ai sustinut tu mai sus sau in care foloseste termenul "subconstient". Si pe mine ma intereseaza latura practica, insa prima problema care se pune este de a stabili cadrul acesteia.

Sigur ca merge! Si poate ca merge si o bachatta cu o coregrafie draguta si usoara pe care, cu un minim efort, o putem dansa oricand :) ...

Mercic mult, Rebecca! Sper sa ma descurc mai bine cu urmatorul...dans. Oricum, sper sa va placa asta :)

Si-un salsa fain... PS: Vad ca nu ma descurc sa-l pun intr-un format adecvat, poate ma ajuta cineva... :)

Parerea mea: Da, radiatii elecromagnetice. Acum...treaba e ca majoritatea suntem expusi acestor radiatii electromagnetice, adica cei care traim in asa zisele zone civilizate, si asta zi si noapte si clipa de clipa. Singurele locuri unde nu suntem afectati de radiatii si campuri electromagnetice ar fi unele zone deluroase si muntoase care se afla in afara zonei "electronicelor" civilizatiei, insa e clar ca nu putem da navala toti acolo. Vestea fericita e ca ne adaptam din mers, insa probabil ca tu ai o sensibilitate mai mare si deja in cazul tau, din ce ai descris, trebuie sa iei unele masuri: sa stai cat mai putin in fata calculatorului, sa stai cat mai departe de televizor, sa renunti pentru o vreme la mobil...nu stiu, incearca lucrurile astea si vezi si tu cum te simti. Problema nu-i de neglijat si n-ar strica s-o iei in serios. Unii sustin ca cea mai afectata parte a noastra in urma impactului cu nivelul tot mai intens de radiatii si campuri electromagnetice ar fi ochii si glanda pineala. Uite un link care, sper eu, s-ar putea sa-ti ofere unele explicatii: http://www.consumerhealth.org/articles/display.cfm?ID=19990303201129

In linii mari de acord cu tine, ca fericirea si tonusul ridicat sunt trecatoare, dar cred ca nu despre asta discutam si deja ne indepartam un pic de subiect. Cand am incercat sa gasesc cateva reguli de "igiena a intelectului" nu m-am gandit la fericire si nici macar n-am pronuntat cuvantul respectiv. A fost Redondo cel care a intervenit cu observatia ca regulile gasite de noi sunt, de fapt, reguli pentru a trai fericiti. Iar in postarea de mai sus voiam sa subliniez ca starile de multumire, de tonus ridicat, de echilibru sau de fericire (asa cum spunea el) sunt induse in mod firesc de respectarea acestor "reguli de igiena intelectuala", dar asta nu inseamna ca regulile ar avea ca obiectiv principal "fericirea". Deci voiam sa restabilesc un raport. Si pentru ca tot ai adus discutia, da, fericirea e o stare interioara si nu tine de bogatii, onoruri sau mai stiu eu ce. Dar tine clar de sanatatea mintii, recte de sanatatea intelectului. Intelepciunea vine din toate experientele noastre, nu numai din "cele rele". Ea provine din cumulul si integrarea a tot ceea ce traim si simtim, adica din toate experientele traite indiferent ca noi le percem in termeni de placut-neplacut, bine-rau.

Iar din punctul meu de vedere, din felul in care ai pus problema, nu cred ca ai sesizat tocmai corect. Regulile pe care am incercat noi sa le gasim se refera strict la "igiena intelectuala", intelesa ca ansamblu de reguli menite sa ne consolideze sanatatea mentala sau sanatatea intelectuala (sau altfel spus judecata sau ratiunea). Faptul ca acestea au ca efect sau rezultat o stare de multumire si de tonus ridicat sau hai sa-i spunem de fericirea , e un lucru cat se poate de firesc, insa aceasta stare de fericire decurge tocmai din respectarea acestor reguli, deci e o consecinta a acestora.. Mai departe, problema adusa in discutie de heidy este una corecta si care poate fi integrata cu succes in aceasta linie a "regulilor"; si ma refer aici in primul rand la cunoasterea de sine. De fapt, cunoasterea de sine constituia una din temele majore ale filosofiei inca de la inceputurile sale. Se spune ca pe frontispiciul templului din Delphi erau inscriptionate doua adagii: gnoti seauton si meden agan, traduse prin cunoaste-te pe tine insuti si nimic prea mult, care sintetizau intr-un fel scopul si directia filosofiei asa cum era ea conceputa de vechii greci.

Athmy, stai un picuţ sa vina si Geo pentru a ne confirma ca am inteles cum trebuie...Sper sa nu ne spuna ceva de genul: "Mey, de fapt n-ati inteles nimic!"

Intentia mea nu a fost de a ma da mare, ci de a discuta onest despre un subiect asupra caruia am reflectat si care ma intereseaza, sa zic asa, in sensul de a prezenta lucrurile din perspectiva mea care, desigur, poate fi mai mult sau mai putin corecta. Acum sigur ca iadul e pavat cu intentii bune si daca am deranjat...mea culpa, insa, inainte de a incheia, as vrea sa spun aici cum vad eu problema legata de "igiena intelectului", incercand sa enumar cateva reguli de cultivare a unui intelect sanatos. Sigur, lista ramane deschisa si va astept pentru completare... Primele reguli aici, dupa mine, pornesc de la bine cunoscutul adagiu mens sana in corpore sano. In sensul ca pentru a avea o minte sanatoasa trebuie sa ne ingrijim de sanatatea si buna functionare a propriului corp. De aici, in mod firesc, pornesc si primele doua reguli de baza: 1. O alimentatie echilibrata si diversificata Se refera la o dieta care sa asigure necesarul de nutrienti, minerale si vitamine. 2. Practicarea exercitiilor fizice Pe langa o dieta sanatoasa, practicarea moderata a unui sport, de placere, sau a unor exercitii fizice regulate constituie o cale sigura de mentinere a unei sanatati corporale ca baza a sanatatii mentale. Urmeaza apoi o serie de reguli, specifice, daca putem spune asa... 3. Cultivarea emotiilor pozitive Asta e un aspect foarte important si aici e mult de discutat, In viata de zi cu zi fiecare suntem supusi stresului si in timp adunam frustrarile, nemultumirile si durerile noastre, dar in principiu e vorba de a ne stradui pe cat posibil sa nu mai dam drept de cetate gandurilor si emotiilor negative - in sensul de a nu ne lasa coplesiti de acestea - si a le contracara prin amintiri placute si prin activitati placute care sa ne produca o multumire sufleteasca. 4. Practicarea unor jocuri care stimuleaza potentialul intelectual Acest aspect poate parea banal si in general este trecut foarte usor cu vederea, insa din cauza activitatilor zilnice, de rutina, ne obisnuim sa urmam un tipar anost care implica putine provocari intelectuale. De aceea practicarea unor jocuri precum sahul, sudoku, go, puzzle-uri, cuvinte incrucisate etc., au darul de a ne mentine si stimula potentialul intelectual. 5. Socializarea Sigur ca uneori avem nevoie si de solitudine, pentru a reflecta, pentru a ne pune ordine in ganduri. Insa omul este o fiinta sociala si se dezvolta in si odata cu societatea. Socializarea, in sensul interactiunii cu ceilalti, prin diversitatea situatiilor pe care ni le ofera constituie, constituie o conditie sine qua non de cultivare a unui intelect sanatos. 6. Selectarea informatiei prin efortul continuu de a ne dezvolta logica si intuitia La fel, aici e mult de discutat si practic asta este regula care le subsumeaza oarecum pe celelalte. Nu e un secret ca in viata de zi cu zi suntem supusi unui adevarat bombardament informational. Nu de multe ori informatiile pe care le preluam par contradictorii, parca au darul ne a ne arunca in confuzie si se pune problema cum le selectam, cum le ordonam, cum le integram, cum distingem informatia folositoare de cea nefolositoare sau, la limita, cum discernem adevarul de fals. In fond asta este cea mai importanta problema a noastra pentru ca de ea depinde in cel mai inalt grad evolutia nostra ca fiinte cunoscatoare.

Ce razbunare, omule? Alo! Eu nu sunt dusmanul tau si nu te mai ascunde atat in spatele "raporturilor de subordonare"... Poate ca intrebarea ta nu a fost cea adecvata, in sensul ca poate ai intentionat sa o formulezi altfel, sau poate tu nu concepeai un raspuns atat de simplu, insa, zau asa, fa un minim efort si realizeaza ca ti-am raspuns in cel mai adcvat mod posibil. Pentru ultima oara, ca deja vad ca devine obositor, iti voi reaminti "propunerea" ta si raspunsul pe care ti l-am dat: Raspuns: - vindecarea unor rani, alergii, arsuri dureri articulare, prin aplicarea unor cataplasme cu diverse plante, dintre care cea cu musetel, cu patlagina etc.; - pescuitul cu prostovolul; - faptul ca lemnul trebuie uscat, in cazul constructiilor din lemn, deoarece in caz contrar toamna si iarna exista pericolul aparitiei ciupercii; - invatarea se face prin repetitie. Cele de mai sus constituie exemple cat se poate de clare, din diferite domenii, de cunostinte dobandite prin traditie. Acum, daca nu te fofilezi, da-mi si tu cateva exemple de cunostinte dobandite prin traditie.

Cred ca aici nu era vorba de potentialele noastre, al meu si al tau. E deja un truism faptul ca tu nu poti sa-mi dezvolti potentialul, in locul meu, dupa cum nici eu nu-l pot dezvolta pe al tau, in locul tau; fiecare isi dezvolta propriul potential. Iar cu privire la modul in care folosesti si dezvolti anumite sintagme in legatura cu propinentii tai (precum "intelecte grabite", "onestitate intelectuala"), consider ca, unu, acest demers este lipsit de temei si, doi, este neproductiv intr-o discutie forumistica. La urma urmei n-am facut decat sa-mi manifest adeziunea pentru subiectul pe care l-ai deschis (asta in ciuda modului, hai sa-i spunem, criptic, in care uneori iti exprimi ideile), incercand sa pun o piatra la temelia pe care incerci tu sa construiesti, prin aducerea in discutie a teoriei idolilor, a lui Francis Bacon, care raspunde intr-o oarecare masura celor propuse de tine. Dupa care, la intrebarea ta specifica, ti-am raspuns in mod onest dandu-ti patru exemple de cunostinte dobandite prin traditie. Daca nu ai fi fost de acord cu corectitudinea exemplelor, ai fi putut sa le contesti (prin argumente) si ai fi putut la randul tau sa dai macar doua exemple de cunostinte dobandite prin traditie, pe baza carora sa dezvolti ceea ce vrei de fapt sa transmiti. Asa ca, ia sa vedem, in scopul unei "asocieri mai asociative" - ca sa te citez - si pentru a contribui la developarea topicului, ai putea sa intreprinzi un astfel de demers?

Am venit exact cu exemplele cerute de tine. Ti-am dat, asa, la o prima strigare, nu unul ci patru exemple de cunostinte dobandite prin traditie si din diverse domenii. Acu', daca tu nu ai reusit sa le compilezi sau daca, deh, aceste exemple concrete te-au incurcat foarte mult astfel incat n-ai mai reusit sa-ti construi pe marginea lor o diatriba consistenta - ci numai un sir de cateva sofisme - sorry...nu mai e vina mea. Pai daca nu e pentru intelectele grabite, vrei sa spui ca subiectul propus de tine este pentru intelectele domoale? Pai trebuia sa spui, ca nu te mai incurcam...

Problema este pusa gresit. E ca si cum ne-am intreba: care-i mai important, ficatul sau perechea de rinichi? Un raspuns firesc ar fi ca ambele sunt la fel de importante, indispensabile, si nu are sens sa pierdem vremea incercand o ierarhizare a acestora din punct de vedere functional, adica din punctul de vedere al "intregului".

Ha, ha, marfa problema! ca furnica de muncesti... ca furnica sa traiesti! Sigur ca sensul vietii nu e sa muncim ca boii, insa la fel de adevarat este ca munca e ...singura şmecherie! O conditie sine qua non a trecerii noastre prin viata, un mijloc dar nu un scop in sine.